Aventuri spre “Belva and the city”

Partea 1: Somnul sau lipsa somnului

După ore lungi străbătute cu maxi-taxi-ul şi câteva şedinţe de vibromasaj cu gropile de pe Galaţi-Iaşi, am ajuns într-un final la autogară. Ştiam că mai sunt câteva ore bune până la petrecerea Belva şi-mi planificasem eu măcar una dintre ele pentru somn. Greşit! Ajunsă la apartamentul vărului meu, câteva sarmale mi-au făcut cu ochiul. “Nu pot dormi dacă nu mănânc ceva bun înainte!”

Am “lucrat” vreo 5 sarmale şi mă pregăteam să fug în pat. Vărul meu era plecat cu nişte treabă, deci puteam să dorm liniştită în apartamentul său, fără să fiu deranjată. Greşit, din nou!

M-am aşezat frumos în pat şi după ce m-am făcut cât mai confortabil posibil, am constatat că am nevoie la toaletă. “Vezică nesimţită!”
Am fugit la toaletă şi înapoi cât de repede am putut, să nu cumva să uit care era poziţia aia super-extra-confortabilă de mai devreme.

Bineînţeles că n-a ţinut schema şi încă vreo alte 10 minute m-am foit într-una, în căutarea altei poziţii.

Probabil, la un moment dat am reuşit să adorm. De unde ştiu asta? Pentru că am fost trezită aproximativ jumătate de oră mai târziu, de soneria insistentă a telefonului meu. Pentru prima oară-n viaţă, am înjurat o melodie: “Sultans of swing” – Dire Straits.

După ce am dat telefonul pe silent, somnul meu a fugit pe uşă însoţit de uşile trântite ale vecinilor şi de scârţâitul uşii de la lift.

Partea 2: Pregătirile dinaintea petrecerii

Am renunţat la ideea de somn şi am început să mă pregătesc pentru petrecere. Mi-am scos rochiţa din geantă, trusa de machiaj şi am început “retuşarea”. Şi ca să fac lucrurile mai interesante, mi-am turnat un pahar de vin roşu (apropo, cel mai delicios vin pe care l-am băut în viaţa mea. E de ţară, aşa că nu mă întrebaţi denumirea!) şi am dat drumul la televizor, la o emisiune unde o tanti prezenta horoscopul de azi până la apocalipsă.

Mai o guriţă de vin, mai un zâmbet sarcastic la auzul previziunilor astrale, mai o dungă pe pleoapă, mai un pic de rimel pe gene şi uite aşa, am fost gata în jumătate de oră. Hilar, căci de obicei machiatul îmi ia doar 5 minute. Probabil vinul a fost de vină!

Când să ies pe uşă, îmbrăcată, machiată, parfumată, am constatat că lipsea ceva: nu eram încălţată. M-am întors, am luat balerinii, am aruncat şosetele şi am rezolvat problema. Când să mă întorc spre uşă iar, am descoperit că nu aveam telefonul în poşetă. Dă-i şi caută-l prin toată casa.

Într-un final, am reuşit să plec.

Partea 3: Liftul + magazinul

Am urcat în lift şi când să apăs pe buton, se stinge lumina. Am rămas blocată câteva secunde şi apoi m-am gândit să deschid uşile. Le-am deschis, s-a aprins lumina. Buuuun! Închidem înapoi, că nu putem porni cu uşile deschise. Iar se stinge lumina.

Preţ de 6 deschideri ale uşilor, lumina aia nenorocită a refuzat să rămână aprinsă. Drept urmare, mi-am luat nervii şi am coborât pe scări 6 etaje.

Ajunsă la locaţia unde avea să se desfăşoare petrecerea, Teatru Fix, îmi aduc aminte că trebuia să cumpăr ceva de la magazin. Le salut pe belvele care erau deja acolo, o întreb pe chelneriţă unde aş putea găsi un “chioşc, magazin, butic” şi plec din nou. Urmez indicaţiile domnişoarei şi bineînţeles că nu ajung unde trebuie. Mai dau două ture în jurul unei clădiri şi mă trezesc că am ajuns înapoi în faţa blocului vărului meu. Superb!…

Mai fac doi paşi şi găsesc o alimentară. Aleluia!

Partea 4: Petrecerea propriu-zisă

Când au început să apară toate belvele îmbrăcate în rochiţe de prinţese, de la Chotronette, parcă au început să-mi mai dispară nervii şi emoţiile ce-mi intraseră în trupuşor datorită întâmplărilor de mai sus. Erau aşa frumoase toate: colorate şi vesele, răsfăţate şi energice. Mi-a fost ciudă un pic că nu am apucat să iau şi eu rochiţă de prinţesă, dar mi-a trecut repede.

În schimb, nu ştiu cum a trecut timpul, căci deodată m-am trezit că eram pe scaun într-o sală plină de invitaţi, care mai de care mai nerăbdători să înceapă evenimentul.

Dar nici aici n-am scăpat de “peripeţii”: Cum stăteam eu frumos pe scaun, se aşează lângă mine un băiat, ce aveam să aflu mai târziu că era fotograf. După câteva priviri mai insistente, ajungem să facem cunoştinţă şi să intrăm în vorbă. Mirarea mi-a fost destul de mare când m-a întrebat la ce eveniment se află. M-am gândit eu aşa, că o dată ce eşti prezent înseamnă că ai fost invitat, deci ar trebui să ştii. Îi explic că e o petrecere aniversară şi nu reuşesc să termin propoziţia că mă întreabă : “Dar voi ce sunteţi? (eu şi încă o belvă ce stătea lângă mine)”. Îi răspund mândră: “Suntem belve!”. El: “Cuuum?” Eu: “Belve” El: “Ceee?” Eu (deja cu mai puţină mândrie şi un pic de nervi): “Belve. Revista se cheamă Belva, noi suntem BELVE!” El: “Ce-i aia belva?” Eu: “E o revistă online pentru femei!” La auzul cuvântului “femei”, vă jur, parcă l-a lovit meteoritul. O dezamăgire profundă i s-a citit în ochi şi a încheiat discuţia prin vorbele: “Aaa, nu am nimerit bine, clar!”. Am întors privirea în altă parte şi la vreo 10 secunde după, primesc un cot în umăr. Mă întorc şi văd cum cavalerul îşi scoate o banană din geantă şi se înfruptă din ea, cu aceeaşi dezamăgire în privire…

Celelalte momente au fost splendide, aş fi vrut să mă bucur mai mult de ele, dar oboseala şi începutul de răceală nu prea mi-au permis să mă dezlănţui cu fetele. Mi-au cam tremurat genunchii la prezentarea belvelor, când am defilat în faţa publicului, dar am reuşit să-mi fixez zâmbetul pe figurină şi să nu mă împiedic de vreun cablu. Tortul a fost delicios, plin de ciocolată şi răsfăţ belvistic iar decorul cu pantofi atârnaţi de tavan a fost minunat.

Belva and the city rocked last night!

12 responses to this post.

  1. […] mine nu m-a stimulat nici una dintre aceste lepşe, dar dacă sunteţi curioşi, dacă vreţi să răspundeţi, nu trebuie decât să daţi un clic pe numele celor care m-au nominalizat. Eu le-am dat mai […]

    Like

    Reply

  2. […] ajuns acasă de la Iaşi, după fabuloasa petrecere Belva, am dormit neîntoarsă 12 ore ( am visat chiar foarte, foarte frumos) şi m-am trezit foarte […]

    Like

    Reply

  3. :)) Povestesti tare bine, reusesc sa vad fiecare moment in parte. :))
    Nici nu mi-am dat seama cat de lung a fost articolul. :))

    Like

    Reply

  4. :)))))) superb! O zi plina de peripetii :))) … mi-a placut partea cu masajul. Acum, din cate am auzit, daca te relaxezi chiar isi face efectul! :))))))

    Like

    Reply

  5. You are a great writer . In timp ce citeam vizualizam toate scenele si nu ma puteam opri din ras. Inca rad, deci … :))

    Like

    Reply

  6. Posted by Oni on September 7, 2012 at 11:31

    Saracutu de el…Cred ca ai “beut” tu si so imbatat el.

    Like

    Reply

  7. foarte tare faza cu ratacitul cu banana :)))

    Like

    Reply

Părerea voastră contează!

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: