1.000.000 de monede pentru Spitalul Copiilor

Când mă uit în jurul meu, la dragii mei piticoți, la veselia pe care o emană, la bucuria sinceră din ochii lor, refuz să-mi imaginez măcar, că pot exista astfel de copilași, aflați în suferință. N-aș putea suporta să-i știu bolnavi, chinuindu-se, fără vreo posibilitate de însănătoșire…

Pentru că părinții fac tot posibilul să-și ocrotească puii, dar atunci când sistemul e defect, incomplet sau putred, nu prea mai rămâne mare lucru de făcut. Doar să-ți iei micul om și să-l duci departe, în altă țară, în care sănătatea este pusă pe primul loc.

De aceea, aplaud și încurajez orice inițiativă de a resuscita sistemul medical românesc.

12963770_1014655031904997_8856807346608679316_n

„Da, ați citit bine: vrem să strângem un milion de monede pentru Spitalul Copiilor. E un proiect extrem de ambițios. Exact ca și spitalul. De aceea, trebuie cumva să-l facem și avem nevoie de ajutorul fiecăruia dintre voi.

De ce trebuie să-l facem? Uitați-vă în jurul vostru, în mediul on sau offline. Nu trece o zi fără să auzim de un alt copilaș care află că suferă de cancer. În același timp în care nu trece o zi în care să nu aflăm vreo veste cel puțin îngrijorătoare despre sistemul public de sănătate. Și nu e treaba noastră să comentăm de ce am ajuns aici și cine e de vină.
Treaba noastră, a tuturor, așa cum ne-am asumat-o noi, este să încercăm să facem ceva pentru acești copii. Adică să construim primul centru medical independent de oncologie și hematologie pediatrică din România. Adică un spital unde să tratăm și să vindecăm cancerul la copii.

În vara anului trecut am strâns cu ajutorul vostru o tonă de monede, adică vreo 250,000 de bucăți. Așa că anul acesta ne-am propus să strângem de 4 ori mai mult! Din ce știm noi, un asemenea proiect nu și-a mai propus nimeni în lume să realizeze. Sigur, nimeni în România!

Noi, cei din Asociația 1 Leu, nu putem de unii singuri. Așa cum nu putem de unii singuri să construim spitalul. E nevoie de fiecare leu, de fiecare monedă. Dar, mai important, e nevoie de fiecare om.

Hai să o luăm altfel: ca să strângem 1,000,000 de monede, ar trebui să găsim în toată România asta mare cel puțin 1,000 de oameni care să strângă fiecare de la prieteni, vecini, familie, colegi de birou sau de bere câte 1,000 de monede. Sau 4 kilograme! Sau 10,000 de oameni care să strângă câte 100. Monede pe care apoi să ni le trimită la București nouă sau să le ducă reprezentanților noștri locali, reprezentanți pe care îi vom anunța în zilele următoare.
Nu contează câte vă propuneți să strângeți. Nici măcar nu contează câte reușiți să strângeți. Contează doar să începeți să strângeți. Căci făcând acest lucru, dați șansă la viață unui copil pe care nu-l cunoașteți, dar care are atâta nevoie de noi.

Toată această campanie se va finaliza pe 21 mai 2016 printr-un eveniment în București în care vom aduna și număra monedele trimise din toată țara. Căci un asemenea proiect nu poate fi doar al unui oraș, el trebuie realizat de către oameni din toată România.

Orice om din această țară găsește zilnic prin buzunare cel puțin o monedă de 1,5, 10 sau 50 de bani care îl încurcă. Monedă pe care nu o mai ia ca rest sau pe care o pierde sau o aruncă printr-un borcan acasă, borcan cu care nu face niciodată nimic.
Acea monedă de la tine și de la tine și de la tine îi poate ajuta pe mulți copii să se facă bine. Nu e o glumă, nu e o utopie. Cu 1 leu de la fiecare român putem construi un spital. Hai să începem cu câteva monede.

Hai să le arătăm și celorlalți, din țară sau de aiurea, că românii știu să fie solidari cu suferința altora, că nu sunt nepăsători la durerea unor copii și a familiilor lor.

1,000,000 de monede! Până pe 21 mai! Ce zici, ne ajuți și tu?”

(sursa: 1leu.org)

IMG_20160414_105106

Grădinița Piticot – Educație Montessori s-a alăturat cu drag acestei inițiative lăudabile și vă invită și pe voi să contribuiți cu monede, pentru a umple borcanul și a-l trimite la București!

Dacă nu reușiți să ajungeți la sediul grădiniței noastre, vă invităm să donați online pe site-ul 1leu.org

Fiecare monedă contează!

sursa foto: 1leu.org; arhivă personală

Degeaba faci una bună, dacă ai făcut 99 de rele ?

Astăzi, în Piticmobil (poreclă pentru mașina cu care fac transportul copiilor), am asistat la o discuție interesantă între doi copii de clasa a patra, o fată și-un băiat.

Fata: – Tu cum ai ajuns la noi la școală?

Băiatul: – M-am tot plimbat din școală-n școală și la una din ele am învățat să vorbesc urât. 

Fata: – Dacă știi să vorbești urât, nu trebuie să o și faci! Și eu știu cuvinte urâte și nu le folosesc.

Băiatul: – Le știam dinainte, dar am fost nevoit să le folosesc acolo. Îți dai seama, am ajuns printre ei și când au început să mă bată, am sărit și eu la bătaie. 

Fata: – Dar poți fi bun acum!

Băiatul: – Nu mai pot. Nu știi vorba aia: „degeaba faci una bună, dacă ai făcut 99 de rele” ?

f7b1c7d7_42-62991000.xxxlarge_2x

Și atunci mi-am dat seama că vorbele acelea nu le-a scos el din neant, ci i-au fost adresate de cineva. Atunci când a făcut ceva considerat rău de către părinți/profesori, a fost admonestat, iar când a făcut ceva bun, i s-a insuflat ideea că nu e suficient.

„Cu o floare nu se face primăvară!”

„Lupu-și schimbă părul, dar năravul ba!”

„Mărul putred strică o grămadă de mere bune.”

Năravul din fire nu are lecuire.”

Nu contest veridicitatea acestor vorbe dar eu, una, sunt de părere că există alte proverbe și vorbe înțelepte, POZITIVE, care pot ajuta un copil să se dezvolte armonios. 

Dacă tu, ca părinte sau educator/profesor, descurajezi copilul atunci când el încearcă să scoată la lumină partea sa bună, nu te aștepta ca el să devină, brusc, îngeraș!

Cu cât îi spui mai des că este „obraznic”, „rău”, „nerușinat”, „neatent”, „leneș”, „nepoliticos” etc. cu atât îi faci mai mult rău. În loc să-i corectezi comportamentul, îi amplifici ideea că așa este el și nu se poate face nimic în privința asta. 

Spunându-i „degeaba faci una bună, dacă ai făcut 99 de rele”, nu faci altceva decât să-l asiguri că încearcă în zadar să își schimbe comportamentul, căci a făcut prea multe greșeli până acum.

Mai bine spune-i:

“Există întotdeuna flori pentru cei care doresc să le vadă.” – Heneri Matisse

“Îndreaptă-ți fața către soare și lasă umbra în spatele tău.” – Proverb maur

“Greșeala ta nu există decât dacă continui să te gândești la ea.” – Confucius

“În fiecare om sălășluiește un soare — totul e să-l lăsăm să ardă.” – Socrate

Hai să facem un exercițiu de memorie/imaginație și să vedem ce alte vorbe pozitive le putem spune copiilor care au un comportament deviant!

Vă invit la comentarii!

sursa foto: popsugar.com

Credit – în trecut, prezent și viitor – de la online la offline

  • Tu la ce te gândești când auzi cuvântul „credit”?

normal_credit_card-s400x308-70447

Dar să lăsăm gluma deoparte!

În trecut, m-aș fi gândit la câțiva euroi pe cartela prepay, pe care mi-i puneau ai mei părinți, în fiecare lună și pe care eu îi cheltuiam, pe SMS-uri, din primele 30 de minute.

În prezent, îmi fuge gândul la activitatea mea de bloggeriță și la reputația pe care încerc să mi-o construiesc,  în blogosferă. Căci, să dobândești credit în mediul online nu este tocmai floare la ureche, mai ales când pe lume există mii de oameni, care vor același lucru ca tine.

New Bitmap Image (2)

Te trezești dimineața, pornit să iei frâiele lumii online și să o transformi în lumea ta. Uneori se întâmplă să reușești, alteori să bați pasul pe loc cu lunile/anii. Deoarece, oricât te-ai vedea tu alfa și omega, atunci când ești blogger, tot la cheremul altora ajungi. Și tot ce-ți rămâne de făcut e să cauți metode noi pentru a ieși din anonimat.

De-a lungul timpului, eu am pus în aplicare tot soiul de sfaturi, am citit cărți și articole și am făcut capătul la internet, încercând să descopăr varianta cea mai ușoară de a ajunge mai sus. Iar după ani de căutări, am ajuns la concluzia că nu există nicio variantă UȘOARĂ. Pentru că totul se face prin muncă, muncă și iar muncă!

Grădina mea a fost vizitată, aplaudată dar și criticată. Iar în tot acest timp, eu am aplicat 7 metode sigure de promovare în blogging:

  1. Fii tu!

Nu încerca să-ți copiezi idolul sau să te compari cu minunata concurență. Hotărăște-te cine ești TU și ce vrei să transmiți lumii.

  1. Ai încredere în tine!

Tu știi de ce meriți cititori, distribuiri și like-uri? Află mai întâi, apoi treci la taste și convinge-i și pe ei!

  1. Fii sincer!

Oamenii vor să citească o părere onestă. La câtă falsitate și manipulare există în mass-media, oamenii sunt însetați de adevăr. S-au săturat de minciuni sfruntate. Nu mai vor informații credibile, ci informații adevărate.

  1. Scrie des!

Cum spunea Hazlitt: „Cu cât scrii mai mult, cu atât poți scrie mai multe!”. Doar prin exercițiu, poți deveni mai bun.

  1. Fii sociabil!

Atât online, cât și offline. Camera ta îți oferă o cantitate limitată de inspirație. Orașul în care locuiești, însă, e o sursă necontenită de idei. La fel și-n online: oricâte like-uri ai da, tot un comentariu te scoate-n evidență. Folosește cuvintele și pentru a vorbi cu cei din jur, nu doar pentru a-ți scrie părerile!

  1. Participă la concursuri!

Orice experiență e importantă, iar un concurs te poate propulsa în topul celor mai căutați bloggeri. Dacă nu mă credeți, întrebați-i pe câștigătorii edițiilor Superblog: Cristina Lincu, Christian Hertzug, Daniel Botea,  Cornelia Crina Popa, Dana Lalici, Bianca Alexandra Bîzîiac.

  1. Bate la porți înalte!

Bagă-te în seamă cu persoanele publice, strecoară-te în sufletul partenerilor media pe care îi întâlnești în concursuri. Dacă ai reușit să impresionezi, fii sigur că te vor contacta pentru o colaborare fructuoasă.

Exemple: Chic-Elite, Connect, Loopa, RadioLynx, toateBlogurile.ro, TVR2 etc.

parteneri-1

În viitor, cuvântul „credit” îmi va inspira cu totul altceva: credit de nevoi personale sau chiar credit pentru prima casă. Iar în cazul acesta, lucrurile se pot simplifica, apelând la serviciile AVBS Credit.

Dacă pentru a obține credit în blogosferă, trebuie să îmbini mai multe metode, pentru un credit bancar, există o metodă sigură: compania de brokeraj AVBS Credit. De ce să te chinui și să pierzi timp, când poți apela la un broker bancar, ce te va ajuta să-ți îndeplinești scopul? Mai ales dacă acest serviciu este complet GRATUIT.

AVBS-CREDIT1

Dacă pentru a obține credit în blogosferă, trebuie să faci, uneori, și anumite investiții financiare (promovare pe facebook, achiziție domeniu propriu, testat produse cumpărate din buzunarul propriu etc.), pentru un credit bancar, nu trebuie să investești nici măcar timp. Pentru asta există brokerul financiar.

Și nu în ultimul rând, dacă pentru a obține credit în blogosferă, trebuie să mai apelezi uneori la cei trei “F” (Family, Friends, Fools), pentru a obține un credit rapid în bancă, e nevoie să apelezi  doar la AVBS Credit.

Pentru mine, prima casă va purta, cu siguranță, amprenta AVBS Credit, deoarece cum spunea și fondatorul companiei, Valentin Anghel: „A avea brokerul TĂU de credite este un LUX, un LUX care NU COSTĂ!”

Acest text a fost scris pentru ultima probă a competiției Spring Superblog 2016.

sursa foto: avbs.ro; pinterest.ro;

3 minute de Farmec – femeile și timpul

farmec_superblog_proba8.00 

Am ajuns la grădiniță. Dau jos geaca, îmi scot sticla de apă, fug repede până la baie și-mi prind părul, apoi mă întorc în clasă. Micuții au început să vină. Îi salut și mă așez între ei. Îi deschid fermoarul unui băiețel, dau jos fesul unei fetițe, scot fructul din geanta unui alt băiețel și aranjez ghiozdanele în dulap.

„Doamna, nu mai e plastilină!”

„Doamna, mă legi, te rog, la șiret?”

„Doamna, sun-o pe mami să o întrebi dacă dorm azi la grădiniță!”

„Doamna, îmi dai o ascuțitoare, te rog?”

„Doamna, nu mai sunt fișe de colorat!”

1,2,3,4… trag aer în piept și le iau pe rând: leg șiretul, iau din dulap plastilină și ascuțitoare, trag la xerox câteva fișe de colorat și o rog pe doamna secretară să sune mămica în cauză. Gata, am rezolvat!

„Doamna, mă duc să fac pipi! Vii să mă ștergi?”

Mă uit la ceas: 8.03

Cam așa trec 3 minute când ești educatoare. 

teacher_by_kimotocat

 Sursa foto: pinterest.com

20.00

Telefonul sună de zor.

„Sunt în fața scării. Te aștept!”

„Acum cobor!”

Mă uit pentru a „enșpea” oară în oglindă, încercând din răsputeri să găsesc un motiv pentru care nu sunt mulțumită și trebuie să mai schimb un rând de haine. Machiajul e terminat, părul e aranjat dar îmbrăcămintea îmi dă de furcă. Dacă aș fi avut azi timp pentru o epilare, ar fi fost mult mai simplu acum: puneam una din rochițe și gata! Nu mai stăteam o eternitate în fața oglinzii. Dar chiar nu am mai avut când să fac și asta. Să sperăm că întâlnirea romantică nu va fi cu dorințe de finalizare.

Mă uit la ceas: 20. 03

Cam așa trec 3 minute când ești femeie. 

Woman Looking at Reflection --- Image by © Elisa Lazo de Valdez/Corbis

                               Sursa foto:  © Elisa Lazo de Valdez/Corbis

23.00

Urcăm scările ținându-ne de mână. Ne oprim în fața ușii iar eu încep a căuta cheile prin geantă. „Of, Doamne, ce frumos e! Sper că îi place și lui de moaca mea. Mi-aș băga mâna-n părul lui, să-l ciufulesc un pic. Pare a avea un păr atât de moale. Păr…Păăăăr…PĂR!!! Dumnezeule, nu sunt epilată! Ce naiba fac acum? Nu pot să-l trimit acasă după ce deja l-am invitat sus!”

– S-a întâmplat ceva? Pari crispată…

– Aaa, nu. Nu dădeam de chei, dar le-am găsit acum. E în regulă! Intră… fug puțin până la toaletă. Fă-te comod!

– Ok. Te aștept!

Închid ușa la baie și arunc o privire disperată în jur. Cu epilatoru’ n-am nicio șansă, cu ceara nici atât, iar ultimul aparat de ras l-am aruncat săptămâna trecută. Nu pot să-i zic că mi-e frig și vreau să rămân cu pantalonii în vine, că o să spună că-s nebună! Mă sprijin de perete și simt cum mă preling, încet, pe faianță; moment în care văd pe ultimul raft al colțarului o cremă depilatoare de la Farmec. „Asta-i, tati!”

Plonjez spre ea, cu viteza lui Speedy Gonzales pe cocaină, o înșfac de pe raft, mai să dărâm tot din jurul ei și citesc eticheta: cremă depilatoare rapidă, cu ulei de argan, care ajută la emolierea și catifelarea pielii; timp de acționare – 3 minute. „Perfect!”

crema rapida

  • Eu, în baie:

Cu fundul pe cadă și piciorul drept pe perete, mă ung de zor.

Pielea era perfect curată – bifat! Am aplicat un strat uniform și gros – bifat! Acoperă tot piciorul – bifat! E valabil pentru ambele picioare – bifat! Acum așteptăm. Hmmm, oare câte plăci de faianță am pe acest perete?”

  • El, pe canapea, în sufragerie:

Cu un picior strâns sub el, răsfoiește cartea pe care am uitat-o pe masă. Se amuză pe seama titlului: „Cum să placi în 3 minute – la întâlniri, la serviciu, în grup”. Se uită la ceas și dă ochii peste cap.

„Acum a apucat-o să se ducă la toaletă, când era focul mai arzător. De ce nu vine mai repede? Te pomenești că a adormit pe WC.”

 

depilatoare

Da, dragilor, 3 minute înseamnă, uneori, o eternitate; alteori, un nimic. În unele clipe ai impresia că trec mult prea greu, iar în altele, mult prea ușor. În 3 minute ne putem hotărî viitorul și ne putem uita trecutul. Putem lua decizii importante sau ne putem aminti de copilărie; putem cânta, dansa, găti micul dejun și îmbrățișa persoana iubită.

Iar dacă ești femeie, cu job, copil, bărbat, prieteni și hobby-uri, 3 minute pot face diferența între:

  • un proiect aplaudat și unul aruncat la coșul de gunoi;
  • un copil care simte iubirea mamei și un copil care se simte neglijat;
  • un bărbat fericit și unul care-și caută fericirea pe sub alte fuste;
  • o relație strânsă de prietenie și o bârfă cu tentă de amiciție;
  • o autobiografie citită de întreaga țară și un alt manuscris respins de toate editurile.

Și pentru că timpul din ziua de azi devine din ce în ce mai limitat, e musai să apelăm la multi-tasking pentru a duce la bun sfârșit tot ce ne-am propus.

depilatoare

De aceea, cremele depilatoare de la Farmec vin în ajutorul femeilor care nu mai reușesc să-și facă timp pentru o epilare rapidă la salon, cu o gamă nouă și diversificată, destinată oricărui tip de piele:

  • cremă depilatoare pentru piele normală – cu extract de orhidee;
  • cremă depilatoare rapidă – cu ulei de argan;
  • cremă depilatoare pentru piele sensibilă – cu extract de vanilie;
  • cremă depilatoare TEENager – cu extract de zmeură;
  • + bonus, cremă depilatoare pentru bărbați – cu extract de Boswellia Serrata.

Fie că ești tânără adolescentă și te pregătești pentru balul de absolvire, fie că ești mama unor copii frumoși care-ți stau permanent în brațe, fie că deții o afacere care te îngroapă în spatele unui birou, în hârtii și dosare, crema depilatoare Farmec îți devine cea mai bună prietenă atunci când intri în criză de timp.

Mai trebuie să-ți faci unghiile sau să îți îndrepți părul? Poți face asta în timp ce lași crema depilatoare Farmec să-ți mângâie și catifeleze picioarele!

Vrei să le citești copiilor o poveste, înainte de culcare? Poți face asta în timp ce lași crema depilatoare Farmec să-ți îndepărteze toate firele de păr nedorite!

Mai ai de terminat o planificare și de trimis câteva e-mailuri? Poți face asta în timp ce lași crema depilatoare Farmec să-ți transforme picioarele, în magnet pentru ochii bărbaților!

opinii

Lasă Farmec-ul să-și pună amprenta asupra ta, în doar 3 minute! Bucură-te de efectul WOW și lasă-ți picioarele să fie răsfățate cu noua gamă Farmec de creme depilatoare – 2016!

Acest text a fost scris pentru proba 15, Spring Superblog 2016. 

sursa foto: farmec.ro

Diego – nucleu al amenajărilor interioare – partener al proiectelor DIY

diego_RO-300x101

Stând la semafor, în locul din dreapta al mașinii, ascultam liniștită ce povestea un ascultător Europa FM, despre metodele cele mai rentabile de a-ți transforma apartamentul într-un loc de vis. Prinsă printre sugestii de recondiționare  a mobilei și variante de reciclare a obiectelor pe care, în mod normal, le-ai arunca, am început să-mi imaginez cam ce am putea să reamenajăm noi în viitoarea noastră locuință. 

Întrucât ne-am propus să facem pași mici și să nu ne aruncăm cu capu-nainte, am putea, pentru început, să renovăm doar una din camere. Dar cum? Un covor colorat, care să ne multiplice doza de optimism atunci când pășim în cameră sau un tapet modern, care să sară-n ochi imediat ce se deschide ușa? O perdea organza, arsă, cu flori de mac sau o draperie cu aspect de pânză și model de trandafiri? Decizii, decizii…

Dintr-odată, însă, claxonul prelungit al bolidului din spate, mă trezește la realitate. Mă uit la semafor: verde. Mă uit la șofer: nu vede. Visează și el, dar sigur nu la draperii și perdele.

– Iubitule, ți-o iei de la ăsta din spate dacă nu pleci de pe loc acum!

Se trezește din reverie și calcă accelerația. Îl privesc, zâmbind, cum se dezmeticește și se uită curios la mine.

„Oare să-i propun asta acum? Dacă a avut o zi bună, o să fie de acord să ne apucăm de renovat; dacă nu, o să-mi facă perdelele guler.”

IMG_20160406_133353-1

– Ce s-a întâmplat? Voiai să intri la Diego, nu? De-aia te uiți așa, prin mine…

– Unde să intru?

– La Diego. Tocmai ce am trecut pe lângă magazin. La radio se vorbea de parchet, în stânga ta era nucleul amenajărilor interioare – Diego. Ce, crezi că nu știu cum îți funcționează rotițele?

– Nu, chiar nu văzusem magazinul… dar mă gândeam la renovări, ce-i drept…

– Hai că întorc acum și intru-n parcare. Bine că-i gratuită!

De cum am pășit în magazin, un zâmbet larg mi-a îmbrăcat întregul chip. Zeci de „rulade colorate”, semnate Tulipo, mă invitau să renunț, fără a mă gândi de două ori, la covorul vechi de pe vremea lui Pazvante Chiorul și să aleg unul modern, cu motive colorate, care să înveselească întreaga încăpere.

”Of, Tulipo, Tulipo, fac eu ce fac și plec la braț cu tine de aici!” gândeam eu, în timp ce iubitul meu deja savura o cafea din partea casei, discutând cu un consilier de vânzări Diego, despre posibilitatea montării unui tapet, fără cost suplimentar.

Parchet laminat și pardoseală rezistentă la apă, draperii Black Out și Dim Out, tapet, galerii plus șine pentru perdea. În orice direcție mă uitam, îmi venea o nouă idee, care o detrona și călca în picioare pe cea anterioară. În scurt timp, un soi de durere seacă a început să-mi preseze fruntea și am simțit nevoia să stau jos.

This slideshow requires JavaScript.

– Te simți bine, iubito?

– Nu știu ce am putea alege. Sunt atâtea variante…

– Da, știu. Tocmai de aceea m-am gândit să-ți ușurez existența și să apelez la consiliere profesională. Uite, domnul acesta e dispus să ne ajute să luăm decizia perfectă pentru căminul nostru. Eu zic să sorbi și tu dintr-o cafea, până mă duc eu să fac un card de fidelitate. Apoi, mergem acasă și analizăm situația între cei patru pereți. Ce zici?

– Card de fidelitate?

– Da! Avându-l, avem posiblitatea să beneficiem de promoții și reduceri de până la 50%. Iar la bugetul nostru, orice ofertă e binevenită, nu crezi?

– Bine, du-te și fă-ți. Eu mai arunc un ochi pe aici.

Ajunși acasă, intru în camera cu pricina și mă așez pe parchetul rece, rezemată de perete.

„Sărmanul, a fost văruit ultima oară când era mama fată mare!”

Ar merge pus pe el un tapet care imită lemnul; să ne imaginăm, seara, că suntem undeva la munte, într-o cabană, departe de zgomotele și ochii orașului. La fereastră, o perdea transparentă, lejeră, care să-i permită luminii naturale să ne mângâie chipurile. Cât despre podea, un parchet laminat alb, ar da camerei o notă de eleganță și naturalețe. Și ca să nu omitem pata de veselie care ne caracterizează pe amândoi, un covor colorat, cu model de curcubeu ar completa perfect imaginea.

– O să răcești, nu mai sta pe jos! Uite, am adus pliantul de la Diego, pe care l-am găsit în poștă săptămâna trecută, două perne și două căni cu ceai. Hai să vedem ce putem face din camera asta! Eu m-am gândit la un stil nordic, căci se potrivește de minune cu locuința noastră modestă. Iar consilierul de vânzări a fost de acord cu mine…

Îl priveam în ochi și nu-mi venea să cred. Telepatia funcționa de minune în cazul nostru. Am respirat ușurată și l-am ascultat în continuare…

– Vom împărți sarcinile, să știi! Poți să alegi ce model de tapet îți dorești, dar mă lași pe mine să-l montez. Să nu avem discuții că vrei să chemi nu știu ce profesioniști, să le mai dăm bani și lor! Eu mă ocup de montarea tapetului. Deja m-am gândit la ce mi-ar trebui: o scară, adeziv pentru tapet, o bidinea, un trafalet, foarfece, un boloboc sau un fir de plumb, un cutter, și o riglă de dimensiuni mari. Va fi floare la ureche…

– Da, iar la sfârșit ne vom lăuda cu primul nostru proiect DIY!

– Eeeexact!… Stai puțin, ceee?

Do It Yourself, baby!

– Da, da, tu și engleza ta, doamna profesoară! După cum spuneam: o să încep de la fereastră; asta, bineînțeles, după ce:

  • am pregătit peretele (să fie curat, uscat, neted, uniform);
  • am preparat adezivul;
  • am tăiat fâșiile de tapet.

Mi-a spus tipul de la Diego, că trebuie să fiu foarte atent când tai fâșiile, să las 10 cm în plus la lungime.

– Așa mult?

– Nu e mult, iubito! Nu știu ce bărbați te-au vrăjit în tinerețe, dar 10 cm nu e mult deloc!

– Haha, ce poantă bună… nu mai vorbesc cu tine!

– Ei nu?! Unde rămăsesem? Aaa, da: trebuie să fim atenți la model, când lipim fâșiile de perete. Să nu iasă ca o vacă bălțată!

– Știi ceva? M-ai amețit de tot așa că mai bine rămânem la ideea inițială: eu mă ocup de ales, tu de montat. Ce mai vrei să montezi?

Parchetul laminat, bineînțeles. Pentru asta, trebuie să mă asigur din timp că suprafața podelei nu prezintă denivelări și să vorbesc cu tata să-mi dea fierăstrăul circular sau măcar unul de mână, cu dinții fini.

– Fini, nefini, știrb să nu fie!

– Acum ai început tu cu glumele? Eu vorbesc serios aici! În altă ordine de idei, consilierul de vânzări mi-a mai vândut câteva ponturi:

  • să montez parchetul în aceeași linie cu direcția de pătrundere a luminii;
  • să am grijă să combin plăcile din mai multe pachete, căci se mai întâmplă să existe diferențe de nuanță, de la cutie la cutie;
  • să nu mă apuc de montat până nu am lăsat parchetul în cameră, timp de 48 de ore, ca să se adapteze umidității. 

– Bine, bine, cum spui tu!

– Nu, nu, nu! Fără „cum spui tu”! Vezi că, după ce-l montez, timp de 7 zile n-ai voie să dai cu mopul pe el. Și nici după o săptămână să nu cumva să transformi camera în piscină interioară! Mai bine cumpărăm o soluție specială de curățat parchetul laminat și un mop special.

– Da, iubitule!

Răsfoiam catalogul magazinului și mi-l imaginam pe al meu partener, în pantaloni scurți și-un maiou găurit, cocoțat pe o scară, cu o fâșie de tapet în mână, bombănind că a uitat să ia cutterul înainte să urce pe trepte și trebuie să mai coboare o tură. Apoi, îl vedeam măsurând plăci de parchet, cu un creion HB în gură și încă unul, de rezervă, după ureche, strigând la mine să-i aduc un pahar de bere din bucătărie.

O să fie amuzant! Abia aștept să îmi materializez lista, folosind cardul de fidelitate

IMG_20160406_204548111

Ce poate fi mai vrednic de povestit nepoților decât „Cum ne-am aranjat noi prima căsuță, cu propriile mâini și buzunare!” ?

Acest text a fost scris pentru proba 14, Spring Superblog 2016.

sursa foto: arhivă personală; diego-romania.ro

Mr. and Mrs. Right la complexul Salon du Mariage

ChairSwag-560x315

Bloggeriță. Blondă. Blândă dar și brutală, la nevoie. Cu o cască în ureche și un carnețel în mână, străbate lungimea salonului. Privirea-i ageră și mâna-i rapidă. Ține pixul strâns între degetul mare și arătător, notând fiecare detaliu pe care-l vrea modificat dar și fiecare motiv pentru care alegerea acelui restaurant din București ar fi una pe măsură.

Pro

– cununia civilă/religioasă în aer liber;

– sala poate fi aranjată cum îmi doresc;

– bucătărie proprie;

– ring de dans imens;

– o bucățică de natură în fața salonului;

– transport gratuit pentru invitați;

– posibilitate de cazare pentru invitații din altă localitate;

Contra

– piscina (după prea multe pahare de whiskey, să nu se mute întreaga nuntă sub apă);

– sala nu are are absolut niciun stâlp (dacă am vreun invitat antipatic, n-am unde să-l ascund, să nu-i văd moaca)

Dă casca jos, se descalță de sandale și se așază pe marginea piscinei. Închide ochii și-și lasă imaginația să zburde undeva în viitor, peste aproximativ 350 de zile, când va păși în același loc, îmbrăcată în rochie de mireasă. Tocurile nu o vor incomoda, dimpotrivă, va putea să danseze cocoțată pe ele toată noaptea. Părul îi va fi aranjat în niște bucle grațioase, pe spate, iar umerii îi vor fi acoperiți de dantela fină a rochiei.

Nunta va fi restrânsă iar invitații doar oameni dragi; așa că salonul va putea fi unul mai mic. Salonul Ad’Or Salon du Mariage e ideal pentru o nuntă elegantă, în miniatură, așa că nu vede de ce nu l-ar alege acum. La urma urmei, argumentele de la „contra” sunt puse acolo doar ca să nu fie lăsat spațiu liber. Chiar sunt puerile!

Și dacă l-ar alege acum, în ce fel l-ar decora?

Pentru cununia civilă, priveliștea de la piscină este minunată. Iar riscul de a face baie înainte de vreme nu este unul ridicat, întrucât doza de alcool la ora aceea va fi minimă. Și pentru că numărul invitaților nu va depăși suta, aranjarea scaunelor nu va fi o problemă. Cât despre culori, albul impecabil va arăta splendid cu un strop de roșu, sub formă de fundă din catifea, pe spatele fiecărui scaun.

Salon-Toujours-lAmour-27

Alb și roșu.

Da, acestea vor fi culorile nunții. 

Trandafiri roșii și crini albi.

Da, acestea vor fi florile nunții.

Aude un sunet strident în cască și iese, brusc, din reverie.

– Ești acolo? Răspunde, femeie! La ce-ți trebuie domnișoară de onoare dacă nu o asculți când vorbește cu tine? Și nenorocitele astea de căști… la ce ni le-ai mai cumpărat?

– Nu mai bodogăni degeaba și spune-mi care-i problema!

– Cât ai fost tu și ai văzut salonul, eu am discutat cu managerul și am stabilit următoarele: se poate aranja 99% din ceea ce ai vrut, cu condiția să îți împărtășești impresiile apoi, pe blog.

– Perfect din punctul ăsta de vedere. Dar 99%? Zi-mi, ce nu se poate?

Salon-Ador-5– O să încep cu veștile bune, mai bine. Nu e nevoie să ceri o cheie de la toaletă și să dai invitații afară când te apucă pe tine „sfântul pipi” și trebuie să intri cu alaiul de domnișoare.

– Care alai? Că sunteți două!

– Nu mă întrerupe, că rămâi doar cu una! Aaașa… au toaleta miresei, unde ai acces tu și numai tu, maiestatea matale! În altă ordine de idei, am negociat și este de acord cu amenajarea unui spațiu pentru mesaje video. Așa că oricine a băut prea mult și simte nevoia să fie sentimental, va putea intra într-o cămăruță cât cabina de probă, ce va fi plasată la intrare, și îți va lăsa un mesaj, o urare, un blestem. Ce vrea fiecare… Mesele vor rămâne aranjate în stil clasic dar voi doi puteți avea o masă specială, unde să puteți poposi când vă plictisiți de mutrele invitaților și aveți nevoie de un strop de intimitate. Un fel de „Mr. and Mrs. Right Spot”. Pe acela îl puteți personaliza cum doriți voi. Numai să se încadreze în peisaj. Mi-a spus managerul că poate fi amplasat și afară, lângă piscină. Totul e la latitudinea voastră!

– Ce drăguț! Nu-mi vine să cred…

– Ba să-ți vină! Sunt de acord și cu standul de cafea pentru invitații care nu mai au antrenament la petrecut. Îți poți personaliza și paharele chiar! Poți să le scrii „În loc să te duci acasă și să-ți aștepți pensia, mai stai la un dans cu proaspeții miri!”. 

– Să-nțeleg că roata norocului nu se încadrează în peisaj, nu? Asta mai rămăsese…

fun-wedding-ideas-12

– Ei nu dispun de așa ceva dar nu au fost reticenți la idee. Dacă tu-ți dorești cu adevărat, găsesc eu pe cineva să ți-o confecționeze și facem în așa fel încât să o aducem la salon. Mie mi se pare o idee bună. Când se plictisește lumea de dansat, le mai dăm o provocare.

– Mulțumesc!

– Cu plăcinte! Fug să mă interesez de pachetele pentru mahmureala de a doua zi. Când se vor așeza musafirii pe scaun, la ciorba de potroace, îți zic eu că vor fi încântați să găsească un asemenea cadou. La urma urmei, cine nu ar fi surprins să se ducă la o nuntă și să mai și primească, nu numai să dea?

fun-wedding-ideas-17

Lasă casca din ureche să-i cadă pe lângă umăr și pătrunde înapoi în vis.

Dansul mirilor, pe melodia ei preferată, în mijlocul piscinei; înconjurată de zâmbete și priviri încărcate de emoții sincere. Un toast, la miezul nopții, prin care să le mulțumească ea invitaților pentru participare și pentru că i-au fost alături și-n restul clipelor, mai mult sau puțin plăcute. Să-l fure pe mire, apoi, și să-l ducă la „colțul lor”, unde să-i jure dragoste eternă, departe de ochii lumii.

Romantism, îmbinat cu umor și relaxare. Da, asta va fi definiția nunții sale. Un moment artistic, urmat de un dans haios al domnișoarelor de onoare. Un toast sincer al părinților, ce va gâdila toate glandele lacrimale din sală, urmat de un număr de jonglerie al sticlelor, oferit de barmanul salonului.

Salon-Toujours-lAmour-35

Va fi o nuntă ca-n filme. Nu dramă, nu tragedie, nu SF, nu horror. Un soi de comedie romantică, așa cum e și viața ei. Iar complexul Salon du Mariage este ideal pentru o astfel de ecranizare fabuloasă.

Text scris pentru proba 13, Spring Superblog 2016. 

sursa foto: myweddingreceptionideas.com; facebook.com/SalonduMariageToujoursLAmour/

Dac-ai bani de alocare, investește-i în stocare: SSD Hyper X !

logo_mediadot_patrat2-250x250

Anul 2000. Am dobândit primul prefix la ani și primul calculator pe birou. Pentium 2, unitate orizontală, cu floppy disk și CD-ROM, care scârțâia finuț când îl deschideam. Noroc că, pe vremea aia, aveam doar două, trei CD-uri; în rest, dischetele erau la putere! Prin 2004, am trecut la Pentium 3, unitate verticală, băgată sub birou, la câțiva centrimetri de piciorul meu drept, distanță numai bună pentru a-i aplica un șut, la nevoie, când se bloca imaginea pe monitor. 

bluescreen

Căci, toți cred că am avut parte, la un moment dat, când ne era lumea mai dragă, de apariția prețiosului ecran albastru, cu tot soiul de litere și cifre pe el, de ziceai că le-a aruncat cineva cu praștia. Și când vedeai asta, menționai vreo doi sfinți din calendar și apelai la butonul de restart. De parcă apăsarea unui simplu buton ar fi putut trimite albăstreala aia în străfundul iadului, pe veci.

Cracked-Screen-Wallpaper

Și, ca să ajungem mai aproape de era noastră, să vă povestesc despre momentul crucial când am cedat nervos și am zis că e musai să îl pensionez pe moș Pentium și să-mi achiziționez ceva mai performant.

Era o noapte răcoroasă dar unitatea mea PC frigea. Frigea de la cât o folosisem în ultimii ani și de la câte palme peste carcasă îi fripsesem în seara respectivă. Lucram la un proiect, pentru facultate. Sony Vegas, tăiat clipuri, montat cadre și sincronizat părți din melodii pe imagini și efecte. O nebunie! Numai că râșnița mea se îndrepta spre ultima suflare în timp ce eu mă chinuiam să o mai țin în viață, măcar cât să îmi pot termina proiectul.

Mai un click, mai un freeze, mai un „hai, te rog, frumos!”, mai un „’tu-ți carcasa și piulițele mă-tii!”; până când bătrâna unitate a scos un ultim sunet și s-a stins, odată cu sclipirea din ochii mei.

Ce-i drept, apucasem să salvez ce lucrasem până atunci, căci în minte îmi rulau numai vorbele tatei: „Dă save la fiecare pas, că nu se știe niciodată când rămâi cu buza umflată!”. 

Dar ce a urmat, apoi? Tragedie: lacrimi, muci și o senzație mai jos de curea, ce numai laxativele ți-o mai pot oferi. Butonul de „power” nu mai avea niciun efect, oricât l-aș fi gâdilat. Am scos din priză, am făcut trei ture de cameră, m-am rugat la Allah, Buddha și toți Dumnezeii și-am băgat înapoi în ștecher. Nimic! Puteam, oficial, să-i cânt de „loc luminat, loc cu verdeață…”.

computer-broken

Așa că am făcut ce face orice om normal, la ora 12 noaptea, când nu mai are ce butona: m-am culcat și am sperat la o înviere, la a treia zi „după Scripturi”.

Numai că povestea lui moș Pentium avea deja scrisă ultima frază și nu s-a mai putut adăuga nicio erată.

Drept urmare, am început să mă interesez în stânga și-n dreapta, referitor la ce aș putea să-mi cumpăr, pentru a nu mai avea probleme de acest gen, pe viitor. Și am descoperit o broșură a unui magazin online, cu tot soiul de oferte, care mai de care mai tentante. După ce le-am citit și răscitit, am studiat un pic buzunarele portofelului și am ajuns la concluzia că un laptop ar fi ideal pentru mine.

Mi-am pus hainele de stradă, mi-am luat agenda cu mine și am băgat a treia spre blocul turn, unde stătea amicul meu, specialist IT. Îl știți! Cu toții avem un prieten care mănâncă software la micul dejun și hardware la cină.

funny_it_guy_cartoon_thumb[2]

După o discuție amețitoare despre procesoare, memorie RAM, oferte SSD și fiabilitatea lor față de HDD-uri, mi-am făcut o idee despre ce aș avea nevoie și am plecat înapoi acasă. Nu vă imaginați că am înțeles chiar tot ce mi-a explicat el acolo, deși a încercat omul să-mi traducă pe limba mea. Tocmai de aceea, ajunsă la domiciliu, m-am așezat în pat și mi-am lăsat mintea să proceseze informațiile și să se apuce de adunat argumente.

***

Lumină difuză. Alexandra stă într-un jilț, cu un pahar de vin în mână și un mare semn de întrebare pe figură. În fața ei două personaje: un bătrânel cu mustăcioară albă și bască neagră, numit HDD și un tânăr cu pantaloni largi și șapcă-ntoarsă, numit SSD HyperX.

HDD: Înaltpreablonzimea dumneavoastră, ne cunoaștem de atâta timp, am mers mână-n mână ani de zile și, deși au existat și clipe grele, întotdeauna v-am susținut. V-am salvat fotografiile modificate-n Photoshop și melodiile de la 3 Sud Est, v-am lăsat să mă supraîncărcați cu GTA Vice City și Tomb Raider, Quake II și Mortal Kombat; nu am zis nimic nici când am avut pe umeri toate sezoanele din Friends și Fetele Gilmore. Și, mai mult decât atât, am suportat, zic eu, cu stoicism, toate zgâlțâiturile provocate de micii dumneavoastră pumni, aplicați repetat în carcasa unității.

SSD HyperX: Moșule, ești expirat! Lasă generația nouă să ia frâiele. Asta e! S-a dus vremea matale. Acceptă și bucură-te de pensie!

HDD: Argumente, tinere! Ar-gu-men-te!

SSD HyperX: Tataie, dacă vrei să ne întrecem, nici n-apuci să pleci de la start, că eu deja îți fac cu mâna de la linia de sosire. Aplicațiile și fișierele se deschid aproape instantaneu la mine. La tine, dai click și pân’ se gândește programul să se deschidă, îmi crește și mie barba.

HDD: Viteza nu e totul! Altceva?

SSD HyperX: Eu am și rezistență la șocuri. Pe matale dacă te zdruncină puțin, îți sar platanele!

HDD: Eih, așa sunteți voi, tinerii, vă place să fiți scuturați…

SSD HyperX: Mai vrei ar-gu-men-te, moșule? Sau te-am convins?

HDD: Nu pe mine trebuie să mă convingi! Ci pe ea…

Amândoi își întorc privirea spre Alexandra, care a terminat paharul de vin și doarme, pe jilț, cu bărbia sprijinită în palma stângă.

HDD și SSD HyperX: Eih, femeile și tehnologia…

***

Am deschis ochii și, râzând, am luat din nou broșura cu promotii SSD Kingston la răsfoit. Într-adevăr, tehnologia evoluează la secundă și nu trebuie să o ignorăm; ci să îi facem loc să intre în casele noastre și să ne ajute să ne desfășurăm activitățile mai rapid, mai eficient, mai inteligent. 

11181779_1191560034193379_4769063824927517783_n-250x250

P.S: Laptopul pe care mi l-am achiziționat ulterior, nu mi-a cauzat niciun fel de problemă și împlinește iarna asta 3 anișori, fără urmă de pumn aplicat pe la extremități. Și da, în manualul de utilizare, apare SSD în loc de HDD.

Acest text a fost scris pentru proba 12, Spring Superblog 2016.

sursa foto: pinterest.com; super-blog.eu

Follow

Get every new post delivered to your Inbox.

Join 2,274 other followers

%d bloggers like this: