Mulţumesc, căci sunt eu!

Pornind de la citatul “we buy things we don’t need with money we don’t have to impress people we don’t know”, gândurile mi-au zburat la filmul vieţii mele, de până acum, şi am început să-mi amintesc despre tot ce am avut, obţinut, pierdut în ultimii 10 ani;toate dorinţele, visele, speranţele…etc. Surprinzător, am ajuns la concluzia, că multe dintre realizările mele, au fost datorate unei dorinţe absurde de a impresiona pe cineva.

            Şi am observat că toţi avem dorinţa asta tâmpită, de a fi pe plac lumii ce ne înconjoară, de a ne ascunde adevăratele sentimente, adevăratele gânduri…

            Am vrut să „mă fac doctoriţă” până prin clasa a X-a. Era singurul meu vis măreţ, dar nu îmi dădeam seama că ideea aceea mi-a fost implementată de când aveam 4-5 ani. Pe atunci, toate rudele mele mă apucau de obrăjori şi spuneau : „uite viitoarea doctoriţă, cea ce ne va trata când vom fi bolnavi”. Şi eu credeam în asta! Silly me…Voiam să le fac pe plac tuturor şi să am un bisturiu în mână la 30 de ani.

            Ajunsă la liceu, primind anumite teme, mai ales la limba română, am descoperit că-mi place să compun, să creez, să mă joc cu propoziţii şi fraze. M-am înscris pe lista colaboratorilor la revista liceului şi am tot „aberat” de atunci. Dar nu datorită faptului că îmi plăcea să aştern cuvinte pe hârtie, am făcut schimbarea radicală a „carierei”; ci pentru că toţi profesorii erau impresionaţi de ceea ce scriam şi toţi îmi sugerau să mă îndrept spre jurnalism.

            Un alt element care m-a influenţat în alegerea profesiei a fost o persoană străină, ce mi-a sugerat tot jurnalismul. Doar pentru că avea un rol extrem de important în viaţa partenerului meu de pe atunci, m-a atins la „sufleţel” şi m-am hotărât să o transform pe „doctoriţă” în „ziaristă”.

            Am rămas în Galaţi la facultate, tot datorită influenţei unor persoane asupra mea: rude, prieteni, iubit. Nu pentru că mi-ar fi interzis să plec, ci pur şi simplu, nu voiam eu să plec de lângă ei şi să le provoc tristeţe.

            Am început să scriu la Belva, la sugestia unei alte persoane dragi. M-a încurajat, mi-a transmis energie pozitivă şi m-a convins să o fac. Acum am aproape 1 an de când scriu acolo şi sunt extrem de încântată.

            La noul ziar local la care am început să scriu şi ce urmează să apară cât de curând, la fel, am aplicat căci mi-a şoptit o „păsărică” în ureche, cum că ar fi bine dacă aş face asta. Şi este bine, e o şansă extrem de bună şi rară.

            Sunt multe, multe, multe astfel de acţiuni pe care le-am întreprins ca să fac pe plac cuiva. Nu zic că nu am făcut bine, căci majoritatea mi-au schimbat viaţa total (şi nu în rău), dar uneori stau şi mă gândesc: „de ce nu mi-a trecut mie asta prin cap?”.

            Şi ar mai fi şi falsitatea cu care mă confrunt uneori. Încerc să zâmbesc, când de fapt lacrimile îmi stau să cadă, doar pentru a nu lăsa lumea să observe ce e pe dinăuntrul meu. Ascund faptul că sunt tristă, supărată, nervoasă şi încerc să râd, să dansez, să cânt…doar ca să nu mai întristez pe nimeni, să nu stric seara nimănui. Şi zâmbesc, ca să nu cumva să se prindă careva că ceea ce mi s-a întâmplat a avut câtuşi de puţin efect asupra mea.

                       Oare cum ar fi dacă nu aş mai asculta sugestiile celorlalţi şi dacă nu mi-aş mai ascunde lacrimile? Oare aş mai avea realizări de vre-un fel şi oare m-ar mai suporta prietenii?

   Până una alta,însă, le mulţumesc tuturor celor ce mi-au oferit un sfat bun şi m-au împins spre o decizie corectă, căci fără ei nu aş fi ajuns aici! 

8 responses to this post.

  1. Nu-ti mai face probleme.
    Tinem cont de sugestiile sau parerile altora doar in masura in care corespund cu ale noastre.Cind sint ca o intarire a convingerilor proprii.
    Sa fii,mereu,fericita!
    Alexandru.

    Like

    Reply

  2. bravo, Alexandra!🙂

    Like

    Reply

  3. Posted by oni on March 19, 2012 at 16:14

    Frumos se pare ca la tine influenta altora a fost in spre bine.Totusi sunt curios oare ceva ce ai dorit tu ai facut?Ceva care sa nu vina pe o soapta de vant?

    Like

    Reply

  4. Posted by Axlandra on September 16, 2011 at 10:16

    Mulţumesc, Robert!
    Frumoasă melodie.🙂

    Like

    Reply

  5. Posted by Robert on September 16, 2011 at 00:23

    Felicitari pentru post! Iti dedic aceasta urmatoare melodie si te-as ruga sa o si asculti,just for the old times! http://www.youtube.com/watch?v=IejwjgTbOKc

    And please keep up the good work, you know you are the best!

    Like

    Reply

  6. Posted by bog on September 15, 2011 at 11:24

    Ai ajuns intr-un moment din viata ta in care te simti confortabil, faci ce iti place si stai si meditezi. E dragut ca ai ajuns in punctul in care poti multumi persoanelor care te-au schimbat in trecut.
    Tip: lasa toate intrebarile cu “dar daca…”, “dar poate ca…”, “dar de ce…” & co si live your life.. Zambesti pentru ca iti e bine… take more care of your feelings…

    A si… te admir pentru ca te poti deschide asa.

    Like

    Reply

Părerea voastră contează!

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: