Fericirea, aceeaşi la toată lumea?

Îmi arunc câte un ochi zilnic pe tot felul de articole de pe bloguri, de prin reviste, ziare şi mai întâlnesc şi titluri precum « 10 paşi spre fericire », « Cum să fii fericit în…10 paşi », etc. Zâmbesc ironic şi le citesc, într-adevăr, poate îmi dau seama şi eu cum au ajuns autorii la concluzia că fiecare om are nevoie de fix 10 paşi ca să fie fericit ; de aceeaşi paşi.

Unii spun că nu ai nevoie de bani, faimă, aplauze, copii, loc de muncă, prieteni, ca să fii fericit, ci doar să priveşti minunăţia ce răsare dintr-o floare, dintr-un norişor pufos, dintr-un miel colorat. Ok, înţeleg şi punctul lor de vedere, ar fi chiar deprimant să nu pot vedea natura minunată din jurul meu şi să trăiesc într-un fundal negru tot restul vieţii mele.

Dar, sinceră să fiu, articolele de genul sunt ca reclamele de la teleshopping : îţi îndeasă nişte idei în cap, te conving că o să ai o senzaţie minunată dacă asculţi de sfatul lor, îţi mai bagă şi o tigaie ultra-performantă ca bonus şi te trezeşti cu telefonul în mână aşteptând să ţi se ia comanda. Şi când te vezi cu coletul acasă, realizezi că nu eşti chiar atât de fericit cum ţi s-a promis, ci dimpotrivă parcă ţi-ai adus aminte de adevăratele tale necesităţi.

Da, e superb să te bucuri de ciripitul păsărelelor, de razele strălucitoare ale soarelui care-ţi mângâie…ce ai tu la vedere…dar păsărelele nu-ţi plătesc facturile şi nu îţi oferă un zbor gratuit până la primul supermarket. Aşa că da, m-ar face mult mai fericită să am o maşină cu care să mă deplasez unde am nevoie, decât să stau cu fundul în iarbă şi să meditez la nemurirea sufletului. Aş fi foarte fericită dacă aş avea un talent pe care să-l promovez pe scenă şi să primesc aplauze, deci îi înţeleg perfect pe cei care sunt încântaţi şi mereu cu zâmbetul pe buze după terminarea spectacolului lor. Copiii sunt fericiţi atunci când li se cumpără jucăria favorită sau când se uită la desenele animate preferate. Cerşetorii sunt fericiţi atunci când strâng destui bani pentru a nu fi schingiuiţi de « ză big boss » şi le mai rămâne şi un leu pentru o gumă. Microbiştii sunt fericiţi atunci când se califică la nu ştiu ce campionat, echipa lor de suflet. Aţi înţeles ideea, nu ?

Fiecare om ajunge să fie fericit din diferite motive, iar dacă la două persoane coincid câteva motive, asta nu înseamnă că există 10 paşi universali spre fericirea absolută. Dacă s-ar numi « 10 metode prin care EU am devenit fericită », ar fi mai credibil.

Voi ce spuneţi ? Există anumiţi paşi simpli prin care poţi dobândi fericirea sau fiecare face asta în felul său ?

6 responses to this post.

  1. sunt de aceeaşi părere cu maya. fericirea stă în lucruri mărunte şi de aceea de multe ori ni se întâmplă ca lucrurile mari, gesturile impozante aproape că trec neobservate în ochii celui căruia îi sunt adresate. bănuiesc că nu sunt singurul care în momentul în care vrea să-şi amintească ceva bun făcut de iubită stă pe gânduri secunde bune….
    dar dacă tot vorbim de fericire….cu toate formele ei, cu toţii ne-o dorim….mică şi puţină dar să fie!!!!

    Like

    Reply

    • Posted by Axlandra on April 3, 2012 at 11:55

      Da, cunosc senzaţia descrisă de tine…şi eu mă mai trezesc că stau pe gânduri, dar mă ridic repede de pe ele să nu cumva să le turtesc!:D

      Like

      Reply

  2. fericirea sta deseori in lucrurile marunte, de care uitam sa ne bucuram.

    Like

    Reply

  3. Concluzia e ca exista mai multe tipuri de fericire …dar pentru fiecare sunt necesari mai mult de 10 pasi . Exemplul cel mai bun , dupa cum spuneai si tu , o masina . Sa imi spui si mie dealerul auto care ma pune sa fac 10 pasi si gata ! Masina e a mea !

    Like

    Reply

  4. Posted by Vlad on April 2, 2012 at 12:26

    imi place cel mai mult aia cu “give away”🙂
    eu am descoperit recent ceva la mine: de cate ori incep sa fiu negativist, imi dau seama ca de fapt ma inchid in optiuni si ma innorez.
    iute iute fac un pas inapoi si imi redeschid paleta de oportunitati. ma apuc sa trimit mailuri prin noua zeelanda sa ii intreb diverse chestii, sau caut despre polul nord, sau de ce nu, caut despre alte planete.
    pana la urma, “orice e posibil pe lumea asta”, nu ? Suntem cine vrem noi sa fim
    keep smiling and blogging, o faci atat de bine

    Like

    Reply

Părerea voastră contează!

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: