Ploua infernal

S-a trezit brusc cu lacrimi în ochi şi a sărit din pat ca arsă. Vântul bătea atât de puternic încât aşternutul nu voia de niciun fel să rămână pe pat. A aruncat o privire către fereastră şi a văzut că era deschisă, dar n-avea curaj să se apropie de ea. În minte avea cele două cuvinte: “Vino acum!”.

A rămas câteva minute proptită în colţul dulapului, parcă aşteptând să fie luată o decizie în locul ei; să audă răspunsul de undeva departe. Dar nimeni nu-i şoptea nimic. Era confuză, dornică să-şi asculte instinctul, dar în acelaşi timp, îi era teamă să nu confunde visul cu realitatea. 

Vântul bătea, în continuare, din ce în ce mai tare, trimiţând stropi reci şi ascuţiţi pe umerii ei.

“Vino acum!”

Şi-a îmbrăcat geaca neagră şi roasă la mâneci, a încălţat vechii pantofi şi a păşit tiptil spre uşă. Furtuna se înteţea dar ei îi revenise curajul. A coborât scările, grăbită şi a îmbrăţişat mirosul ploii tomnatice. Pentru câteva secunde, aproape că nu l-a observat, stând în faţa ei, aşteptându-i sărutul. O privea şi nu spunea nimic. Aştepta o confesiune, un start, o şansă pentru a-i vorbi. Nici el nu ştia de ce venise, nici ea nu ştia de ce plecase. 

O luptă de priviri se desfăşura în toiul nopţii, printre tunete şi fulgere, printre picături grele de ploaie.

Primul cuvânt fu rostit de el, apoi o silabă de către ea. O atingere, un impuls, apoi se îmbrăţişară. Şi ea îi şopti:

“Sunt mai frumoasă când mă priveşti, chiar şi pentru două secunde… Când ochii îţi sunt aţintiţi asupra mea, când o simplă sclipire mă învăluie şi mă face să plutesc spre tine. Ştii totul despre mine doar dintr-o privire. Mă dezvălui în faţa ta şi nu mi-e teamă de consecinţe. Mă las dezgolită, mă las cuprinsă şi visez. Într-o singură clipă, privind doi ochi cristalini, mă arunc în braţele tale, îţi pătrund în suflet şi evadez.

Sunt mai frumoasă când mă admiri, chiar şi pentru două secunde… Când privirea-ţi cade pe buzele mele însetate, când îmi conturezi chipul şi îmi alungi orice urmă de teamă. Pleoapele-mi tremură şi odată cu ele şi întregu-mi trup. Eşti aici, eşti acolo, eşti mereu lângă mine. Dar pentru două secunde, eşti în mine şi tresar. Mă simt mai frumoasă, căci mă simt dorită, iubită, admirată.”

Un sărut, o mângâiere, apoi el o pătrunse cu privirea şi adăugă: “E timpul să ne trezim!”

10 responses to this post.

  1. Sublim! Pacat ca e doar un vis…

    Like

    Reply

  2. Paula Seling e preferata mea. Pentru că n-o văd în aşa-zisa lume mondenă, pe prima pagină a tabloidelor.
    Mai bine lăsai fata să mai doarmă, visa frumos…

    Like

    Reply

  3. Posted by ideisiidei on September 4, 2012 at 18:34

    frumoasa melodie ai atasat🙂

    Like

    Reply

  4. Mi-a facut placere sa citesc aceste randuri , iar melodia … o iubesc🙂 .

    Like

    Reply

  5. Inca procesez si astept (cat scriu ce scriu acum) sa-mi vina o idee inteligenta pe care sa o las in comment :))) … dar nu vrea, melodia de fundal nu-mi da pace si ma face sa ma gandesc la altele, asa ca, am sa zic simplu: frumoase randuri, aleasa exprimare si o idee buna asupra ceea ce ar putea sa insemne iubire.

    Like

    Reply

  6. Blana.
    SI la mine a plouat de a rupt🙂

    Like

    Reply

Părerea voastră contează!

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: