Nu-i nimic, maică, o scutur puţin!

Da şi eu sunt una din domnişoarele care visează la o nuntă ideală, care îşi imaginează momentul când va proba sute de rochii de mireasă până o va găsi pe cea perfectă, care adoră să meargă la nunţi şi să citească fericirea pe chipul miresei şi urma de panică de pe chipul mirelui.

Drept urmare, de fiecare dată când sunt invitată la câte o nuntă, fac tot posibilul să ajung, chiar de nu stau cu poponeţul pe comoară. Singura nuntă la care am regretat, însă, că m-am dus a fost una la care nu cunoşteam pe absolut nimeni. Cum vine asta? Ei, să vă povestesc:

Cu câţiva ani în urmă, a venit mama la mine în cameră cu un zâmbet suspect pe figură şi o perche de “puppy eyes”, s-a aşezat lângă mine şi cu nişte emoţii vădite mi-a luat mâna în palmele sale. Am ştiut că-mi va cere un lucru nu tocmai plăcut şi m-am cam speriat, dar am lăsat-o să vorbească în speranţa că instinctul meu mă va înşela. Ei, nu m-a înşelat, căci scumpa mea mămică mi-a cerut să anulez plecarea la mare şi să mă duc, în schimb, la o nuntă în Bucureşti. Problema care m-a cam supărat nu era că nu mai plecam eu la mare ci că, la respectiva nuntă, nu cunoşteam nici mirele, nici mireasa, nici soacra, nici cumătru, nici căţelu, nici purcelu’. Mirele era un fel de verişor de gradul doi de-al mamei, pe care nu-l mai văzuse nici ea de când îşi punea pantofii invers, iar de a cărui existenţă eu nici nu ştiam până la momentul respectiv.

Am mustăcit eu şi m-am bosumflat vreo două zile, dar n-am reuşit să scap de obligaţie şi uite aşa m-am trezit peste o săptămână, într-un tren spre Bucureşti. Pe lângă faptul că mă duceam la o nuntă de necunoscuţi, mai eram însoţită şi de o mamaie de pe la Tuluceşti care bănuia doar că e rudă cu mirele.

Ajunsă la locul cu pricina, singura plăcere pentru sufleţelul meu a fost schimbarea de look pe care mi-a oferit-o vărul la care m-am cazat. Deşi la început m-am simţit ca o tânără naivă venită din provincie, ce trebuia neapărat retuşată măcar fizic, tunsoarea şi noua culoare la păr nu mi-au displăcut total, la final.

Seara cu nunta sosi destul de repede iar eu, însoţită de mamaia de care vă povesteam mai sus, am pornit cu taxiul către salon. Dacă vă întrebaţi, nu noi nu am fost la biserică şi starea civilă; ne-am dus direct la şampanie, pişcot şi friptură. Drumul cu taxiul a fost plin de peripeţii, noi neştiind exact unde trebuie să ajungem. Şoferul ne întreba “Dar cam pe unde vine salonul X?” iar noi răspundeam cu veşnicul ridicat din umeri şi cu un adiţional “Nu ştim, maică!” de la mamaie.

Într-un final am reuşit să nimerim clădirea cu pricina şi ne-am oprit câteva secunde cu privirile aţintite asupra ei. Hipnotizată fiind de imaginea ce mi se arăta în faţa ochilor, restaurantul fiind îmbibat în lux, am îndrăznit să urc treptele către intrare fără să-i ofer braţul însoţitoarei mele, care se isterizaze de o dungă de praf ce i se aşezaze pe pantof şi în loc să mă urmeze către intrare, îşi pusese un strop de salivă pe degetul arătător şi freca cu mare patos vârful pantofului. Am strigat: “Mamaie, hai lasă pantofu’ că nu ţi-l fotografiază nimeni!” şi am reuşit să o conving să se pună în mişcare pe trepte.

Până să ne găsim masa la care trebuia să ne aşezăm, mamaie a insistat să facă cunoştinţă cu toată lumea, inclusiv cu amabilii chelneri care nu ezitau să o întrebe: “Şi totuşi, nu vreţi să vă conducem până la masa dumneavoastră?”. Eu o urmam peste tot şi speram din tot sufletul să aflu care-i mirele şi să-i zic: “Casă de piatră! Cică sunt vară-ta, ea e mamaie (nu ştiu a cui, dar e). Du-ne cu forţa la masa noastră, te rog!”.

Ruga mi-a fost ascultată şi l-am cunoscut într-un final şi pe prea înspăimântatul fericitul mire, l-am felicitat din tot sufletul şi am reuşit să fim conduse la masă. Acolo altă dilemă pentru mamaie: “La ce trebuie, maică, atâtea furculiţe şi cuţite? Putem oare să le luăm acasă? Aveam şi eu un set de când l-am luat pe a meu bărbat, Dumnezeu să-l ierte, dar le-a prins rugina pe unele şi cu vreo două furculiţe a fugit noră-mea în geantă la pomana de 40 de zile!”. I-am explicat cum stă treaba cu felurile de mâncare şi tacâmurile corespunzătoare, dar probabil am uitat să-i explic şi cum se taie friptura, căci trezindu-se cu ea în farfurie, prin nu ştiu ce scheme cu mâna stângă peste mâna dreaptă, a teleportat jumătate de friptură de la dânsa din farfurie, drept la masa mirilor. “Nu-i nimic, maică, o scutur puţin!” a reuşit să mai spună, grăbindu-se să o recupereze din bolul cu fructe. Mirarea a dispărut de pe chipul meu chiar şi când nereuşind să o mănânce pe toată, apoi, i-a găsit locuşorul ideal într-un buzunăraş din poşetă.

Însă, pentru a nu fi asociată drept nepoată a acestei scumpe doamne, ce nu se ştia cu cine e înrudită şi cu ce scop a venit la nuntă, am preferat să petrec restul nopţii pe ringul de dans, deşi tocurile de 10 cm mă cam împingeau la loc pe scaun.

Singurul amuzat maxim de micile greşeli nevinovate ale bătrânelei, a fost un fotograf de nuntă din Bucureşti, ce a reuşit să imortalizeze câteva scene, care oricum ar fi rămas în memoria noastră, pe veci.

Asta este povestea singurei nunţi la care pentru câteva momente am intrat în pământ de ruşine şi am regretat prezenţa mea acolo. Acum că stau să mă gândesc mai bine, însă, nu ar trebui să regret această aventură, căci mi-a folosit drept sursă de inspiraţie, zâmbete şi momente hilare.

Sursa foto: facebook.com

 

13 responses to this post.

  1. […] apucat să vizitez a fost îndeajuns ca să-mi doresc o revenire. În Germania şi Austria am ajuns datorită unui văr de-al meu, care a fost nevoit să ajungă pe acolo pentru a-şi procura nişte piese la maşina sa. Astfel, […]

    Like

    Reply

  2. nu, nu, am văzut eu ciudat. să mă scuzi.

    Like

    Reply

  3. Vezi că îți lipsește al doilea link pentru validare…

    Like

    Reply

    • Posted by Axlandra on July 31, 2012 at 18:55

      Păi e cel cu “rochii de nuntă” şi cel cu “fotograf de nuntă din Bucureşti”…şi ambele merg. Mai trebuie altu?

      Like

      Reply

  4. ihi..foarte tare!amuzanta povestea ta…si da.profunda si plina de invstaminte!:)

    Like

    Reply

  5. cred, nu-mi explic. bine ca acu ne spalam dracului.
    noi, ca jivinele de pe langa, tot asa, o data la luna, si atunci cam fara apa…
    citeste la mine de jivinele din jur🙂

    Like

    Reply

  6. zgarciti la furculite… da, snpbism de mare clasa. asta ca-n povestile alea cu printi, de se scobeau intre dinti cu scobitoare de aur de unica folosinta…
    si aveau peruci cu fire de aur.
    numai ca erau plin de paduci si pureci.
    ca faceau baie o data pe an
    si atunci daca era cazul…
    cum mama dracu exista cassanova atunci ma?
    ala nu mai avea simtul mirosului cred… altfel nu-mi explic

    Like

    Reply

  7. lol maica…
    aia peripetie nene.
    pana la urma erai ruda cu careva? :))

    la fel mi s-a intamplat si mie, la o nunta…
    am ajuns acolo, m-am pus la masa unde era familia trecuta, am zis ca am ajuns singur, da-i haleste da-i bea.
    pana vin unii ca uite familia vasile e aici.
    cine esi tu ?
    pai var cu mirele cosmin.
    care mire cosmin, ca mirele e un numit adrian.
    dracu stie cum am nimerit eu acolo, o nunta cu vreo 200 de persoane, ca-n povesti.
    nu stiam cum s-o intind mai repede…
    cat despre 15 mii de cutite si furculite, cine naiba stie care cum sunt, si la ce folosesc?
    pt mine e snobism, sa ai mai multe furculite, cutite etc.
    hai, sa zic, tacam pt desert, mai mult de-o lingurita, o furculita-n plus.
    dar mai mult nu.

    Like

    Reply

    • Posted by Axlandra on July 13, 2012 at 15:17

      Până la urmă eram un fel de rudă cu mirele, dar nici acum nu ştiu care-i exact gradul de rudenie!:)) M-am lăsat păgubaşă şi nu m-am chinuit să mai aflu.
      Iar la faza cu cu sutele de tacâmuri, da sunt de acord…dar na, era restaurant de fiţe şi nu se putea să-ţi pună prea puţine furculiţe, să nu zică lumea că-s zgârciţi :))

      Like

      Reply

Părerea voastră contează!

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: