Şi ce…dacă a fost frig?

După o iarnă teribilă în care am fost la cântări doar prin cluburi, unde înghesuiala făcea parte din atmosferă, iar porţia de oxigen era limitată, m-am hotărât ieri să-mi iau prietenii şi să mergem la un concert în aer liber; numai bine că erau invitaţi la Zilele Basarabiei, băieţii de la Voltaj, pe care nu-i mai văzusem live de ceva timp.

Murind de nerăbdare, i-am adunat pe amicii mei cu o oră mai devreme, la o acadea, dudă, bere, măslină,etc., într-un băruleţ din apropierea stadionului unde urma să se desfăşoare mult aşteptatul concert. Cu bugetul restrâns dar cu poftă de viaţă, ne-am bucurat fiecare în parte de câte un Golden Brau şi pe la ora 20:00 am ieşit grăbiţi pe uşă, crezând că deja a început cântarea şi noi ratasem câteva melodii bune.

Ajungând, însă pe stadion: surprize, surprize! Nu începuse nimic de fapt, deşi concertul era anunţat la ora 19:30; dar era de aşteptat, ce concert începe vreodată la ora care este scrisă pe afiş? Întâi trebuie să se strângă puhoiu, să cumpere bere de la cele două standuri, să caute nedumerit un loc numai bun de unde să audă, să vadă şi să nu-i bată vreun reflector în freză şi abia apoi să stea cuminte cu ochii la scenă.

După ce am cumpărat ultima bere la doză pe care o aveau cei de la standul nr.2 (lucky me), am pătruns împreună cu amicii mei printre studenţii nerăbdători, cărora le cam îngheţase sufletu’, întrucât erau prezenţi acolo de pe la ora 19:00. Ne-am foit noi ce ne-am foit, până am găsit o parcelă mai liberă de unde puteam viziona liniştiţi spectacolul şi ne-am înrădăcinat acolo.

Nu a trecut foarte mult timp până să înceapă concertul, drept urmare nu am apucat să ne alăturăm şi noi sufletelor extra-îngheţate din jurul nostru. Am rămas încălziţi şi cu chef de dans pe tot parcursul cântării. Astfel, intrând în scenă simpaticii băieţi de la Voltaj, am început să ţopăim pe “Albinuţa“, ca mai apoi să ne amintim de “Iarna” care tocmai a trecut, să urlăm în cor “Mi-e dor de” şi să ne răspundem apoi  cu:  “Şi ce?“.

Punctul culminant al concertului a fost însă când s-a ars o siguranţă şi băieţii de la Voltaj au rămas efectiv pe tuşă, ascultând mulţimea care cânta în locul lor, puţin haotic ce-i drept: din stânga scenei se auzea un grup de oameni ce cânta melodia “20“, iar din dreapta scenei se auzeau tentative de “Tu“. Tragedia n-a durat mult, însă, şi Călin Goia a repus stăpânire pe mulţime, invitându-ne să cântăm de vreo 20 de ori refrenul: “Tânăr vreau mereu să fiu, să trăiesc aşa cum ştiu, ca la 20 de ani, fără griji şi fără bani!”, încheind şi spectacolul astfel.

Am strigat noi ce-am strigat: Bis, bis, bis! dar nu prea ne-a băgat cineva în seamă. Drept urmare, m-am hotărât să fug în spatele scenei şi să încerc să “mă trag în poză” alături de solist. Ajungând acolo speranţele începeau să-mi fie spulberate, căci fiind mică de înălţime, nu prea puteam să dau la o parte girafele care se întindeau după un autograf, un pupic, o dedicaţie şi măcar trei poze (da, aveau pretenţii…nu le ajungea doar O SINGURĂ poză sau DOAR un autograf). Plus că mai erau şi vreo doi bodyguarzi, unul mai simpatic care ştia să zâmbească şi unul care parcă avea un băţ înfipt în…ureche şi împingea pe toată lumea de zici că se credea la protest în Piaţa Universităţii.

Ambiţioasă din fire, nu m-am lăsat eu păgubaşă şi tot m-am strecurat pe sub braţele “protectoare” ale omului de la “security” ajungând fix sub aripioara lui Călin Goia. Acesta nu mi-a refuzat cererea de a poza alături de el, ci dimpotrivă a zâmbit frumos de parcă chiar i-ar fi făcut plăcere să stea ca o sardină-n conservă, înconjurat de fane isterice (mă mir că n-am auzit-o pe vreuna să ţipe: “Călin, vreau să fac copii cu tine!”).

Fericită că am reuşit să obţin poza, am plecat cu prietenii mei spre staţie.  Odată cu noi, au urcat în autobuz şi nişte băieţi cu imaginaţia bogată care ne-au oferit un after-show cu nişte cântecele de tipul :“Nea şofer dacă voia, între staţii ne lăsa, şi la m*ie ne dădea!”, stârnind hohote isterice de râs printre ceilalţi pasageri.

În mare, chiar m-am distrat la concertul Voltaj şi abia aştept să mai merg şi la alte cântări în aer liber.

Părerea voastră contează!

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: