Serile cele mai frumoase ale iernii

V-am spus de multe ori că, dacă aş putea, mi-aş petrece majoritatea timpului pe malul mării. Dar asta nu înseamnă că aş refuza o vacanţă la munte.

800px-RO_BV_Pietrele_lui_Solomon_1

Îmi aduc aminte cu mare plăcere de taberele organizate la munte.  Plecam cu mic cu mare din curtea şcolii, cu zâmbetele până la urechi şi cu bagajele mai înalte ca noi. Urcam în autocar şi ne repartizam locurile în funcţie de popularitate şi dorinţă de scandal. Cei mai cuminţi primeau locuri în faţă, lângă profesori; iar cei cu poftă de râsete şi voie bună ocupau ultimele locuri, în spate. Şi duşi eram.

Am fost chiar şi în şcoala primară într-o excursie cu doamna învăţătoare şi, bineînţeles, şi cu părinţii. Am avut cazare la Poiana Brasov şi ţin minte că au fost cele mai magice seri de iarnă din copilăria mea. Ne-am bulgărit, am făcut oameni de zăpadă şi zeci de fotografii cu tot ce prindeam. Îmi amintesc că atunci am avut o revelaţie pe care i-am împărtăşit-o doamnei învăţătoare, în autocar, în drumul înapoi spre casă: “Cristea vine de la cri-cum face greieraşul şi stea-steaua de pe cer”. A râs cu poftă şi m-a pupat pe frunte.

M-am distrat şi la munte, de fiecare dată. Peisajele sunt minunate şi numai bune de capturat în poze, oamenii sunt energici şi cu spiritul aventurii mai aprins ca niciodată, aerul este atât de curat încât plămânii tăi au impresia că au ajuns în Rai iar dacă prinzi şi o ninsoare, o să-ţi spui că n-ai văzut fulgi mai frumoşi în viaţa ta. 

Anul trecut nu am avut posibilitatea de a pleca nici la munte, nici la mare. De fapt, la munte n-am mai fost de prea mulţi ani...

Dar anul acesta mi-am propus să fac economii, să nu mai dau banii pe prostii şi să ajung măcar o dată şi la munte. Şi cred că de dragul vremurilor trecute, voi alege cazarea tot la Poiana Brasov. Vreau să mă plimb cu telegondola, să profit de faimoasele pârtii (poate cu ocazia asta învăţ să schiez) şi, de ce nu, să mă avânt într-un traseu montan. “Poiana Brașov – Pietrele lui Solomon” sună tare bine!

Sursa foto: ro.wikipedia.org/

8 responses to this post.

  1. Parintii mei erau obsedati de grija sa nu patesc ceva. In concluzie, nu am avut voie in excursii, tabere, plimbari, daca nu eram insotita de unul dintre ei. :((
    Tot de teama ca patesc ceva au refuzat mereu sa imi cumpere bicicleta.

    Like

    Reply

  2. Poiana a fost din vechi timpuri destinația drumețiilor și a practicării sporturilor de iarnă. Prima mențiune documentară a locației datează din 1427 , în contextul activităților de oierit ce aveau loc aici. Schiorii au urcat Postăvaru încă din 1895 , iar în 1906 în Poiană a avut loc primul concurs de schi. Până în preajma lui 1950 , stațiunea s-a menținut în limitele dotărilor naturale. Doar câteva vilișoare sau cabane puteau fi zărite ici-colo. În 1951 , la Poiana Brașov, au loc Jocurile Mondiale Universitare de iarnă. Cu această ocazie, se dă în folosință un modern hotel al sporturilor și primul teleferic – Poiana-Postăvarul – pe o lungime de 2.150m. Urmează apoi alte și alte amenajări și dotări, care au adus Poiana la înfățișarea pe care o cunoaștem astăzi.

    Like

    Reply

  3. Vreau si eu :)) . Nu am mai vazut muntele de cativa ani . Doar in trecere , primavara trecuta .

    Like

    Reply

Părerea voastră contează!

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: