Fulgi şi amintiri

Aştept ninsoarea şi la mine în oraş de ceva timp şi tot întârzie să apară. Cum spunea cineva pe facebook astăzi: în toată ţara ninge, numai la noi plouă.

Aştept cu nerăbdare să văd câţiva fulgi de nea cum se lipesc de geamul meu, anunţând că într-adevăr a venit iarna. Aştept să îmi trag fesul pe cap, să-mi pun mănuşile şi fularul şi să mă joc puţin în zăpadă, aşa cum făceam când eram copilă. Vreau să mă plimb pe faleza îngheţată, să simt  vântul greu cum îmi amorţeşte trupul şi să mă bucur de fulgii care îmi cad în palmă.

402289_10150543946428988_35147080_n

M-aş risca chiar şi la un om de zăpadă dacă aş mai avea câţiva prieteni dornici. Ştiu că niciodată nu am reuşit să fac unul complet. Ba mă plictiseam pe parcurs, ba realizam că nu am morcovi&co. cu care să-i decorez figura şi renunţam la idee, ba îi lăsam pe prietenii mei să facă toată treaba şi eu râdeam la glumele altora. Iar anul acesta pare anul potrivit pentru un om de zăpadă în toată regula. Mi-e doar să nu mă ataşez prea mult de el şi să vreau să-l iau acasă!

Aştept cu aceeaşi nerăbdare şi împodobirea bradului. Eu, spre deosebire de Fuego, nu o las pe mama să se chinuie cu descurcatul instalaţiei şi potrivirea globurilor pe crenguţe. Eu împodobesc bradul şi mă simt mândră de fiecare dată când îl termin, chiar dacă nu mereu arată ca o operă de artă.

Colindele îmi plac şi ele şi-mi amintesc cu drag de vremurile când eu eram cea care colinda la uşile rudelor şi prietenilor. Cu câteva chitare şi voci îngheţate, străbăteam tot oraşul ca să strângem bani de mers la munte. Toţi ne primeau cu zâmbetele pe buze, cu pahare de vin fierbinte şi cu bancnotele pregătite. Iar la sfârşitul zilei, când număram banii, chiuiam mai rău ca la nuntă, de fericire că avem cu ce ne umple buzunarele (că pe vremea aia nu aveam carduri şi nici portofele). Era o întreagă tradiţie şi ne bucuram de ea an de an.

Anul acesta nu ştiu cum voi sărbători Crăciunul, dar ştiu că voi profita de fiecare clipă frumoasă şi voi strânge noi amintiri pe care să le vizionez peste ani. De asemenea, voi încerca să aduc un zâmbet pe buze şi unui copil nevoiaş, participând la proiectul Shoebox!

59385_182173481920941_1300047220_n

12 responses to this post.

  1. […] şi admir zăpadă de la distanţă; răceala nu-mi permite să ies încă la bulgărit aşa că omul de zăpadă va trebui să mai aştepte… Şi nu în ultimul rând, îl aştept pe Moş Crăciun să-mi […]

    Like

    Reply

  2. Posted by M's words on December 10, 2012 at 17:43

    Nu vrei sa iti dau “binecuvantarea mea ” de 40 de cm ce e intinsa pe afara ?!Si mie imi place zapada dar anul asta vestul tari a fost cam prea binecuvantat :)).

    Like

    Reply

  3. Cu cata nerabdare am asteptat zapada… Si cat am fost de suparata ca la noi nu a nins… In dimineata asta, cand m-am trezit, se asternuse putin, dar nu avea nici un farmec, dupa ce am vazut nametii din vestul tarii. Acum s-a topit si putina zapada care cazuse. :))

    Like

    Reply

  4. Iubeşte-mă! Iubeşte-mă atunci când sunt rea şi egoistă. Asta înseamnă că am nevoie de tine. Iubeşte-mă atunci când sunt răcită şi nasul îmi curge. Când faţa îmi este obosită şi ochii îmi lăcrimează. Tu, atunci să mă iubeşti. Când sunt singură şi nu am pe nimeni, eu vreau ca tu să vii şi să-mi spui că eu sunt universul TĂU. Vreau să mă iubeşti chiar şi atunci când nu sunt de acord cu tine şi ne punem în contradicţie. Şi chiar dacă aş fi înconjurată de mii de modele şi fete frumoase, tu numai pentru mine să ai ochi. Să mă mănânci din priviri şi să-ţi simt iubirea ce mi-o porţi în fiecare gest al tău. Vreau ca atunci când nu sunt demnă de iubit… tu să o faci. Când anii îşi vor pune amprenta asupra mea şi primul rid îmi va apare pe faţă, tu să te uiţi la mine ca la iubirea dintâi. Vreau ca atunci când am să mă uit cu ură la tine şi am să fiu isterică şi am să ţip că te urăsc, tu să mă prinzi puternic în braţe şi să mă ţii strâns. Să-ţi pot înţelege iubirea. Vreau să mă iubeşti atât de tare încât să renunţi la ”eul” tău. Să nu te uiţi în urmă- Vreau să respiri pentru mine, să trăieşti pentru mine şi să îţi dai viaţa pentru mine. Asta vreau. Să mă iubeşti atunci când poate eu nu o fac. Să ajungi să mă urăşti că mă iubeşti aşa mult. Ce-aş putea cere mai mult? Atunci când vei face toate acestea… am să te iubesc atât de mult încât… nu te-aş lăsa să mă iubeşti aşa.

    Like

    Reply

  5. Si la Bucuresti ploua, deci nu sunteti singurii “binecuvantati”. Nu stiu ce fel de iarna e asta, dar clar nu e cea adevarata…

    Like

    Reply

Părerea voastră contează!

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: