De la fantezie la coşmar

Citeam ieri un articol despre cum fug bărbaţii de femeile disperate. Şi scria autoarea în respectivul articol că în drumul spre căsătorie, femeile îşi cam pierd feminitatea şi devin posesive, geloase, pierzând aerul cuceritor cu care l-au atras iniţial pe individ. Aşa să fie? Păi să vedem:

La început EA este tot ce îţi doreşti: un trup zvelt, de pe care nu ţi-ai lua mâna nici dacă ai risca să-ţi pice, îmbrăcat provocator dar nu vulgar, o atitudine ce denotă multă încredere în sine, un spirit jovial, o mare capacitate de a se adapta la dorinţele tale şi un permanent zâmbet imprimat pe figură. O inviţi în oraş prima oară şi discutaţi despre tot ce vă trece prin cap, descoperiţi că aveţi cam aceleaşi gusturi în materie de muzică, filme şi manieră de a pierde timpul liber, ea este încântată de trandafirul roşu de pe masă şi de faptul că ai avut bani să-i plăteşti sucul de fructe, tu eşti încântat că ea a dat din cap aprobator la toate povestirile tale din adolescenţă şi că nu e genul de fată care să-ţi golească portofelul.

Apoi, primele săptămâni sunt numai lapte şi miere. Vă cunoaşteţi prietenii, părinţii, rudele, ea le zâmbeşte politicos golanilor din faţa blocului tău cu care mai pierzi vremea la o bere, tu le faci să râdă pe coţofârlele cu care umblă ea şi care abia aşteaptă să faci un pas greşit pentru a te bârfi, ea o face pe Sfânta Filofteia în faţa părinţilor tăi, tu o faci pe Superman în faţa părinţilor ei (în special a mamei, căci tatăl întotdeauna ştie adevărul…doar a fost şi el ca tine). După o lună, două, apare şi primul “te iubesc”. În următoarele luni “te iubesc” devine un fel de “bună ziua”. Sexul e din ce în ce mai plăcut şi vă simţiţi amândoi atinşi de o mână cerească, plutiţi mereu pe norişori roz şi pufoşi şi trăiţi cu impresia că nu veţi avea motive să vă certaţi vreodată.

Ei şi la un moment dat, unul din voi mută cana de pe birou pe parchet. Şi începe scandalul. Cana a fost doar un motiv pentru a scoate la lumină monştrii care hibernau de la începutul relaţiei, în voi. Tu îţi bagi p…iciorul în ea de cană şi-i spui că prietenele ei sunt nişte paraşute şi că o învaţă numai de rău (de parcă prietenii tăi ar fi desprinşi din icoane); ea n-are ce să-şi bage şi totuşi urlă la tine că niciodată nu-i răspunzi la sms imediat şi că mititca de ea aşteaptă urlând lângă telefon crezând că o înşeli (probabil dacă ar fi trăit în epoca mesajelor prin porumbel, săracilor porumbei le-ar fi căzut penele zburând non-stop de colo, colo cu mesaje isterice-n cioc). Şi uite aşa tot romantismul de la început, toată înţelegerea şi bunăvoinţa de care dădeaţi amândoi dovadă devin un mare FÂS! 

Ca să nu mai lungesc povestea, în caz de nu v-aţi prins unde bat, hai să punctez următorul lucru: dacă de la bun început toţi am fi sinceri cu ceea ce vrem şi ceea ce ne dezgustă, nu am mai trece prin calvarul acesta. Dacă femeia, din dulce prinţesă înconjurată de păsărele şi înţelegere nu s-ar transforma în muierea cu bigudiuri în cap care-şi aşteaptă consortul cu tigaia-n mână lângă uşă, el nu ar mai fugi, mâncând pământul, de ea. Dacă ea i-ar spune de la început: “Băi, Gigel! Ia fii atent la mine o secundă, să nu ne avântăm într-o relaţie degeaba. Mie nu-mi convine dacă îţi laşi cioc, dacă bei ca porcu’ fără mine alături, să te ţin de sticlă, dacă ţi se suceşte capu’ ca la bufniţă după mimoze, pe stradă şi dacă nu mă alinţi cu apelativul “pui” de faţă cu prietenii tăi! “ poate că “porcul, măgarul, nenorocitul dracului care spunea că mă iubeşte şi ar face totul pentru mine” i-ar spune şi el doleanţele sale şi n-ar mai trăi într-un basm timp de 3 luni, ca apoi să se fugărească cu făcăleţul în jurul mesei.

Ştiu că e frumos să trăieşti într-o fantezie în care ea nu va ţipa niciodată la tine că ai “întrecut măsura” şi în care tu nu vei “întrece măsura”; dar dacă alegi varianta asta şi “fugi” de ea atunci când îşi “pierde feminitatea şi se transformă într-o bestie care nu te lasă nici să respiri”, nu vei sta într-o relaţie niciodată mai mult de 3 luni. Nu condamn pe nimeni, e doar părerea mea. Dar eu susţin sinceritatea de la început pentru a evita scandalul de mai târziu.

Ca femeie, spune-i ce vrei şi vei obţine. Spune-i de mai multe ori ce vrei, ca să şi reţină informaţia mai mult de 5 minute. Nu o face pe zâna la început ca să te transformi în vrăjitoare apoi!

Ca bărbat, spune-i şi tu ei ce nu-ţi convine şi ce aşteptări ai de la ea. Dacă o vezi geloasă sau posesivă, nu fugi ca de dracu’ ci încearcă să discuţi cu ea şi să rezolvaţi problemele fără ţipete şi vânătăi. Dacă e isterică şi aşa, atunci teleportează-te! Şi nici tu nu te da Harry Potter la început, dacă devii Voldermort după câteva luni. 

Voi ce părere aveţi despre aceste schimbări pe care le suferă oamenii pe parcursul relaţiilor de cuplu?

Sursa foto: completejoy.wordpress.com; greatvine.com; snspost.com

11 responses to this post.

  1. Posted by Maria on July 7, 2014 at 20:56

    Ce sa zic? Am 40 de ani de casnicie si nu am stat niciodata cu facaletul dupa usa sa-mi astept sotul. N-a fost perfect, n-am fost perfecta. Ne-am mai certat, ne-am mai suparat unul pe altul dar am fost toleranti, am trecut peste unele greseli, am iertat si am ajuns aici. Nu e usor sa pastrezi o casnicie, dar bine sa ierti, sa uiti si mai ales sa iubesti. Pentru tine, pentru el, pentru copii.

    Like

    Reply

    • Posted by Alexandra on July 7, 2014 at 20:58

      Mulți înainte! Din câte am auzit, relațiile de azi nu mai sunt ce erau odată…

      Like

      Reply

      • Posted by Maria on July 7, 2014 at 21:14

        Multumesc! Niciodata sa nu te iei dupa ce auzi. Casniciile (relatiile in ziua de azi) sunt mereu la fel daca se bazeaza pe incredere si iubire.

        Like

      • Posted by Alexandra on July 7, 2014 at 21:16

        Asta cred și eu. Și sinceritate.

        Like

  2. […] Fuga bărbaţilor de căsătorie este şi ea prezentă în listă. Probabil unele scumpe domnişoare, intrigate de faptul că “iubi” nu le mai cere în viaţa asta mâna, au început să caute explicaţii pertinente pe Sfântul Google, în încercarea de a găsi o soluţie cu care să-i aburească pe bieţii catâri. Băi, fetelor…eu vă dau câteva sfaturi şi atât! […]

    Like

    Reply

  3. Oamenii nu se prefac in general la inceput de relatie, ci doar sunt schimbati datorita iubirii, pasiunii. Cand prima perioada, cea cu fierbinteli, trece, revin la starea normala, la comportamentul pe care il aveau inainte si abia atunci au de trecut proba de foc: se suporta sau nu unul pe celalalt.

    Like

    Reply

    • Posted by Axlandra on July 9, 2012 at 12:01

      Nu se prefac dar sunt reţinuţi când vine vorba de a spune chiar tot ce gândesc şi simt…şi există riscul ca atunci când trece etapa fierbinţelei, să-şi reproşeze că “nu erai aşa la început”🙂

      Like

      Reply

  4. Posted by oni on July 7, 2012 at 12:06

    Nu functioneaza nici sinceritatea.Femeile de multe ori habar nu au ce vor,iar daca le spui direct ce si cum se sperie precum potârnichiile de ogar.Oricum sa ii ceri unei femei sa fie sincera cu un barbat e ca si cum i-ai spune soarelui sa devina luna.Ce se face femeia fara pretioasele ei taine si fara micile (oare?) evitari de a spune totul despre ceva?Apoi cum o dezgolesti de tot ce,,ea crede, e doar al ei ?Neee… Iar timpul nu e pierdut:alea 3-4 luni inseamana o perioada frumoasa in care simti ceva linste in viata ta si inveti oaresce.Parerea mea.Oricum prefer sinceritatea dar asta te face sa pari slab in fata unei femei ,pentru ca dupa zice ca nu mai exista nici pic de mister in tine.Aiurea…nu?

    Like

    Reply

    • Posted by Axlandra on July 9, 2012 at 11:58

      Na, fiecare e cu părerea lui. Dar eu am încercat ambele variante…şi aia în care mă abţineam să spun ce nu-mi convine doar de dragul fluturaşilor din stomac şi cea în care i-am zis de la bun început cu ce nu sunt de acord …şi pt mine a avut un mare succes varianta a doua. Băiatul a apreciat că i-am zis de la bun început şi nu am aşteptat să “calce pe bec” ca să îi fac scandal sau mai ştiu eu ce…şi totul e roz acum!:)

      Like

      Reply

  5. Posted by Adela on July 6, 2012 at 11:48

    well, etapele astea sunt un tipar, din pacate; eventual sa existe acolo un 1% de oameni care discuta deschis de la bun inceput. Sa fim sinceri… nu exista relatie perfecta, mereu vor aparea discutii si inconveniente pe parcurs. Relatiile sunt o loterie, si dupa cum se stie, putini castiga🙂

    Like

    Reply

    • Posted by Axlandra on July 6, 2012 at 11:50

      Relaţia perfectă este doar un mit. Dar dacă ar fi oamenii mai sinceri şi mai înţelegători şi cu nevoile altora, poate relaţiile s-ar apropia cât de cât de perfecţiune.

      Like

      Reply

Părerea voastră contează!

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: