La teatru sau în club?

Sala de spectacol a Teatrului Dramatic „Fani Tardini” Galaţi este plină iar actorii îşi intră-n rol în faţa a sute de spectatori ce aplaudă entuziasmaţi. Piesa „D’ale Carnavalului” a stârnit interesul multor gălăţeni ce s-au adunat  în faţa casei de bilete dornici să-şi potolească setea de cultură. Cei care nu se aflau la coadă la piesa de teatru, puteau fi găsiţi în librării, în căutarea unui volum interesant sau pe o bancă, în parc, savurând plăcerea lecturii.

Asta se întâmpla în jurul anului 1956, pe vremea când internetul şi criza nu intraseră în casele noastre, iar evenimentele culturale încă jucau un rol important în viaţa fiecărui om.

Astăzi, însă, sălile de teatru nu mai sunt arhipline, pe când cluburile şi restaurantele dau pe-afară de tineret şi chiar şi de oameni de vârsta a doua. Un studiu realizat în anul 2007, în vederea vitalităţii culturale a oraşelor din România, a plasat Galaţiul pe locul 25 ca fiind un oraş apatic din punct de vedere al activităţilor economice creative. Astfel, tinerii preferă o ieşire în club sau o oră de facebook, în detrimentul unei piese de teatru. Şi asta nu pentru că nu ar exista instituţii culturale, ci pentru că acestea nu le mai stârnesc interesul ca altădată.

Probabil în creieraşele micilor rebeli nici nu mai există opţiunea “mergem la o piesă de teatru” pusă în balanţă alături de “hai în club!”, destrăbălarea fiind întotdeauna pe primul loc.  

Da, şi mie îmi place să mă distrez cu prietenii în weekend, să ne ţiuie urechile la un concert sau să crăpăm geamuri la karaoke. Dar, din când în când, vreau să mă aşez în sala Teatrului Dramatic şi să aştept cu nerăbdare începutul unei noi piese; să văd noi personaje, vesele, triste, hiperenergice, ciudate, confuze, palide sau multicolore; să râd alături de ele, să le aplaud şi să le simt lacrimile pe propriul meu obraz; să mă-nfăşor cu firul acţiunii şi să îmi doresc să nu vină finalul prea curând.

Aşa că da, uneori, în loc de mahmureala de a doua zi, aleg plimbarea spre casă de după căderea cortinei. 

Sursa foto: calificativ.ro

4 responses to this post.

  1. Posted by Lucian Moldovan on April 18, 2012 at 20:08

    Unii, adica majoritatea, nu merg la teatru & Co. din simplul motiv ca e “demodat” si ca “nu avem 50 de ani”.

    Like

    Reply

    • Posted by Axlandra on April 18, 2012 at 21:39

      O mentalitate stupidă. Dar sper ca măcar atunci când vor ajunge la 50 de ani să-şi aducă aminte de vorbele astea şi să păşească într-o sală de teatru.

      Like

      Reply

  2. Posted by Axlandra on April 18, 2012 at 14:53

    Da, ai dreptate! Să-i spui lui “Bossul Boşilor” să-şi ducă piţipoanca la teatru ar produce mai multă adrenalină decât bungee jumping-ul; rişti să ţi-o iei peste bot, nu de alta!:))

    Like

    Reply

  3. ,,…crăpăm geamuri la karaoke” :))

    Din nou, obişnuiţi cu ce e mai simplu cum ar fi privitu` de ţâţe şi de cur -ceea ce nu-i rău da` tot primitiv este, dansatu` în beţie sau pe pastile ori bătăi iscate din motive penibile ( nu-s împotriva a niciuneia de mai sus ), e foarte greu să te întorci să te cultivi pentru că nu înţelegi piesa de teatru, trimiterile mitologice sau analogiile cu viaţa ta, prin urmare ar fi împovărat scaunul şi aerul teatrului.

    P.S. Acele activităţi simple ar trebui egalate în practică de cele mai complexe. Un EKG ne-ar clarifica :)).

    Like

    Reply

Părerea voastră contează!

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: