Boala gândului nebun

“Ea: Ce zi turbată am avut astăzi, am gătit, am făcut curat, ţi-am călcat cămăşile şi am fost şi la birou să verific dosarele dobitocului meu de şef…

El:…

Ea: Dar tot timpul m-am gândit la tine şi asta mi-a dat putere…

El:…

Ea: Mă asculţi?…Eu îţi fac declaraţii aici iar…

El:…(cu capul rotit la 180 de grade, priveşte mersul legănat al unei posesoare de pantaloni cu 3 mărimi mai mici)

Ea: Mda…(îl priveşte şi aşteaptă, obişnuită, reacţia lui de titirez în călduri)

El: Mamăăăă, ce bună era aia!”

Se spune că îţi dai seama de personalitatea unui om atunci când nu-l restricţionezi şi îl laşi să se dezlănţuie aşa cum îi pofteşte inimioara. Atunci vezi adevăratul om. Se mai spune, însă, că îţi dai seama de importanţa pe care o ai în faţa unui om, atunci când acesta îşi restrânge dezmăţul în funcţie de grimasele pe care le-ai făcut tu, când limita bunului simţ era depăşită; limită stabilită, evident, de tine şi de gradul tău de moralitate.

Măi, nu ştiu dacă chiar aşa se spune, dar aşa spun eu!

Am întâlnit multe tipuri de masculi „feroce”, la cei 22 de anişori ai mei. De la fandositul ţinut în puf de mami şi tati, ce nu suportă un refuz sau o contrazicere, la bădăranul de la colţul străzii a cărui sămânţă din colţul gurii refuză să se supună gravitaţiei, la „ola, ola, e…macho man” ce consideră că băiat ca el n-a văzut Parisul, la băiatul de treabă care-ţi oferă locul său în autobuz, la modestul din prima bancă, cu ochelari, pistrui şi genţi de informaţii îndesate în creieraş.

Ei şi prin peregrinările mele în căutarea acelui posesor de cheie franceză care să-mi deşurubeze corason-ul sălbatic, l-am întâlnit şi pe cel ale cărui gânduri perverse îl sufocă, dacă nu le vociferează.

Mititelul suferea de o boală cronică şi era tare deprimat că nu putea să-şi păstreze o iubită un timp prea îndelungat, datorită simptomelor sale. Astfel, de fiecare dată când în raza sa vizuală de binoclu militar apărea o zglobie urmă de bucuţă sau sfârcuţ, ochii-i lăcrimau, buzele îi tremurau, tricoul i se umezea pe alocuri, iar glasul evada din închisoarea gâtului şi pe o rază de 10 metri se auzea: „Ce cur/ţâţe are aia, băăăăăă!”.

Se trata sărăcuţul şi aşa o milă mi-era de el…în fiecare zi îşi lua câte o porţie de „gagici din Facebook” la felul întâi, „piţipoance de Hi5” la felul doi şi ca desert(dacă mai încăpea în memoria sa vizuală) „Big Booty Bitches” din Galaţi, cu o linguriţă de sirop XXX-torrent şi o pastilă de videochat „girl on girl”. Dar tratamentul prescris de doctor nu dădea rezultate mereu aşa că apela la cel naturist: sex cu gagica din dotare. Şi uneori funcţiona, vă jur! Avea zile când nu scotea un sunet, chiar de trecea prin faţa lui cel mai tare exponat – silicon 100%. Ajungea de mirarea vecinilor, nu alta!

Dar cu timpul boala i s-a agravat, tratamentul nu mai dădea nici cele infime rezultate dinainte, iar toate bucile din lume nu-i mai puteau satisface pofta globului ocular de a analiza mai mult, mai mare, mai de-aproape, mai mereu…

Oare ce operaţie l-ar fi putut salva…?

Sursa foto: facebook.com

Părerea voastră contează!

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: