Cu clăbuci, fără apă

Nu mi se întâmplă de multe ori să-mi programez fiecare secundă a zilei şi chiar să respect cu stricteţe, apoi, programul. Dar, uneori, conştientizez că altfel nu voi reuşi să duc la bun sfârşit toate acţiunile pe care mi le-am propus. De aceea, iau un pix şi încep să notez în carneţel:

ora 8.00: alarma nesimiţită mă va trezi din visul dulce cu Antonio Banderas  panseluţe şi fluturaşi;

ora 8.05: “Încă 5 minute, mami!”

ora 8.30: sar din pat şi fug în sub duş…

Înţelegeţi voi ideea!

Dar ce se întâmplă când tot universul complotează împotriva ta şi nu poţi să-ţi respecţi planificările?

Nu, nu mă voi plânge că internetul îmi merge greu, că mic dejunul refuză să se facă singur, că maşina nu poate fi parcată în faţa uşii apartamentului şi că apa fierbe abia la 100 de grade. Las toate “problemele” asta la o parte şi mă concentrez pe micile distracţii ale divinităţii:

Mă duc azi, ca-n fiecare dimineaţă, să fac un duş călduţ şi să mă trezesc la realitate. Toate bune şi frumoase! Îmi arunc pijamalele pe unde apuc (da, sunt o dezordonată obraznică…ruşine mie!), dau drumu frumos la apă şi pun un picior pe cadă. Echilibrul meu refuză să-şi facă apariţia, drept urmare mă balansez câteva secunde, menţionând vreo doi dumnezei în gând, apoi reuşesc să mă agăţ cu mâna de suportul de prosop. Îmi trag suflarea şi mă gândesc că mi-am văzut filmul vieţii în faţa ochilor. Scuip în sân şi mulţumesc cerului (acelaşi cer pe care îl “blagosloveam” mai devreme) că am scăpat cu viaţă.

Mă săpunesc binişor, cântând unui suferind imaginar “don’t youuuu cryyyyyy toniiiiiiight, I still love you babyyyyyy!” şi aproape că-l văd stând în genunchi şi rugându-mă să nu-l abandonez (da, m-am uitat la prea mult Jose Armando când eram mai mică)! Probabil, divinitatea pe care o bodogăneam cu câteva minute în urmă s-a gândit să-mi vină puţin de hac şi să-mi spulbere visele telenovelistice. Drept urmare, după ce am lăsat săpunul jos, toată fiind îmbrăcată-n spumă, s-a gândit să-mi oprească apa. Şi cum duşul nu se poate face doar cu săpun, am rămas câteva minute bune blocată, fixând robinetul cu privirea şi neştiind cum să acţionez. Dacă ieşeam aşa săpunită din cadă, până ajungeam la prosop, riscam să-mi rup gâtul pe gresie…căci, deh, clăbucii alunecă! Să nu mai zic, că prosopul era undeva după uşă, în afara încăperii cu pricina. Nu mă întrebaţi de ce era acolo şi nu lângă cadă, că nu ştiu!

A doua variantă care mi-a trecut prin minte a fost să rămân acolo, până vine apa înapoi. Da, la ora aia mintea mea încă dormea! Dar pentru că nu aveam nicio garanţie că scumpa, drăgălaşa, curgătoarea de ea, va reveni în scurt timp, am ales prima variantă. Intrasem şi în criză de minute şi nici cântecele nu mai ştiam, ca să-mi permit să aleg varianta doi. Aşadar, am păşit tiptil cu un picior în afara căzii, m-am sprijinit delicat cu o mână de faianţă şi am făcut tot posibilul să scot şi al doilea picior din cadă, fără să-mi rup anumite membre. Mi-am oferit o medalie imaginară şi am dat să plec spre prosop, moment în care am auzit anumite zgomote pe care numai ţevile le pot scoate (sper). M-am întors tip slow motion, să văd ce se întâmplă pe la robinet pe acolo şi m-am blocat (da, iar!). Probabil abia atunci s-a trezit şi mintea mea din somn, căci am realizat, brusc, că uitasem să închid robinetul. Din nefericire n-am mai apucat să repar greşeala şi am văzut furtunul de la duş cum se ridică, într-un dans suav, oriental, aproape zâmbind sarcastic spre mine. Am zis un “la naiba” în gând şi m-am lăsat stropită direct pe figurină.

Finalul scenei m-a prins înjurând de părţi anatomice furtunul şi Apa Canal, îmbibată fiind de clăbuci şi cu ochii făcuţi piscină, încercând să nimeresc robinetul şi direcţia în care se închide.

Ce-nseamnă să-ncepi ziua cu întâmplări din categoria: “- A venit apa caldă?

                                                                                                                 – A venit, da-i rece!” (Paraziţii)

Mai că-ţi vine să te culci la loc…

5 responses to this post.

  1. […] ză leapșa gouz tu… Ratatouille, Alxandra, Tudor, Kathy, și cine o mai […]

    Like

    Reply

  2. Posted by Samira on August 29, 2012 at 20:51

    Maine , poimaine o sa experimentez apa rece de dimneata ca cea calda nu o sa ma mai trezeasca , cel putin nu functioneaza la navetisti care se trezesc la 4:20 dimineata …

    Like

    Reply

  3. :))))))) bun inceput de zi😀 … “a venit, si-acum a stat`” … eu cand patesc asa ceva nu stau sa astept, ma spal cu apa rece … vara e mai bine, sa vezi iarna distractie😀

    Like

    Reply

Părerea voastră contează!

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: