Ore, zile trec…

Deschizi uşa camerei de hotel şi o găseşti întinsă în pat…dezbrăcată de haine, dorinţe şi speranţă. Şiroaie de lacrimi îi curg pe obrajii mânjiţi deja de machiaj şi tristeţe. Privirea ta încărcată de milă îţi cade asupra trupului ei. Faci doi paşi, te apleci şi culegi un cearşaf de pe podea. Te îndrepţi spre ea şi o acoperi, apoi te întorci brusc spre fereastră. O deschizi şi o pală de aer proaspăt invadează întreg spaţiul. Ai vrea să o iei în braţe, să îi spui că o iubeşti dar o forţă interioară nu-ţi dă voie şi te împinge spre ranchiună. Simţi fiori în tot corpul şi încerci să-ţi controlezi furia deja declanşată. Sughiţurile cu care plânge de zor îţi inundă urechile şi te trimit în starea de tensiune maximă. Iei primul obiect de pe noptieră şi-l arunci în perete. Se face bucăţi şi cade pe podea, alături de tot ce-aţi plănuit împreună. Îşi ridică chipul şi-ţi şopteşte printre lacrimi: „te iubesc!”. Dar nu-ţi pasă…mintea îţi este întunecată şi îngrădită de un orgoliu nemuritor. Ai vrea să poţi opri timpul în loc, să ştergi ultima zi din calendar şi să te întorci la tot ce-a fost înainte…când buzele vi se uneau, declanşând un dans al pasiunii, când nimic nu vă putea împiedica să fiţi fericiţi. Încerci, din nou, să-ţi controlezi furia şi să-i spui câteva cuvinte, dar buzele nu-ţi mai ascultă comenzile. Gura ta are o minte proprie şi împroaşcă venin în toată încăperea. Pe măsură ce ţipi, nervii se multiplică şi simţi că explodezi. O apuci de mână şi încerci să-i forţezi tăcerea, dar efectul este opus dorinţei tale.   Îi mai arunci o ultimă privire ascuţită şi pleci. Trânteşti uşa în urma ta şi îţi promiţi că o vei uita, că nu o vei mai dori niciodată!

Ore, zile trec…

Te detaşezi de tot şi crezi că timpul va trece mereu, la fel de uşor ca-n primele zile.

Trec săptămâni, luni şi paşii te îndrumă înapoi la hotel. Urci treptele şi cauţi din ochi camera. Deschizi uşa şi vezi cearşaful, veioza spartă şi fereastra deschisă…dar ea, nu mai e acolo!

Sursa foto: mloveizm.com

20 responses to this post.

  1. Nu era foarte clar, dar se putea citi cate ceva printre randuri. Nefiind de acord cu violenta de nici un fel, ma bucur ca a plecat, chiar daca amandoi vor suferi o perioada. Oamenii de acest soi raman mereu asa, nimic nu ii schimba.

    Like

    Reply

  2. […] anumite poveşti. Căci uneori, într-o situaţie tragică, îmi place mai mult cum sună “ încerci să-i forţezi tăcerea“  decât “îi tragi un pumn în gură”. Şi aparent, mica mea povestioară din […]

    Like

    Reply

  3. Posted by ellyweiss on November 1, 2012 at 22:32

    Mi-a placut mult cum e scris insa si pentru mine e putin cam misterioasa povestea…🙂

    Like

    Reply

    • Posted by Alexandra on November 2, 2012 at 11:17

      Ca să elucidez misterul…e vorba de o relaţie care s-a finalizat din cauza violenţei. Dacă a fost vagă descrierea şi nu am dat amănunte prea multe e pentru că a fost alegerea mea să nu o fac.🙂 Nu am considerat necesar să dau detalii despre viaţa lor de până acum…ci doar ultima parte în care ea îi cerea o a doua şansă, lovită pe podea, iar el a plecat şi a lăsat-o în urmă, regretând apoi decizia făcută.

      Like

      Reply

      • Posted by ellyweiss on November 3, 2012 at 21:26

        Da. Intelesesem, insa tot era putin misterios totul. Am crezut ca mai e ceva ce nu pot eu intelege🙂
        Multumesc🙂

        Like

  4. […] minim!), arthurelu 1737 +309, vienela 98 +16, anastasiateodosie 5536 +446, minnieme22 2051 +341, axlandra 1458 +303, spanac 307 +45, adeenah 5834 +3364 (salt maxim!), scamedinburic 4923 +460, angelopf 6116 […]

    Like

    Reply

  5. Cam ciudat finalul… adica te-ai gandi ca intr-un hotel se mai face curatenie, din cand in cand… Ma intreb care este povestea lor.

    Like

    Reply

    • Posted by Alexandra on October 31, 2012 at 19:23

      În cazul postului acesta, tre’ să priveşti puţin dincolo de înţelesul propriu-zis al frazelor.🙂 Deci n-are nicio treabă curăţenia…:)

      Like

      Reply

      • Am incercat, dar – cel putin pentru mine – textul e prea scurt ca sa inteleg.

        Like

      • Posted by Alexandra on October 31, 2012 at 23:35

        Asta e!🙂 În cazul subiectului respectiv, scurt şi la obiect mi s-a părut varianta ideală!🙂 Nu tre’ să fie pe placul tuturor.

        Like

      • Nu trebuie, asa este, dar parca-i prea scurt si cine stie la care obiect? numai tu, cred. Iar eu sunt unul dintre cei care sustin ideea ca jurnalul intim nu are ce cauta in paginile unui blog, indiferent al cui ar fi.

        Like

      • Posted by Alexandra on November 2, 2012 at 11:14

        Ok, e părerea ta şi ţi-o respect. Dar e blogul meu şi dacă vreau să scriu gânduri de acest gen, asta voi face!🙂 Nu oblig pe nimeni să le şi citească!🙂 Nu ştiu de unde atâta revoltă pe capul tuturor…:))) Da, la obiectul meu! Probleme?

        Like

      • Dar nu era nevoie sa te aprinzi chiar asa… evident ca scrii ce vrei si nu te poate opri nimeni si nimic, cu atat mai mult parerea mea. Nu este “revolta”, este doar curiozitate. Pentru ca… stii, atunci cand scrii pe un blog public, citesc si altii. Multi sau putini, destepti sau prosti, oamenii se asteapta sa inteleaga ceva din ceea ce citesc. Ori daca tu nu vrei sa dai detalii din prima, logic ca ei ti le vor cere. Daca asta te deranjeaza, nu vad ce rost ar avea sa citeasca si altii ceea ce scrii, poti scrie la fel de bine doar pentru tine. Acum intelegi cum sta treaba cu “revolta”? Si nu, nu sunt probleme, cel putin nu din partea mea.

        Like

      • Posted by Alexandra on November 2, 2012 at 13:01

        Când se foloseşte un anumit ton, îl folosesc şi eu la rândul meu!😉 Dacă mă rugai să explic de la bun început ce am vrut să spun, o făceam fără să stau la discuţii! Dar dacă te-ai legat de “curăţenie”& co. ţi-am răspuns în acelaşi stil!🙂

        Like

      • Si ce treaba avea curatenia cu felul in care mi-ai raspuns? a fost o ironie nevinovata care nici macar nu iti era adresata, cum a spus si sergiu, exista hoteluri in care chiar nu se face curatenie si am vazut cu ochii mei astfel de locuri. In fine, probabil ca pentru tine nu a sunat la fel cum suna in mintea mea si asta este marele dezavantaj al comunicarii scrise…

        Like

      • Posted by Alexandra on November 2, 2012 at 13:10

        Ironia ta nevinovată a dus la răspunsul meu în “felul acela”…din câte ştiu eu, tu ai ţinut să continui discuţia cu replici ascuţite de genul “la care obiect? poate al tău”…;)

        Like

      • In concluzie, ce-i mult strica (ma refer la ironie).

        Like

      • Posted by Alexandra on November 2, 2012 at 13:02

        Răspunsul pe care l-am dat la comentariul lăsat de Elly, putea fi la fel de frumos şi la comentariul tău…;)

        Like

    • Posted by sergiu on November 2, 2012 at 01:59

      poate era hotel cismigiu. acolo putea sa lase si un arici (ala din bancul cu bula, majoratul lui si scobitorile) in mijlocul camerei, tot acolo il gasea! :)))))
      alexandra, tu nu fumezi ce trebuie! :)))))))))))

      Like

      Reply

Părerea voastră contează!

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: