E timpul…

Sorb din cafea şi mă gândesc la tine. Îmi vin în minte razele de soare ce-mi luminau părul, în braţele tale. Vântul adia şi ne gâdila sărutul. Îţi simţeam trupul atât de aproape de al meu, încât părea că ne contopim, pe zi ce trece, tot mai mult. Vibram la atingerile tale şi credeam în eternitatea îmbrăţişărilor. Ochii-mi erau umezi de emoţie şi nu-mi era teamă să arăt asta nimănui. Îmi cântai, îmi dansai, îmi şopteai vorbe dulci şi te veneram.

Ne construiam piedestale unul altuia şi în fie ce zi, urcam din ce în ce mai multe trepte spre albastrul cerului. Pluteam, crezând că pe trepte poţi doar să urci, nu să şi aluneci. Totul era un vals al pasiunii, al naivităţii, al dorinţei de a iubi veşnic.

A fost frumos să te iubesc. A fost frumos să-ţi zăresc sensibilitatea, convingerea, căldura şi puterea de a mă stăpâni. A fost minunat să adorm şi să mă trezesc învăluită în dragoste şi să cred că voi fi o viaţă prinţesă. A fost minunat să-mi imaginez un viitor alături de braţele tale primitoare. Şi-ţi mulţumesc!

Dar e timpul să mă întorc acasă, să mă întorc la mine, la realitate, la străzi şi trotuare, la artificii şi gropi, la întreceri absurde şi zâmbete false.

Părerea voastră contează!

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: