Un alt soi de carte: 50 Shades of Grey

Tot auzind diverse păreri referitoare la trilogia “Fifty shades”, curiozitatea mi-a fost activată şi am ţinut neapărat să citesc şi eu măcar primul volum. Nu voiam să fiu genul de persoană care se alătură mulţimii ce aruncă cu roşii în carte, fără să citească măcar câteva rânduri. Da, auzisem că e varianta porno pentru femei, că e scârboasă din cale afară, că n-are pic de poveste ci o serie continuă de momente perverse în tot felul de locuri şi cu tot felul de “unelte”, etc. Dar ştiţi vorba aia, până nu vezi, nu crezi!

Aşa că, acum trei zile, am început să lecturez controversatul roman.

Din primele rânduri mi-am dat seama că am de-a face cu un personaj feminin care nu a auzit de încredere în sine. Bănuind că ar fi şi virgină, am schiţat un zâmbet şi am citit mai departe. Bineînţeles că intuiţia nu m-a înşelat şi am descoperit că am avut dreptate: Anastasia  Steele făcea parte din categoria Virgin Mary… puţine exemplare au rămas pe lumea asta, dar să nu ne abatem de la subiect.

Pe lângă faptul că Ana are o stimă de sine pe undeva pe la pământ, tânăra neexperimentată mai este şi invidioasă pe prietena ei, Kate, o tipă ce pare să fie urmărită de succes. Bineînţeles că invidia asta este undeva în adâncul sufletului ei şi o roade pe dinăuntru, transformând-o într-un pachet de nervi şi emoţii. 

“Acţiunea”, în sensul normal al cuvântului, începe când Ana este rugată de Kate să se ducă la un interviu în locul ei. Cu coada între picioare şi nefiind în stare să refuze rugămintea prietenei, Ana se deplasează la locul cu pricina şi-l întâlneşte pe Christian Grey.

Acum să ne concentrăm un pic asupra lui: e genul de bărbat superb, care deţine efectul AXE, înoată în bani, îşi conduce propria companie şi e burlac; are o privire de te dă pe spate, un aer misterios îl înconjoară mereu şi chiar nu e gay!

Ei bine, viaţa m-a învăţat că atunci când un bărbat pare a fi perfect (un om în general, dar vorbesc la subiect), ceva sigur nu e în regulă cu el. Aşa şi cu acest Christian Grey. La prima vedere / întâlnire / discuţie, pare bărbatul ideal, partenerul pe care orice domnişoară îl visează noaptea-n aşternut. Dar când ajungi să-l cunoşti mai bine, începi să te uiţi după ieşirea de urgenţă. 

Cartea este destul de banală la început: el o vânează, ea roşeşte; el o salvează de la un “accident”, ea roşeşte; el o scoate la o cafea, ea roşteşte; şi tot aşa. Nu sunt foarte multe descrieri, nu te pierzi în detalii, pur şi simplu urmăreşti un şir de gânduri ale personajului feminin şi un dialog între ea şi bărbatul irezistibil din faţa ei. E o lectură uşurică, din categoria scrierilor pentru adolescenţii din ziua de azi.

Apoi, “acţiunea” începe şi la alt nivel, cel aşa-zis erotic. După ce ajung să se cunoască mai bine, Ana şi Christian par foarte dornici să-şi smulgă hainele de pe ei. El o tot roagă să nu-şi mai muşte buza de jos, ea visează cum ar fi să-şi deschidă porţile subterane pentru el, el o avertizează că va avea de suferit din cauza lui, ea este din ce în ce mai stârnită de acest aspect, etc.

Aşa că, într-un final, la insistenţele femeii, Christian îi arată şi latura lui întunecată. O invită la el acasă şi-i prezintă o cameră “de joacă”. Nu vă voi spune exact ce se află în acea cameră de joacă, vă las să descoperiţi singurei dacă sunteţi curioşi. Pe mine nu m-a şocat într-atât încât să închid cartea şi să nu mă mai ating de ea. Oricum, cert este că, în partea “mai intunecată” a cărţii, Ana se transformă din Virgin Mary în Bloody Mary şi-şi pierde scumpa virginitate.

Din acel punct încolo, cartea s-a cam umplut de fraze de tipul: “The Submissive will agree to any sexual activity deemed fit and pleasurable by the Dominant”; “Holy crap!”; “I thought you didn’t make love. I thought you fucked hard.”; “My inner goddess is thrilled. I can do this. I can fuck him with my mouth.” Înţelegeţi voi ideea…

Anumite expresii se repetau exagerat de mult: “my inner goddess” era prezentă peste tot, de zici că era un alt personaj principal, un fel de drăcuşor pe umărul stâng; “Holy” însoţit de “crap”, “fuck”, “cow”,etc. era semnul că Ana este pe punctul de a leşina, dar rezistă cu brio datorită dorinţei de a-l mai călări un pic pe Christian; “Mutters”, “Whispers”, “Gasps”, la fel…sunt presărate în tot textul, ca nişte condimente proaste pe o bucată de friptură.

Dar, în mare, cartea nu m-a plictisit, nu m-a dezgustat, nu m-a făcut să arunc cu roşii în ea. Nu înţelegeţi greşit, nu o să o adaug pe lista de cărţi preferate, căci nici nu m-a încântat cu absolut nimic. A fost o poveste simplă, despre două caractere total opuse, care ajung să-şi combine dorinţele în speranţa de a se aventura într-un soi de relaţie; singurul lor punct comun este setea neîncetată de celălalt şi fix asta le va sta în calea fericirii.

Însă, citind rândurile din categoria BDSM (Bondage and Discipline-BD, Dominance and Submission-DS, Sadism and Masochism-SM), singura întrebare care mă bântuia era: “O femeie a gândit toate regulile astea?”. Căci da, cartea “50 shades of grey” este scrisă de o femeie şi anume E.L. James. Nu mă intriga acţiunea brută ce se desfăşura în Camera roşie a plăcerii/durerii, ci faptul că o femeie în toată firea şi-a dezvăluit toate fanteziile sale ascunse (şi un pic bolnave aş putea adăuga), întregii lumi. Căci, hai să fim serioşi, ea nu a scris toată povestea asta, visând de fapt la un prinţ pe cal alb; toate acţiunile prezentate acolo sunt scenarii desprinse din dorinţele sale…

Eu cam atât am avut de zis despre carte. Nici n-o recomand (mai ales celor slabi de înger), dar nici n-o hulesc. E un alt soi de carte, un soi pe care nu oricine îl poate digera. Când voi mai avea timp de pierdut voi citi şi celelalte două volume…

P.S: vă las o imagine care reprezintă, în mare parte, finalul primului volum…

…şi una din melodiile pe care cele două personaje “făceau dragoste” :))

Aici găsiţi recenzia pentru volumul II!

Sursa foto: goodreads.com