Prefer scaunul din dreapta

Din ce în ce mai des, în ultima vreme, lumea mă tot întreabă: “Ai mai condus, Alexandra?”. Şi din ce în ce mai mult încep să urăsc această întrebare. Tocmai de aceea m-am hotărât să scriu un articol de lămurire.

Treaba cu permisu’ de şofer a început cam aşa: toată familia m-a asaltat cu “puppy eyes” şi încurajări, asigurându-mă că îmi va ajuta foarte mult să pot învârti de un volan fără să intru în primul stâlp. După ore de negocieri, rugăminţi, refuzuri şi liste de argumente, încăpăţânata de mine s-a ambiţionat şi a spus : “Bine, o să iau permisul ăla blestemat!”. Nici măcar nu m-am gândit la posibilitatea că voi fi un şofer teribil. Eram convinsă că e floare la ureche şi că nu-mi trebuie tocmai două facultăţi să calc trei pedale şi să respect nişte reguli de circulaţie.

Şi adevărul e că nu mi-a fost foarte greu să mă obişnuiesc cu “viaţa la volan”. În fiecare zi făceam câte o oră şi jumătate de condus cu instructorul meu şi mă descurcam din ce în ce mai bine. La început mă cam călca pe nervi că mă plesnea peste mâini să nu mai ţin volanul aşa strâns, dar apoi m-am obişnuit să conduc mai relaxat şi am înţeles că făcea totul spre binele meu.

Şi eram foarte relaxată apoi, până când era să calc o căprioară de liceu, ce vorbea la telefonul mobil, alergând, pe trecerea de pietoni. Ştiu că toată lumea consideră trecerea de pietoni ca pe o zonă de nepătruns a maşinilor, unde nu e cazul să te asiguri în stânga şi-n dreapta, căci ai tot dreptul să traversezi când şi cum vrea muşchiul tău. Dar nu e chiar aşa.

Eu am avut un şoc pe măsură, care m-a făcut să-mi pierd relaxarea proaspăt obţinută. Noroc de instructor că a pus frână în locul meu căci eu am avut câteva secunde de blocaj înainte să calc pe pedală.

După ce mi-am terminat norma de ore am plecat spre sala de examen, unde trebuia să stau în faţa unui calculator şi să răspund corect la câteva întrebări din legislaţie. Adevărul e că eram cam “obosită”, căci cu o seară înainte fusesem la o mini-petrecere şi pierdusem noţiunea timpului. Aşa că am realizat abia când am ajuns în sală, că trebuie să mă concentrez bine de tot şi că nu e tocmai o joacă. Şi aşa am şi făcut…

Când am văzut “Admis” pe ecran, am răsuflat uşurată!

Ziua cu traseul a fost un pic mai nemernică cu mine: am aşteptat de la 9 dimineaţa până la 2, ca să pot da şi eu blestematul ăla de examen. Să nu vă mai zic că era iarnă şi ger şi ajunsesem să nu-mi mai simt mâinile şi picioarele, aşteptând în parcare la patinoar (punctul de plecare). Şi bănuiam eu aşa, că este esenţial să îţi simţi respectivele părţi ale corpului pentru a evita să-ţi faci volanul colier în timpul probei. 

Într-un final am reuşit să urc şi eu la volan, lângă un posesor de bască destul de masiv şi fioros, care se uita la mine de parcă îi stăteam pe masa de crăciun cu un măr în gură. Probabil hainele mă făceau mai apetisantă, căci pe vremea aia mă transporta vântul pe stradă la cât de “grasă” eram. După 15 minute de condus prin toate străduţele lăturanlice posibile, am trecut cu bine de ultima etapă şi puteam fi numită, oficial, conducător auto. 

Ei şi de atunci nu m-am mai urcat la volan. De ce?

Păi, iniţial, pentru că iarna doar cu vânt puternic s-a transformat într-o iarnă cu nămeţii până-n gât. Astfel, nu eram convinsă că e o idee bună să mă acomodez cu maşina mea, când e viscolul în toi. Aşa că am amânat. Am aşteptat să vină primăvara.

Când a venit primăvara, deja uitasem de permisul roz care-mi umplea un buzunărel al portofelului. Mă obişnuisem cu mersul pe jos, cu transportul în comun, cu prieteni de-ai mei care aveau maşină şi erau mai mereu prin preajmă, etc. Nici nu-mi mai trecea prin minte că aş putea să conduc şi eu într-o bună zi. Până când, m-a luat mama într-o seară, la o discuţie serioasă şi mi-a spus că ar fi cazul să mă urc la volan, că în curând o să uit şi cum arată. 

Atunci mi-a picat fisa şi am realizat că e posibil să nu mai ştiu toate detaliile şi m-am reapucat de studiat. Am petrecut toată noaptea, documentându-mă, vizionând tot felul de filmuleţe ale instructorilor auto şi exersând mental anumite mişcări; convinsă fiind că a doua zi dimineaţă îmi voi reîncepe activitatea auto.

Numai că, zic eu, cineva acolo sus clar nu vrea ca eu să conduc, căci în dimineaţa respectivă, ai mei părinţi au plecat devreme la piaţă şi au căzut cu maşina într-o groapă. Da, da, ştiu…pare incredibil! Ideea e că groapa nu era deja acolo când au trecut ai mei cu maşina peste ea. Asfaltul s-a surpat în timp ce tata încerca să ia o curbă şi roata din stânga-faţă a rămas blocată “la subsol”, ridicând fundul maşinii câţiva centimetri în aer. Evident că maşina n-a ieşit intactă din toată aventura asta şi până a fost reparată, iar nu am mai condus.

Următoarea tură când am încercat să urc la volan, era să intru în fundul unei căruţe şi m-am blocat. Cum ar spune cineva, mi s-a părut că toate pedalele sunt pentru frână… Noroc că era tata în dreapta şi m-a scos el din impas.

Ei, şi atunci am realizat că decât să mă ambiţionez degeaba şi să fac vreo trăsnaie, mai bine stau liniştită în scaunul din dreapta. Ăsta-i adevărul…toate întâmplările de mai sus mi-au slăbit încrederea în mine, când vine vorba de condus şi acum îmi este teamă mereu. Şi decât să stau încordată cu un “covrig” în mână, rugându-mă să nu omor pe nimeni, mai bine mă lipsesc de această activitate. Aşa că nu mă mai întrebaţi, vă rog, “de ce nu te urci la volan?” ! Şi mai ales, nu vă mai uitaţi la mine cu milă, de parcă mi-a luat foc apartamentul cu toata familia înăuntru, atunci când vă spun că NU mai conduc!

Ştiu că maşina mea consumă puţin şi e ideală pentru mărimea mea; m-am uitat şi eu pe site-urile de vanzari auto şi am văzut preţurile şi sunt conştientă că sunt norocoasă, având o maşină bună în parcare. Ştiu că unii caută masini de inchiriat şi ar fi fericiţi să fie în locul meu. Şi nu mai e ca pe timpul când aveam Dacia 1310 şi ne chinuiam să găsim piese dacia potrivite, atunci când se strica câte ceva. E mult mai simplu acum să fii şofer. Dar încă nu am curaj să mă mai urc la volan. Poate cândva voi avea…

Sursa foto: nmeda.com

33 responses to this post.

  1. […] panicat în urma unui incident (minor, de altfel, dar destul de marcant). Şi atunci am spus că prefer locul din dreapta şi că nu mă voi mai urca în veci la […]

    Like

    Reply

  2. Sotul meu are permis de conducere de 8 ani, dar nu a urcat la volan de mai mult de trei ori. Cu cat amana mai mult, cu atat i se pare mai greu sa se hotarasca. La fel ca si tine, a luat permisul din prima, fara probleme.

    Like

    Reply

  3. La cati nemernici sunt in trafic, nu numai ca trebuie sa fii atent la tine si la greselile tale, dar trebuie sa fii atent si la greselile celorlalti. Duma e ca tu, care mergi corect, regulamentar, te trezesti ca intra unu’ in tine si te-omoara ! Cat despre stat in dreapta, sa stii ca nici asa nu e foarte “save”. Eu una nu pot sta foarte relaxata, avand in vedere cat de imprevizibil e traficul. Sunt si eu atenta si la ce face soferul,dar si la ceilalti. Nu mai zic , ca imi pun mainile in cap de catastrofe vad in trafic, in general. Si daca nu stiai, in caz de Doamne-feri, primul care moare in cazul unui accident (fereaca Dzeu again), este cel din dreapta soferului. Acum nu intelege ca nu trebuie sa mai mergi in dreapta :))))) . Dar, traim in Romania, si oriunde te-ai afla, fii cu ochii-n 14, pt ca niciodata nu stii ce se poate intampla. E nevoie de o secunda de neatentie pt ca sa te coste viata ! 😉

    Like

    Reply

  4. […] I’ve received this challenge from Radu Ștefan RS and I’m passing it to Adela, Alexandra, Emil, Marlena, RadioCatch22, Diana, Cristina and everybody else who wants to take […]

    Like

    Reply

  5. Eu nu am avut voie, la un moment dat, din motive medicale, să iau permisul, iar acum când unii colegi îmi spun că este frumos să conduci şi că ar trebui să fac şcoala de şoferi – mă gândesc că sunt teribil de încântată să stau în dreapta, să fiu condusă, adusă, transportată de o maşină care să aibă şofer :)) Nu ştiu de ce cred că lumea e mai sigură pentru toţi cu mine acolo, iar locul mult mai comod. Fiica mea, însă, şi-a luat permisul auto şi conduce deja destul de bine, dar ea are şi brevet de planorist, aşa că nu-i de mirare🙂

    Like

    Reply

    • Posted by Alexandra on October 12, 2012 at 11:41

      Că bine zici! E tare confortabil să stai în dreapta, fără stres, să asculţi muzică fără să te concentrezi la tot ce se întâmplă în jurul maşinii…:))

      Like

      Reply

      • Posted by sergiu on October 12, 2012 at 19:51

        fara stress? vai, eu in dreapta daca nu-s beat tare sunt groaznic! sa nu mai vorbesc de cazul in care de nevoie sunt pasager pe motor (de obicei pe al meu, tot beat:))) ). oricum sa stii ca la volan nu pierzi nimic! oricum masinile au 2 roti in plus! daca vorbim de motor in schimb atunci sa stii ca nici nu iti inchipui ce pierzi!😀

        Like

      • Posted by Alexandra on October 13, 2012 at 12:35

        :))) Bun aşa…dacă o să am vreo dorinţă să aflu te anunţ!:))

        Like

  6. Frumoasa argumentarea, chiar daca mie imi place locul din stanga😉

    Like

    Reply

  7. […] Axlandra nu vrea sa conduca. Prefera scaunul din dreapta. Rautaciosii ar zice ca locul blondelor este, […]

    Like

    Reply

  8. Posted by ellyweiss on October 11, 2012 at 20:46

    :)) Esti sora mea.
    Am luat permisul acum 12 ani, tot asa, la ambitie. Exact ca tine. De atunci n-am mai condus, decat o data, vreo 15-20 de minute. Am si uitat, asta e clar. Dar nici nu mi-e dor si gandesc ca si tine. Adica gandim prea mult :)) Ne gandim ca daca facem ceva gresit (si poate mai si facem, cine nu face?) sau altul din trafic face ceva gresit… Dar sa stii ca nu toti oamenii despica firul in patru ca noi.
    Si mie imi place locul din dreapta. Sau poate fi si in spate😉

    Like

    Reply

    • Posted by Alexandra on October 11, 2012 at 21:09

      Mă bucur că nu sunt singura care gândeşte aşa!😀 Şi da, în spate e şi mai comod…poţi trage un pui de somn, lejer!😀

      Like

      Reply

  9. Posted by sebastianmihail on October 11, 2012 at 20:42

    Nu. Mă apucasem tot din cauză de presiuni :)) N-am nicio tragere de inimă înspre direcția asta, a condusului de mașini.

    Like

    Reply

  10. Posted by sebastianmihail on October 11, 2012 at 19:22

    Am început școala de trei ori, dar în cele din urmă m-am lăsat. Ultima dată s-a întâmplat că a murit, cu o săptămână înainte, instructorul cu care ar fi trebuit să urc la volan…

    Like

    Reply

  11. Dar stii ce e ciudat? Tu care nu te pricepi, ai luat permisul. Unul care se pricepe si se descurca, nu ia permisul. Frumos, nu?

    Like

    Reply

    • Posted by Alexandra on October 11, 2012 at 18:34

      Asta e chestia. Că nu am dat bani să iau permisul sau chestii de genul.🙂 Chiar a fost o perioadă când conduceam bine şi-mi şi plăcea…apoi au fost anumite evenimente care m-au făcut să-mi fie teamă…ştiu să conduc. Dar decât să o fac cu inima-n gât, prefer să n-o fac!🙂

      Like

      Reply

      • Sunt constient ca nu ai dat bani, dar si daca te blochezi, nu ai facut nimic. Adica nu stiu, poti sa fii incordat daca nu obosesti, dar sa fii calm. Sa anticipezi conditiile de drum, intentiile participantilor la trafic etc, de-asta faci legislatie si conduita preventiva. Iar in cel mai rau caz tragi de volan si eviti ce e mai grav. Dar asta nu te ajuta sa iei permisul :))

        Like

      • Posted by Alexandra on October 11, 2012 at 18:47

        Tocmai pentru că sunt conştientă că nu e bine să stai încordat la volan, prefer să ţin permisul ca bibelou.🙂 Nu afectează pe nimeni dacă am permis şi nu conduc. Articolul era mai mult un fel de listă de argumente pentru care să nu mă mai frece lumea la cap cu întrebări şi priviri încărcate de milă. Sunt ok, sunt fericită şi fără să conduc! :)))

        Like

      • Posted by Tibi on October 11, 2012 at 20:34

        Da, am inteles asta, dar voiam sa subliniez inca una din ironiile vietii :))

        Like

      • Posted by Alexandra on October 11, 2012 at 21:08

        Viaţa e nemernică uneori!:))

        Like

      • Posted by Tibi on October 11, 2012 at 21:11

        Foarte!

        Like

      • Posted by Tibi on October 11, 2012 at 21:12

        Daca nu cer prea mult, ai putea sa ma adaugi si pe mine in blogroll? nu cer de obicei, dar am vazut ca ai multe vizite. Eu te-am adaugat deja😀

        Like

      • Posted by Alexandra on October 11, 2012 at 21:14

        Bineînţeles. Cum să te trec?

        Like

      • Posted by Tibi on October 11, 2012 at 21:18

        Nu stiu… Tibi, in caz ca nu mai ai deja pe cineva pe acolo. Daca nu, poti pune titlul blogului – Un Alt Blog. Multumesc😀

        Like

      • Posted by Alexandra on October 11, 2012 at 21:23

        Te-am adăugat. Cu plăcere!

        Like

      • Posted by Tibi on October 11, 2012 at 21:25

        Esti o scumpa!🙂

        Like

    • EXACT, Tibi ! Buna observatie !😉

      Like

      Reply

Părerea voastră contează!

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: