Blestemul musafirului nedorit

Acum sunt convinsă că cineva se joacă un pic prea mult cu păpuşa mea voodoo. Chiar dacă sunt extrem de fericită, mai sunt “mici” amănunte pe care aş prefera să nu le observ. Dar este inevitabil, căci îmi sar, efectiv, în ochi. Pe lângă faptul că mi-am bombardat stomacul cu cel mai “natural” suc din lume şi acum abia, abia mai pot înghite o linguriţă de iaurt, buzele mele s-au gândit că au stat frumoase prea mult timp şi au dat naştere la un mic herpes (asta iniţial).

Weekendul care tocmai a trecut a fost marcat de un eveniment special. Şi cum, la orice eveniment deosebit din viaţa mea, domnul herpes îmi face câte o vizită, nici tura asta nu s-a lăsat prea mult aşteptat. Drept urmare, în dimineaţa de vineri, când m-am trezit cu o energie debordantă şi un zâmbet până la urechi, am simţit o scurtă mâncărime pe buza superioară. Am fugit (la propriu) spre oglindă şi am constatat că era ceva în plus pe figura mea: o umflătură mică şi roşie. Nu am intrat în panică cum făceam de obicei, ci am căutat o soluţie cât mai eficientă pentru problema mea.

Drept urmare, m-am dat în continuu cu o cremă, timp de 7 ore. Spre seară, efectul era vizibil, umflătura fiind aproape complet eliminată.

Aniversarea a decurs superb! Nu am cuvinte să o descriu la adevărata valoare. Tot weekendul a fost minunat, de fapt.

Însă, luni dimineaţă, m-am trezit cu o usturime îngrozitoare a buzei superioare. Imediat am atins zona să văd ce se întâmplă şi am simţit că mica umflătură îşi sărbătorea acum majoratul pe faţa mea. Am alergat din nou spre oglindă şi m-am speriat de asemănarea uimitoare cu *please insert nume de piţipoancă* … Buza mea era atât de umflată încât puteai să juri că am început să-mi pompez botox în ea.

Şi nu e vorba că am intrat în depresie pentru felul în care arată buzele mele, căci sunt conştientă că îmi va trece în curând şi faţa mea va reveni la normal. Nu, nu-s atât de superficială încât să nu-mi dau seama că există şi lucruri mai grave pe lumea asta! Problema e că e foarte incomod şi cum, în ultima vreme, m-am obişnuit să zâmbesc aproape non-stop, acum mă ustură atât de tare încât trebuie să stau mereu serioasă. “Bine” că am şi stomacul perturbat căci dacă mi se făcea foame, nu ştiu cum băgam lingura/furculiţa în gură.

Ideea e că până acum nu am găsit nicio soluţie care să mă scape definitiv de blestemul musafirului nedorit. Am încercat creme, plasturi, pastile, leacuri băbeşti…şi nimic.

Dar mă gândeam că printre cititorii mei dragi, tre’ să mai existe unul “păţit”, ca mine, care să-mi dea un sfat folositor! Deci, ce soluţii aţi găsit voi?

P.S: sper să-mi treacă cât de cât până vineri, căci vreau din tot sufletul să merg la Maratonul Studenţesc Rock’S Live

Sursa foto: someecards.com

16 responses to this post.

  1. Posted by ellyweiss on October 30, 2012 at 12:23

    Nu te mai necaji atat, nu exista vreun remediu. Decat o intarziere, cum ai reusit, dar nu mai mult. Eu mai dadeam cu alifie din aia chinezeasca, la cutiuta mica, rosie…tot, asa, spre a-l tine cat mai micut.
    Adevarul e ca anul asta am scapat ieftin. Cred ca am avut doar vreo doua.🙂

    Like

    Reply

    • Posted by Alexandra on October 30, 2012 at 12:30

      Nu mă plâng, căci ştiu că se putea şi mai rău…:D Abia acum mi-a trecut cât de cât…a mai rămas o cojiţă mică!😀

      Like

      Reply

  2. intre timp sper doar ca a trecut!
    weekend fain!🙂

    Like

    Reply

  3. Posted by sergiu on October 23, 2012 at 17:01

    mai am de facut chestii minore! dar azi am pornit-o in casa, le-am dat vecinilor un scurt concert. nu de alta’ dar uitasera cum poate sa cante!😀

    Like

    Reply

  4. Posted by sergiu on October 23, 2012 at 15:45

    da-i cu bere, lasa prostiile!

    Like

    Reply

  5. Secretul este la indemana oricui. Fata tanara si frumoasa, care vrea sa scape de blestem, isi cheama iubitul mandru si grijuliu, se miorlaie pe langa el, facandu-l sa ii inteleaga suferinta. Iubitul, dornic sa isi salveze Cosanzeana, o strange in brate si o saruta dragastos pana trece buba sau pana cand fetei nu ii mai pasa de herpesul nesuferit.😛
    Daca nu merge asa, incerca leacul babesc cu lingura de inox inrosita la flacara, cu care atingi bubita. Se va speria si nu va mai veni. Si bea seara apa, inainte de culcare.😉

    Like

    Reply

    • Posted by Alexandra on October 23, 2012 at 14:08

      :)) Şi dacă iubitul se sperie de Consânzeană ? Glumesc…:D Sună bine varianta ta, dar mie când mi-e rău numai chef de miorlăit pe lângă cineva nu am. Tocmai de aia prefer să păstrez distanţa, să evit o eventuală ciondăneală şi cu el.
      Seara beau apă, înainte de culcare. Problema e că organismul meu nu trage de clopoţel în timpul nopţii, să mă atenţioneze că ar trebui să mai beau apa şi dimineaţa mă trezesc ca la Surprize, surprize.🙂
      Merci de sugestie, Vienela!😀

      Like

      Reply

  6. Posted by samarya on October 23, 2012 at 13:09

    Bună! Definitiv nu vei scăpa de ei. Poţi încerca cu hidrocortiyon. Mergi la farma, îţi dă tanti o sticluţă miiică, miiiică de tot, prepari soluţia şi aplici cu o dischetă sau “ceva”. Succes! La mine funcíonează!

    Like

    Reply

Părerea voastră contează!

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: