Lucruri mărunte

Cu toţii avem vise măreţe pe care le punem pe liste şi la care ne uităm zilnic cu jind. Ne dorim să ajungem cât mai sus, în vârful piramidei, şi să reuşim ce alţii nici n-au gândit. Şi uneori uităm de lucrurile mărunte care ne fac să ne simţim bine.

Uităm de satisfacţia ciudată pe care o avem când ţinem în mână o întreagă folie cu bule pe care urmează să le spargem. Uităm cât de bine e să te trezeşti în mijlocul nopţii şi să realizezi că mai ai o mulţime de ore de somn până sună alarma; sau cât de bine e să te trezeşti după somnul de după-amiază şi să realizezi că eşti 100% odihnit, deşi ai dormit doar o oră.

Lucrurile mărunte le apreciezi atunci când sunt singurele care ţi-au mai rămas. 

Şi e vorba de senzaţiile care durează o clipă, care se termină înainte să-ţi dai seama ca au început. E vorba de căldura ce ţi se imprimă pe chip atunci când îţi încalţi şosetele abia luate de pe calorifer, într-o seară de iarnă. E vorba de cum ţi se închid pleoapele când intri sub duşul rece, după o zi toridă de vară. E vorba de claritatea cu care vezi lumea după ce-ţi ştergi ochelarii de amprente şi praf şi de senzaţia de răcoare şi plăcere când scoţi un singur picior de sub pătură, noaptea.

Mă refer la bucuriile mici, la zâmbetele furate. Mă refer la cât de bine te simţi când reuşeşti să citeşti câteva rânduri înainte de a aţipi; la senzaţiile care te acaparează când urmăreşti un film de dragoste şi te regăseşti în replici şi momente; la versurile pe care le recunoşti la radioul din maxi-taxi şi pe care le fredonezi atât de convingător în minte; la clipele când îţi imaginezi cum ar fi să fii pe scenă şi să te aplaude sute de persoane; la momentul când reuşeşti să te scarpini pe spate, în locul acela în care ajungi doar dacă te transformi brusc în balerină; la clipa când ajungi acasă după o zi de muncă şi găseşti o farfurie de mâncare fierbinte, pe masă; la secunda în care începi o propoziţie ce e finalizată de persoana pe care o iubeşti. Mă refer la momentele dinaintea începerii unui concert, când te afunzi în bezna totală şi auzi doar respiraţia nerăbdătoare a celor din jurul tău; la emoţiile care pun stăpânire pe degetele tale atunci când ţii în mână o poză veche şi dragă; la amintirea poveştilor pe care ţi le spuneau ai tăi înainte să adormi, în copilărie.

Sunt multe, prea multe lucruri mărunte de care uităm atunci când ne concentrăm prea tare pe ţelurile noastre. E important să nu uiţi unde vrei să ajungi, dar din când în când, ar trebui să ne bucurăm şi de ceea ce ne aduce satisfacţie pe moment. Hâc, părerea mea!

Sursa foto: facebook.com(Giovanni Boldini__Open ArtGroup)