Blestemul musafirului nedorit

Acum sunt convinsă că cineva se joacă un pic prea mult cu păpuşa mea voodoo. Chiar dacă sunt extrem de fericită, mai sunt “mici” amănunte pe care aş prefera să nu le observ. Dar este inevitabil, căci îmi sar, efectiv, în ochi. Pe lângă faptul că mi-am bombardat stomacul cu cel mai “natural” suc din lume şi acum abia, abia mai pot înghite o linguriţă de iaurt, buzele mele s-au gândit că au stat frumoase prea mult timp şi au dat naştere la un mic herpes (asta iniţial).

Weekendul care tocmai a trecut a fost marcat de un eveniment special. Şi cum, la orice eveniment deosebit din viaţa mea, domnul herpes îmi face câte o vizită, nici tura asta nu s-a lăsat prea mult aşteptat. Drept urmare, în dimineaţa de vineri, când m-am trezit cu o energie debordantă şi un zâmbet până la urechi, am simţit o scurtă mâncărime pe buza superioară. Am fugit (la propriu) spre oglindă şi am constatat că era ceva în plus pe figura mea: o umflătură mică şi roşie. Nu am intrat în panică cum făceam de obicei, ci am căutat o soluţie cât mai eficientă pentru problema mea.

Drept urmare, m-am dat în continuu cu o cremă, timp de 7 ore. Spre seară, efectul era vizibil, umflătura fiind aproape complet eliminată.

Aniversarea a decurs superb! Nu am cuvinte să o descriu la adevărata valoare. Tot weekendul a fost minunat, de fapt.

Însă, luni dimineaţă, m-am trezit cu o usturime îngrozitoare a buzei superioare. Imediat am atins zona să văd ce se întâmplă şi am simţit că mica umflătură îşi sărbătorea acum majoratul pe faţa mea. Am alergat din nou spre oglindă şi m-am speriat de asemănarea uimitoare cu *please insert nume de piţipoancă* … Buza mea era atât de umflată încât puteai să juri că am început să-mi pompez botox în ea.

Şi nu e vorba că am intrat în depresie pentru felul în care arată buzele mele, căci sunt conştientă că îmi va trece în curând şi faţa mea va reveni la normal. Nu, nu-s atât de superficială încât să nu-mi dau seama că există şi lucruri mai grave pe lumea asta! Problema e că e foarte incomod şi cum, în ultima vreme, m-am obişnuit să zâmbesc aproape non-stop, acum mă ustură atât de tare încât trebuie să stau mereu serioasă. “Bine” că am şi stomacul perturbat căci dacă mi se făcea foame, nu ştiu cum băgam lingura/furculiţa în gură.

Ideea e că până acum nu am găsit nicio soluţie care să mă scape definitiv de blestemul musafirului nedorit. Am încercat creme, plasturi, pastile, leacuri băbeşti…şi nimic.

Dar mă gândeam că printre cititorii mei dragi, tre’ să mai existe unul “păţit”, ca mine, care să-mi dea un sfat folositor! Deci, ce soluţii aţi găsit voi?

P.S: sper să-mi treacă cât de cât până vineri, căci vreau din tot sufletul să merg la Maratonul Studenţesc Rock’S Live

Sursa foto: someecards.com