Întâlnire fără grad

Cum e şi soarta asta…atunci când eşti cel mai stresat, nervos şi plin de probleme, apar micile curcubeie umblătoare care îţi dau peste nas că lor le merge bine. De ce zic asta? Păi să vedeţi:

Mă întâlnesc zilele trecute cu un amic, pe care nu l-am mai văzut de ani buni. Precizez că eram pe trotuare diferite şi el mi-a făcut din mână; eu i-am răspuns la salut şi am dat să-mi continui mersul legănat spre casă, când am văzut că face semne disperate să mă teleportez eu pe trotuarul său şi să vorbim. Nu puteam să o fac pe chioara acum şi să spun că nu l-am văzut, aşa că mi-am direcţionat picioarele înspre el. Şi astfel, ne-am întâlnit.

Nu mi-a fost mirarea prea mare când am realizat că nu mă chemase acolo ca să vorbim, ci ca să vorbească el şi eu să ascult, dând aprobator din cap. Drept urmare, după ce am apucat eu să-i spun că nu-mi merge totul chiar bine, explicându-i că tata tocmai s-a operat şi că mai are de îndurat multe până să se însănătoşească, mi-a tăiat “craca” foarte rapid spunând: “Vai, ce rău îmi pare…”, apoi (după 2 secunde de pauză, chipurile ca să-i analizez regretul din privire) a continuat cu “Eu sunt aşa fericit cu iubita mea, cred că ne vom căsători!”. În momentul acela mai să-mi cadă faţa! Nu din motive de gelozie, căci caracterul pe care-l avea în “tinereţe” m-a împiedicat să am vreodată măcar o idee de sentiment ascuns pentru el, ci pentru că a sărit peste subiectul meu tragic mai repede decât un purice-n călduri.

Înţeleg că omu’ nu voia să se deprime culegându-mi lacrimile şi suspinele, dar putea să aleagă o metodă mai subtilă de a roti conversaţia spre el, care să nu-mi ambaleze şi mai tare nervii. Totuşi, l-am ascultat în continuare cum spunea că viaţa lui e din ce în ce mai frumoasă, cum nu mai ştie ce-nseamnă tristeţea (i-aş fi sugerat un drum până la DEX), cum îi cresc aripi când o vede pe iubita sa şi parcă pluteşte mereu spre ea…

Da, era să dau în diabet şi da, răbdarea mea pierea pe secundă ce-i ascultam poveştile, întrebându-l sceptic în sinea mea “Cât rahat poţi să mănânci?”, dar am aşteptat să-şi termine momentul de glorie şi apoi, uitându-mă intelectual la mâna stângă, am spus: “Vai, uite cât e ceasul! Trebuie să plec! Mă bucur că eşti bine!Mi-a făcut plăcere să te revăd.”

Cireaşa de pe tort (sau bomboana de pe colivă, cum vreţi voi) e că, deplasându-mă apoi cu paşi mici şi grăbiţi spre staţia de autobuz, am realizat că nu aveam ceas la mână şi era foarte probabil ca şi el să fi observat amănuntul acesta. Aşa că m-am chinuit degeaba să par că într-adevăr îmi pasă de ce spune el, că la sfârşit m-am înecat ca ţiganu’ la mal.

Eh, sper măcar să aprecieze că am avut răbdarea să-l ascult şi nu i-am dat un bobârnac de să-i iasă săgeata aia a lu Cupidon din buca stângă…că tare adânc mai era înfiptă, doamne!

P.S: pentru cei care vor arunca cu roşii în mine, nu sunt invidioasă, îi doresc tot binele din lume omului, dar îi mai doresc să înveţe câte ceva şi din capitolul: “Când e cazul să te lauzi şi când nu!”.

6 responses to this post.

  1. Posted by Axlandra on May 25, 2012 at 11:52

    Mulţumesc mult, amândurora pentru urările de bine!
    Marius, nu sună rău ideea cu sceneta de teatru!:))
    Florin, I will keep on rockin’!:)) That’s the only way!😀

    Like

    Reply

  2. Asta cu ceasul e tare. Chiar ca Priceless. Sper sa se faca bine tatal tau si sa zambesti din nou🙂 . In rest, continua sa scrii ca o faci foarte bine. Din cate vad , nu numai pentru mine scrisul e o metoda buna de descarcare a sufletului. Asadar, keep on rockin’

    Like

    Reply

  3. Hei, lasa ca nu face nimic. Prieteni de acest fel vei gasi la tot pasul. :))) Priceless faza cu ceasul invizibil. :)) Ai putea face un banc pe chestia asta sau o sceneta de teatru. Ar iesi ceva deosebit. Sorry pt tatal tau, sper ca este mai bine acum.😐 Toate urarile de bine de la mine.

    Like

    Reply

  4. Posted by Axlandra on May 25, 2012 at 10:33

    Calmează-te!:)

    Like

    Reply

  5. Eu sunt nervos acum

    Like

    Reply

Părerea voastră contează!

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: