Observaţii pertinente despre impertinenţe

Acest post este diferit de ceea ce am scris în ultima perioadă…pentru simplul motiv că sunt înconjurată de multe « specimene », le observ comportamentul « de junglă » şi fac comparaţii cu ceea ce sunt eu.

Şi trebuie să scriu şi despre asta !…pentru că pot să spun că mă consider o persoană foarte norocoasă din foarte multe puncte de vedere, printre care şi faptul că nu sunt ca restul…cum ar spune cineva, « I’m a limited edition ». Şi uite de ce :

Nu port pantofi cu tocurile cât „scula lui Moş Crăciun” şi nici curele pe post de fuste. Nu îmbolnăvesc cocalarii de „p%#ă sculată” şi nu-mi plac strigăturile, fluierăturile şi claxoanele la adresa mea. Nu dansez lasciv pe boxe în cluburi unde berea la 330 ml e 20 de lei şi nici nu mă dau cu 5 straturi de fond de ten deasupra cremelor de dimineaţă, seară, noapte şi între mese. Nu mă îmbrac ca un pom de Crăciun şi nici nu vânez Iepuraşul de Paşti, oricât de „productiv” ar fi. Nu îmi cumpăr ochelari de soare de 200 de euro doar pentru firma de pe etichetă  şi nu suport tricourile cu imprimeul „Armani” (sau alte firme…şmechere) mai mare decât materialul în sine. Detest „originalitatea” tuturor videoclipurilor din ziua de azi, în care dintre 5 minute de imagini, 360 de secunde sunt ocupate de buci, sâni şi buze ţuguiate (chill, I know math ;)  ). Mănânc când vreau, cât vreau, fără să ţin cont de calorii şi de cât o să-mi crească fundul a doua zi ( that’s not gonna happen anyway😛 ). Beau cafea, fumez ţigări…da, spun ţigări, gen Kent lung, Pall Mall light, Winston light şi nu stixuri precum Virgina Slims&shit cu arome de chiloţi dantelaţi. Beau cu măsură dar şi fără măsură, depinzând de atmosferă… însă, oricât de beată aş fi, nu fac striptease pe bar, nu mă împiedic de propria-mi umbră şi nu mă sărut cu străini pentru o tequila; în cel mai rău caz, mă cert cu iubitul, plâng, mă îmbăt şi mai tare şi plec acasă cu taxiul. 

Nu sunt o „divă”! Sunt o persoană, un om, o fiinţă. Nu am etichetă „Made in China”, nu mă consider perfectă, sunt conştientă de calităţile şi defectele mele. Nu sunt complexată dar nici plină de mine.

Mă îmbrac în funcţie de stare: dacă azi am chef de un tricou, pantaloni largi şi adidaşi, iar mâine o să mă vezi cu balerini şi o rochiţă cu buline, nu va fi nimic anormal (pentru mine, cel puţin)…căci voi fi tot eu!

Nu sunt anti machiaj (chiar îmi place micul meu “ritual” zilnic), dar sunt anti vulgaritate: nu-mi fac tricolorul la ochi şi fundul de babuin pe buze. Îmi fac manichiura, dar nu suport unghiile lungi cât Podul Qingdao Haiwan. Nu cred în complimente, mai ales de la persoanele pe care abia le întâlnesc, dar ştiu să spun „mulţumesc”. Nu citesc reviste „glamour” căci nu mă interesează cele „10 feluri în care să-ţi satisfaci bărbatul”; am eu metodele mele şi nu mă pasionează să aflu cum îl „distrează” Angelina Jolie pe Brad Pitt în dormitor.  Nu mă îmbrac într-un anumit fel, doar pentru că „aşa e la modă” şi nu îmi plac „pupincuriştii”. Urăsc lanţurile de bicicletă la gâtul bărbaţilor şi kilogramele de aur la urechile femeilor.

Pur şi simplu ador privirile scârbite ale unora de pe stradă când trec pe lângă mine, pentru că mă amuză copios cât de retardat/retardată poţi fii, să îţi fie silă de o persoană, pe care poate o vezi pentru prima oară pe stradă, atât de mult încât să îi arunci „privirea-vomă”.

Îmi plac la nebunie persoanele care ameninţă când au „gaşca” în spate, sau telefonic, sau din faţa monitorului, dar faţă-n faţă, unu la unu, au morcovul atât de adânc băgat în fund, încât i se vede vârful lângă canini.

Efectiv detest, detest, detest fetele care „se dau stilate” dar se adresează altor fete cu apelativul „fă”!!…or fi ele „făpturi minunate” dar mie-mi sună a vocabular de Ţaţa Floarea mâncând seminţe în faţa porţii.

Şi da…sunt doar observaţii.

Nu mă leg de oameni pe stradă doar pentru că îmi displac anumite caracteristici ale lor; nu izbucnesc în hohote de râs dacă trece un om mai „ciudat” pe lângă mine, pentru simplu fapt că nu e politicos!!! Ceea ce nu-mi convine, observ şi când am şi cu cine, bârfesc!

 Cum ar zice Kathy Griffin, ”I was raised right , I talk about people behing their backs- It’s called manners”.

Nu mă aştept ca toată lumea să fie de acord cu mine (that would be just sick). Acest post conţine părerea mea şi numai a mea şi trebuie luat ca atare!

Alte articole cu teme asemănătoare:

Şi fiarele se răsfaţă

Ringul de dans şi “publicul”

10% fetiţă, 90 % alcool

To all my girls

De ce?…de aia!

7 responses to this post.

  1. Posted by oni on March 21, 2012 at 17:10

    Bun asa.Apai de vor gandi mai multe fatuce ca tine atunci ar fi primavara mai des in sufletele noastre.

    Like

    Reply

  2. i like you a lot : )

    Like

    Reply

    • Posted by Axlandra on July 19, 2011 at 01:03

      Thanks a lot!😀

      Like

      Reply

      • Interesanta expunere. A conştientiza o realitate, nu numai în beneficiul tău, a raţiona că poţi fi ridicol şi pe poziţie contrară bunului simţ, denota acea stofă de calitate care a fost folosită la a îmbrăca codul tău genetic. Este şi meritul tău că ai dobândit cu mult mai mult, punându-te pe tine în diferite ipostaze, bineâţeles imaginar, vizualizând cu raţiune imaginile.

        http://www.scribd.com/ViorelMuha

        Like

  3. Oau, sunt uimit… sunt putine fete care au o parere asemanatoare cu a ta. Apreciez si respect acest lucru😉 (faptul ca ai o parere clara si parerea in sine)

    Like

    Reply

Părerea voastră contează!

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: