Copilăria, inima tuturor vârstelor

” Călimara oricărui scriitor este, în linii mari, copilăria!” 

Mai ştie cineva ce-i acela un „Tamagotchi”? Înainte să daţi repede un search pe google, gândiţi-vă că toţi când eram mici, voiam un animal de companie, o pisicuţă sau un căţeluş cu care să ne jucăm, care să ne aline suferinţa atunci când mami nu ne dădea îngheţată înaintea mesei şi să ne lingă juliturile de la căzutul de pe bicicletă. Şi bineînţeles că părinţii noştri erau conştienţi de responsabilităţile care vin în aceeaşi cutie cu animăluţul, tocmai de aceea găseau diferite scuze şi modalităţi de distragere a atenţiei, pentru a evita să ne facă pe plac.

Şi cea mai bună metodă să ne satisfacă totuşi dorinţele dar să nu-şi încarce programul cu plimbatul, hrănitul şi spălatul unui ghemotoc de blană, a fost să ne cumpere un Tamagotchi. Şi acum, dacă tot nu v-aţi dat seama, să vă spun despre ce e vorba: era acel joculeţ, de buzunar, în care trebuia să ai grijă de un animal de companie virtual: căţel, dinozaur, pisoi, maimuţă, ş.a.m.d. Îl hrăneai, îl spălai, îl alintai, îl vedeai cum creşte şi îl mângâiai atunci când se simţea neglijat.

Eu am avut două astfel de jocuri, unul cu un căţel şi unul cu un copilaş pe care trebuia să-l trimiţi la şcoală, să-l ajuţi cu temele, să-i găseşti un hobby,etc. Erau foarte haioase amândouă şi m-am bucurat foarte mult când le-am primit cadou, chiar mai mult decât se bucură plozii din ziua de azi când apare câte un joc de tipul Diablo 3.

Toată lumea spune că e total diferită copilăria din ziua de azi faţă de cea de acum 20 de ani. Şi chiar aşa e. Nu zic că nu m-am jucat şi eu pe calculator, atunci când am avut ocazia. Mi-a plăcut la nebunie să sar după ciuperci cu vestitul Mario, să prind viteză şi să colectez inele cu mult prea albastrul Sonic, să mă sperii de monstruleţii din Heretic şi să mă întorc în epoca de piatră cu Age of Empires. Dar nu am fost lipsită de săritul corzii, de jucatul elasticului, de alergat ca nebuna printre blocuri la o prinselea şi căţărat prin copaci în căutarea fluturaşului de la badminton.

Ţin minte că strângeam bani de pe la rude ca să-mi cumpăr pufarine şi îngheţată pe băţ. Îmi doream din tot sufletul un walkman la care să pot asculta muzică chiar şi atunci când dormea mama în camera cealaltă. Visam la o casă de păpuşi dar şi la piese şi mulţi, mulţi omuleţi lego; colecţionam de pe la gume şi pufuleţi cartonaşe cu scene şi personaje din Titanic, Xena, Hercule,etc; aşteptam cu nerăbdare filmul „Singur acasă” în fiecare an, de Crăciun, şi-l vizionam cu acelaşi entuziasm ca prima oară; mă căţăram prin copaci după gorgoaze şi făceam concursuri care adună cele mai multe; Vara ieşeam cu sticle, bidoane, găleţi, cei care stăteau la parter scoteau chiar furtunul pe geam, şi ne stropeam cu apă până lăsam mici lacuri în urma noastră.

Am avut o copilărie frumoasă şi mi-aş retrăi-o cu mare drag, dacă aş avea ocazia. Chiar dacă nu am avut niciodată cheia de la intrare atârnată de gât, sunt mândră să fac parte din aceeaşi generaţie cu cei care o purtau cu mare mândrie.

            Voi ce amintiri frumoase aveţi din copilărie? 

4 responses to this post.

  1. Posted by Richard C. Mongler on May 13, 2012 at 16:09

    Care plozi? Ca se bucura si oamenii de 30 de ani cand apare cate un joc de tipul Diablo III. :)))

    Like

    Reply

  2. Indiferent cat de grea sau frumoasa a fost copilaria, mereu o sa ne amintim cu drag de ea.

    Like

    Reply

Părerea voastră contează!

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: