Pe vremea când cumpăram Cool Girl şi Bravo

A existat o vreme când îţi aşterneai gândurile în jurnal şi apoi le ascundeai de văzul lumii, undeva sub saltea sau printre cărţile bibliotecii. Începeai cu „Dragă jurnalule,” şi terminai cu „Sper ca mâine să mă observe Gigel!”.

25375403

În aceeaşi perioadă, trebuia să te duci până la magazinul de reviste ca să-ţi cumperi Bravo şi Cool Girl şi să afli ultimele bârfe despre cântăreţii tăi preferaţi. Tot de acolo aflai că „dacă te săruţi cu un maimuţoi de pluş nu rămâi însărcinată”; te asigura o editoare experimentată, specializată în a da sfaturi adolescenţilor cu întrebări stupide.

Obişnuiai să aştepţi weekendul ca să te aşezi în faţa televizorului cu familia şi să vizionaţi un nou episod din serialul preferat. Pe vremea aia nu ştiai ce canal tv să alegi, pentru că toate ofereau informaţii utile şi divertisment de bun simţ. Copiii alegeau Tip Top Minitop şi Abracadabra, iar cei mari se uitau cu interes la Te uiţi şi câştigi, Ploaia de stele şi Dimineaţa devreme cu Teo Trandafir şi Mircea Badea.

Temele ţi le făceai punându-ţi mintea la contribuţie. Te chinuiai să rezolvi probleme la matematică încercând să-ţi aduci aminte formula de care vorbea profu’ în clasă. Dacă nu recunoşteai un cuvânt dintr-o povestire, trebuia să dai jos Dicţionarul de pe raftul de sus al bibliotecii şi să-i cauţi semnificaţia acolo. Un referat pentru ora de geografie însemna un drum până la bibliotecă şi răsfoirea multor cărţi, în căutare de informaţii, iar un comentariu al unei opere, pentru ora de limba română, îţi epuiza şi ultimul strop de energie.

Dacă voiai să vezi o comedie cu prietenii, stabileai din timp o dată şi o oră să vă întâlniţi, să mergeţi la cinema. Râsetele şi comentariile voastre răsunau în toată sala şi de multe ori primeaţi reproşuri de la cei mai în vârstă care aveau locuri în spatele vostru.

Puteai să te bucuri de formaţia preferată cumpărând casete audio şi video sau, dacă erai norocos să prinzi un concert în oraşul tău, te chinuiai să-ţi faci loc în primele rânduri.

Dacă nu v-aţi prins despre ce bat câmpii aici, e vorba de copilăria şi adolescenţa mea. Poate unii dintre voi vă veţi regăsi printre aceste rânduri şi vă veţi aminti de frumuseţea vremurilor când internetul nu ne pusese încă stăpânire pe viaţă.

Acum, totul e diferit: jurnalele nu mai stau ascunse printre haine ci le poate vedea oricine; se numesc bloguri. Rar mai vezi un adolescent să dea banii pe reviste cu postere, să lucreze singur la un referat sau să cumpere un CD cu formaţia sa preferată. Bârfele despre Miley Cyrus le găseşte pe internet, referatele gata făcute tot acolo, iar melodiile se pot descărca foarte uşor de pe torrente.

Nu mai aşteptăm cu sufletul la gură următorul episod din serialul preferat, ci îl urmărim oricând online; rar mai dăm banii pe bilete la cinema, când ne putem chema prietenii acasă şi descărca filmul de pe filelist iar de urmărit emisiuni la TV nici nu mai are rost să vorbesc, căci ştim cu toţii că nu mai găsim nimic de calitate pe canalele româneşti. 

S-au schimbat multe de când am părăsit tărâmul adolescenţei şi uneori îmi pare rău. Îmi plăcea să-i trimit scrisori prietenei mele cele mai bune (din perioada aia) şi să merg la expoziţii ca să-mi clătesc privirea cu lucruri minunate. Acum, totul e la doar câteva clickuri distanţă.  

Mă întreb cum ar fi dacă, brusc, internetul ar dispărea pentru totdeauna? Voi ce părere aveţi?

Sursa foto: memegenerator.net

19 responses to this post.

  1. […] la 16 ani citeam şi eu “Bravo Girl” şi “Cool Girl” şi mă gândeam că unele întrebări semnate de cititori sunt, de fapt, inventate de cei din […]

    Like

    Reply

  2. Posted by elena on May 16, 2013 at 17:18

    Si am ajuns la un conflict intre generatii.Desi nu au trecut multi ani de atunci ,conceptia oamenilor s-a schimbat.Modul de gandire este diferit ,vedem lumea dintr-un alt punct de veder.Si mie imi este dor de acele vremuri, si cred ca oricui ,dar nu mi-as dori ca lucrurile sa revina ca atunci.Nu spun ca sunt de acord in totalitate cu ceea ce se intampla in prezent ,dar cred ca e mai bine ca lucrurile sa se desfasoare asa incontinuare.Iar daca ne ingrijoram de ce se intampla acum…nu-mi inchipui ce va fi in viitor…

    Like

    Reply

    • Posted by Alexandra on May 16, 2013 at 18:45

      E normal să progresăm totuşi dar uneori ne mai apucă nostalgia…🙂 Mulţumesc pentru comentariu!

      Like

      Reply

  3. Pe vremea mea faceam schimb de carti in pauze in liceu nu de conturi de Facebook…..

    Like

    Reply

    • Posted by Alexandra on January 14, 2013 at 15:52

      Nu mai e la modă să faci schimb de cărţi, ci de like-uri: “Hai fată, dă-mi şi mie like la poză şi-ţi dau şi eu la a ta!”…

      Like

      Reply

  4. Bun, provoci niscai nostalgii, dar hai să vedem dacă putem face ceva cu adevărat util: cum îi putem ajuta (determina, sili, face etc.) pe adolescenţi să pună mâna pe carte. Asta este o problemă care ar merita întraga noastră atenţie.
    Cum îl poţi determina pe adolescent să înţeleagă că internetul este doar un instrument ajutător şi nu poate înlocui cultura generală şi dezvoltarea lui ca om?
    Cum îl poţi face să citească o carte, să nu caute pe net ecranizarea ei?
    Chiar nu putem întreprinde nimic?

    Like

    Reply

    • Posted by Alexandra on January 10, 2013 at 17:06

      Poate dacă accesul la internet ar fi limitat, ar fi altceva. Să fie puse nişte condiţii de către părinţi, profesori, etc. Deşi, la cât de rebeli sunt ei, i-ar durea fix în cot de regulile impuse şi ar găsi o metodă să facă cum vor ei…
      Când eram în gimnaziu, aveam prieteni cărora părinţii le luau cablul de alimentare de la unitate, când vedeau că au note proaste. Şi să vezi ce se puneau dracii cu burta pe carte doar ca să ajungă din nou să joace Quake II. Acum ar fi mai greu să îi “ameninţi” cu aşa ceva…

      Like

      Reply

  5. Intr-adevar mi-am regasit si eu o parte din copilarie, in aceste randuri, doar ca eu cumparam revista bravo pt cantece si postere, iar cool girl, nu aveam nevoie de ea.🙂 In schimb cumparam, cand imi dadea mama bani mai multi ( sau imi lasa mie alocatia toata), revista popcorn si benzi desenate din care desenam eroii… Era frumos si eu chiar si acum mai scriu jurnale pe care inca le tin ascunse, iar din cand in cand mai trimit si scrisori.
    Probabil daca ar disparea brusc, internetul, lumea si-ar aduce aminte cu nostalgie de clipele frumoase petrecute in fata calculatorului si ar tanji dupa ele cum tanjim noi dupa vremurile de demult si care inca mai rezista. Probabil s-ar indragosti mai mult de scoala, apropo de un alt articol de-al tau.

    Like

    Reply

    • Posted by Alexandra on January 10, 2013 at 14:40

      Cred că ar ieşi lumea în stradă înainte să se îndrăgostească de şcoală :)) E cam greu să-i mai faci să le placă cartea, de vreme ce s-au învăţat deja aşa.

      Like

      Reply

      • O idee buna pt. a face o revolutie. Daca pt. a da jos guvernul nu au iesit toti, pt. asta sigur ar iesi, mai ales daca s-ar inchide si retelele de telefonie.🙂 Si raman la parerea ca oricum, ar fi mai atenti la scoala si poate, chiar ar indragi-o mai mult, nu ca eu as fi iubit scoala, dar nu aram atent la alte lucruri, in clasa, in afara de pixul pe care-l rodeam si tabla pe care scria profesorul.

        Like

      • Posted by Alexandra on January 10, 2013 at 17:07

        Mi-ai adus aminte şi de pixurile mele care erau mai toate roase la capăt. :)) Aveam şi eu obiceiul ăsta uneori…

        Like

  6. Posted by PH3N0M3N on January 10, 2013 at 14:24

    Unul din scopurile internetului este de a facilita comunicarea dintre oameni, in special intre cei care se afla in diverse colturi ale lumii. Din toate punctele de vedere (social, economic, cultural, etc.) inchiderea celui mai mare canal de comunicare ar insemna un dezastru pentru om. Ne-ar da cu cativa zeci de ani inapoi. Informatia si accesul la informatie s-ar limita inexplicabil de mult, ceea ce ar dauna enorm omului.
    Desigur, unii ar putea spune ca, avand legatura la internet, nu ne mai batem capul cu scoala, pentru ca aflam tot ce vrem intrand pe zecile si sutele de mii de site-uri. Intr-adevar, exista si minusuri – nimic nu este perfect. Privind de cealalta parte, cate avem de castigat de pe urma internetului, mai ales d.p.d.v. cultural ? Internetul nu te obliga sa-ti etalezi viata, pas cu pas, in vazul tuturor, nu te obliga sa descarci soft sau muzica piratata, nu te obliga sa faci nimic din ceea ce tu nu vrei sa faci sau din ceea ce stii, prin educatie, ca este gresit, imoral sau ilegal. Totul depinde de tine si de alegerile tale.

    Like

    Reply

    • Posted by Alexandra on January 10, 2013 at 14:27

      Bineînţeles că internetul are şi plusurile sale, nu am zis că e degeaba.😀 Doar îmi aminteam cu drag de vremurile în care mai făceam şi plimbări pentru a obţine câte o informaţie, nu doar dădeam clickuri.🙂 Mulţumesc pentru comentariu.

      Like

      Reply

    • Tind sa cred ca nu ai crescut atat de bine, datorita internetului, ci datorita unor oameni, asa ca nu vad de ce te-ar afecta atat demult lipsa internetului incat sa crezi ca ar fi ceva tragic. Tragedie e cand moare cineva, o persoana, nu…internetul( o retea), iar pentru comunicare se gasesc alte mijloace mult mai eficace pt. dezvoltare si culturalizare.

      Like

      Reply

  7. Ma simt ca un dinozaur citind aceste randuri. Imi amintesc ca inregistram muzica pe casete de la radio ca sa pot asculta oricand, ma uitam la Atomic sa vad toate trupele si toti artistii si chiar ma certam cu colegii pe tema “cine canta mai bine” :))
    Ar fi tragic ca internetul sa dispara, cel putin pentru majoritatea celor obisnuiti cu el. Si privind obiectiv, o fi el plin de gunoaie, dar se mai gasesc si lucruri de calitate pe care altii le ignora. In rest, avand in vedere ca mare parte din populatia planetei nu are acces la internet, nu cred ca ar fi o mare problema. Ar invata si oamenii sa mai socializeze, copiii sa joace, elevii sa isi faca temele iar studentii sa se documenteze. Parerea mea…

    Like

    Reply

    • Posted by Alexandra on January 10, 2013 at 14:28

      Şi eu înregistram melodii de pe Atomic pe casete :)) şi uneori mai “greşeam” şi cântam şi eu pe lângă melodie. Iar când ascultam ce a ieşit, îmi puneam mâinile în cap! :))

      Like

      Reply

  8. mi-ai trezit amintiri vechi….era frumos, ferice de noi că am apucat vremuri din astea…trist pentru adolescenți de azi, care își trăiasc viața în fața unui monitor și nu știu ce înseamnă să trăiești cu adevărat.

    Like

    Reply

    • Posted by Alexandra on January 10, 2013 at 14:16

      Era mai frumos înainte, părerea mea. Dar na, poate ei au alte bucurii pe care alţii nu le vor mai avea, în viitor.🙂

      Like

      Reply

Părerea voastră contează!

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: