3 variante şi încă una

Bărbatul intră în casă, după o zi obositoare la birou. Se descalţă, lenos şi aruncă o privire în jur. Linişte şi pace. Cam dubios! Îşi lasă diplomatul lângă pantofi şi păşeşte tiptil spre bucătărie. Deschide uşa şi o vede: părul strâns într-un coc, şorţul roşu strâns la brâu şi făcăleţul în mână.

–         Bună, iubito!

Femeia se întoarce, surprinsă şi îl priveşte.

–         Bună, iubitule!

După câteva secunde de tăcere şi zâmbete firave, femeia adaugă:

–         Ai luat pâine?

–         Ăăăă…nu, am uitat…

Şi acum apar cele 3 variante de răspuns din partea femeii:

 

Varianta 1 (imposibilă): Nu-i nimic iubitule, mă duc eu acum la magazin să iau. Tu aşază-te liniştit în pat!

Varianta 2 (cel mai des întâlnită): Poftim? Ţi-am spus de atâtea ori, dimineaţă înainte să pleci la serviciu. O singură chestie te rog şi eu să faci şi tu uiţi? Chiar nu-ţi pasă de mine deloc? Chiar nu te gândeşti la sentimentele mele? Acum trebuie să mă duc eu la magazin să cumpăr, căci tu n-ai fost în stare! Halal memorie de elefant!!!! Chiar nu îţi pasă deloc că am făcut mâncare toată ziua şi sunt vai de capul meu de obosită? Tu ce faci toată ziua la birou…o freci, asta faci! Las’ că ştiu eu! Nu-ţi pasă de mine, de sentimentele mele…NU mă mai iubeşti!!!! (râuri de lacrimi curg pe obraz în timp ce se încalţă să plece la magazin)

Varianta 3 (rară dar favorabilă): Boule!…data viitoare să-ţi aduci aminte! (se încalţă şi pleacă la magazin. După 10 minute se întoarce cu 2 pâini şi 2 beri, îl sărută pe „bou” pe obraz şi îl invită la masă.)

Ştiu că majoritatea bărbaţilor visează la prima variantă şi se gândesc la celebra expresie cum că „nimic nu e imposibil”. Dream on!

Cei ce au parte de varianta 2, vă compătimesc şi vă sugerez achiziţionarea unui Mp3 Player, iPod, etc. (orice vine cu căşti).

Iar preafericiţii deţinători ai variantei 3, n-o supăraţi şi n-o faceţi să se schimbe, căci din 3, 2 uşor se face!

 

P.S:  pentru simpaticii care încă visează la varianta 1, vă dau şi varianta 0 (not even in your dreams) : „Of, iubitule! Îmi pare atât de rău că am uitat să-ţi amintesc să iei pâine. Puteam să te sun când terminai programul la serviciu…ce idioată sunt! Iartă-mă, te rog! Mă duc imediat la magazin.” (îl sărută suav pe obraz şi păşeşte, plutind, spre uşa de la intrare)

One response to this post.

  1. Posted by Zarathustra on August 3, 2011 at 11:56

    Ai omis un caz… care mie mi se pare foarte logic si normal (mie personal).
    Eu tocmai am venit, sunt inca imbracat si incaltat… ies pe usa si ma intorc in 2-3 minute cu painea?
    Si varianta 4. (nu neaparat generalizat, poate am dat eu de o nebuna) stam intr-o liniste macabra si mancam fara paine.

    Like

    Reply

Părerea voastră contează!

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: