Donează un link pentru Zolty!

Admir vedetele care fac gesturi frumoase faţă de cei care nu au avut acelaşi dram de noroc ca ei. Îi admir, îi aplaud şi mi-aş dori să ajung şi eu cândva în locul lor, nu pentru faimă şi prestigiu, ci pentru că astfel aş putea să-i ajut pe cei care, cu adevărat, au nevoie.

Pentru că weekendul acesta am fost plecată din oraş iar accesul la internet a fost limitat, abia astăzi am reuşit să văd care mai e treaba prin blogosferă. Iar primul articol care mi-a atras atenţia face referire la un caz umanitar pentru “unul de-al nostru”. Da, dragii mei…un bloger are nevoie de ajutorul nostru. Nu ne cere euro, lei, tigri, dolari…Nu, deşi nu cred că i-ar strica şi un ajutor de acest fel! Dar, dacă ai un blog şi dorinţa de  a ajuta un om să-şi împlinească visul, e de-ajuns.

Nu îl cunosc personal pe Zolty, dar i-am citit povestea şi am încercat să mă pun în locul său. E greu doar să-ţi imaginezi cum ar fi să trăieşti pentru tot restul vieţii într-un scaun cu rotile; apoi chiar să trăieşti aşa. Dar el s-a acomodat cu ideea şi nu mai visează la a păşi din nou pe străzi şi alei. Singurul lucru care şi-l doreşte este să aibă un cărucior electric cu care să poată merge  pană la Turda şi înapoi, singur (aprox. 20 km). Dar pentru asta are nevoie de OPTIMUS 2, un cărucior cu care poţi merge pană la distanţă de 100 km cu o singură încărcare; un cărucior ce are suspensii, servo direcţie, faruri şi mai multe opţiuni. Cu acest cărucior visul sau ar putea fi posibil:

Povestea lui Egyed Zoltan e tristă de la un cap la celălalt. S-a născut în 1974 dar, din cauza unui tratament greşit administrat pentru o aprindere la plămâni, viaţa lui a urmat alt curs decât cel normal.
“La 7 ani, părinţii m-au dus la Şcoala Ajutătoare din Jucu, pentru copii cu probleme motorii. După două trimestre, mi-a murit una dintre surorile gemene şi, la câteva luni, mama, de cancer la creier. Am rămas orfani trei copii, eu, de 7 ani, fratele meu, de 4 ani, şi sora noastră de 9 luni. Am ajuns în grija rudelor pentru că pe tata nu îl interesa de soarta noastră, ci doar de femeile care erau în viaţa lui”, povesteşte el.
Amintirile din căminul pentru copii cu nevoi speciale sunt traumatizante şi acum. “La Jucu a fost foarte greu, mai ales iarna. Am răbdat foarte mult frig şi foame, şi uneori şi bătaie de la profesori, copii mai mari şi educatori, şi toate astea numai pentru că eram un târâtor, adică nu puteam să merg decât în patru labe. De multe ori am renunţat la un fel de mâncare pentru un alt băiat, mai sănătos, care să mă ţină în spate, să mai scap de bătaie”, îşi aduce aminte.
Deşi medicii au încercat să-l ajute, i-au făcut mai mult rău. Toate operaţiile la care a fost supus au fost eşecuri medicale. “După aceste operaţii m-am simţit mult mai rău şi nu mai puteam umbla nici măcar în patru labe”, spune el.
“În prezent de-abia mai ridic lingura până la gură să mănânc. Obosesc foarte repede şi toate astea pentru că boala de care sufăr evoluează progresiv. Ştiu că vin zile şi mai grele şi mă întreb, Doamne, cu ce am greşit aşa de mult ca să sufăr aşa de mult, să nu am şi eu o bucurie cât de mică?”.

Mai multe detalii aici: EVZ.ro sau Zoltybogata.ro

Dacă te-a atins măcar un pic povestea acestui om, căruia nu i-a dispărut zâmbetul de pe buze în ciuda tuturor evenimentelor nefaste din viaţa sa, trimite-i un mail şi anunţă-l că vrei să-l ajuţi să-şi îndeplinească visul. Nu îţi va cere luna de pe cer, ci doar să postezi un link pe blogul tău. Îl poţi contacta AICI!

Linkul este pentru Jocuri Mario. Acest site îl ajută cu o sumă de bani în urma linkurilor adunate. Nu este vrăjeală, nu are legătură cu like-urile cerşite pe facbook degeaba. Orice link postat pe un blog reprezintă o şansă în plus pentru el. Nu vă costă nimic să-l ajutaţi!

Donează un link pentru Zolty!

 

20 responses to this post.

  1. Alexandra, eu am mai scris pe blog cateva articole pentru Zolty, cand a avut nevoie. De data asta ma abtin, nu ma intreba de ce.
    De ce ai schimbat tema?

    Like

    Reply

  2. Zolty este “medicamentul meu antistres”! De câte ori îmi vine să merg pe pereţi, ca musca, îmi spun: Dacă Zolty e optimist, MUSAI să fiu şi eu!

    Like

    Reply

    • Posted by Alexandra on November 12, 2012 at 21:19

      Am observat că are mereu zâmbetul pe buze şi un optimism pe care mai rar îl întâlneşti. Avem ce învăţa de la un om ca el!

      Like

      Reply

  3. Cum am mai zis sa te ajute bunul dumnezeu macar pe tine ca dupa cum sti eu tot pe drumuri sunt bafta zolty

    Like

    Reply

  4. Am postat un articol cu link pentru Zolty acum ceva vreme (cateva saptamani), fiindca stiam ca are probleme. Iata acel articol:
    http://dragosteoarba.blogspot.ro/2012/09/e-cat-se-poate-de-simplu-si-voi-puteti.html
    Am sa mai fac inca o data chestia asta. Cred ca maine. Pregatesc un articol cu trimitere catre problema lui.🙂
    Sper sa ajute.
    O seara buna, draga mea!

    Like

    Reply

  5. Sall, ms mult pt ce ai scris aici. Eu tot mai sper să fie cîţiva cu dorinţa de a mă ajuta adăugînd acest link şi să mă şi anunţe după adăugare. Multă sănătate

    Like

    Reply

Părerea voastră contează!

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: