Când imaginaţia depăşeşte limita

Ca scriitor îţi poţi da seama cum este să-ţi iubeşti personajele. Poţi realiza cum e să le creezi din nimic, să le dai un nume, un caracter şi o misiune de îndeplinit. Le conturezi o imagine în mintea ta, apoi le dai un suflet şi le aşterni pe hârtie.

Le pui într-o cafenea, citind un ziar în faţa unei ceşti uitate de cafea. Le pui într-un colţ al unui parc, pe o bancă, privind în zare. Şi apoi dai startul acţiunii. Unde va ajunge personajul la sfârşit? Ce poveste se va întipări pe jurnalul său? De cine se va îndrăgosti? Pe cine va uita?

Dar cum ar fi să îţi conturezi personajul şi să-l aşezi în faţa ta? Cum ar fi să îl faci să se îndrăgostească de tine, la prima vedere?

Şi, mai mult decât atât, cum ar fi ca personajul tău să devină realitate?

Filmul “Ruby Sparks” îţi poate răspunde la aceste întrebări.

Eu l-am vizionat aseară şi mi-a lăsat un gust dulce-amărui. E o poveste foarte interesantă, captivantă, diferită de celelalte poveşti de dragoste. E o peliculă care-ţi arată până unde poate duce imaginaţia unui om şi cât de departe poate ajunge posesivitatea lui, în acelaşi timp.

Aparent, dorinţa de manipulare stă, ascunsă sau nu, în fiecare… iar personajul principal o scoate la iveală din plin, ajungând să-şi distrugă propria creaţie, propria iubire…

Nu vă dau mai multe detalii, ci vă las să vizionaţi filmul, să vedeţi cu proprii ochişori dacă va avea final fericit sau nu!

“This is the true and impossible story of my very great love. In the hope that she will not read this and reproach me, I have withheld many telling details: her name, the particulars of her birth and upbringing, and any identifying scars or birth marks. All the same, I cannot help but write this for her, to tell her “I’m sorry for every word I wrote to change you, I’m sorry for so many things. I couldn’t see you when you were here and, now that you’re gone, I see you everywhere.” One may read this and think it’s magic, but falling in love is an act of magic, so is writing. It was once said of Catcher In The Rye, “That rare miracle of fiction has again come to pass: a human being has been created out of ink, paper and the imagination.” I am no J.D. Salinger, but I have witnessed a rare miracle. Any writer can attest: in the luckiest, happiest state, the words are not coming from you, but through you. She came to me wholly herself, I was just lucky enough to be there to catch her.”

Sursa foto: entertainmentmaven.com

8 responses to this post.

  1. Am vazut filmul acum vreo saptamana, doua. Mai demult, am vizionat un film frantuzesc al carui subiect semana intrucatva: un individ se indragosteste de femeia lui gonflabila, o ia cu el in vizita la prieteni, partcipa la diverse sindrofii cu ea la brat… In cele din urma, se cearta (!) cu ea. Ideea era ca nu-ti poti gasi nicicand perechea potrivita.

    Like

    Reply

    • Posted by Alexandra on November 27, 2012 at 15:02

      Wow…cum se numeşte filmul? :)) M-ai făcut curioasă!

      Like

      Reply

      • Scuza-ma, nu-mi amintesc. Urmaresc zilnic mai multe seriale si, din cand in cand, cate un film, iar epoisoadele si filmele vazute le sterg. dar, daca vrei si ai incredere in gusturile mele, iti pot recomanda cate un film sau o carte.

        Like

      • Posted by Alexandra on November 27, 2012 at 19:35

        Desigur!😀 Ţin cont de recomandări!

        Like

  2. Am senzatia ca am vazut filmul. Daca nu acest film, ceva foarte apropiat de ideea respectiva.

    Like

    Reply

  3. Superba postarea

    Like

    Reply

Părerea voastră contează!

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: