Tezaurul cel mai de preţ – Timpul

Înainte de a muri, Alexandru cel Mare şi-a chemat generalii şi le-a spus ultimele trei dorinţe:

“1. Sicriul să fie dus pe umerii celor mai buni medici ai vremii.
2. Comorile dobândite (argint, aur, pietre preţioase), să fie risipite pe tot drumul până la mormânt.
3. Mâinile sale să atârne în afara sicriului, să poată fi văzute de toţi.”

Unul dintre generalii săi, surprins de aceste dorinţe neobişnuite l-a întrebat pe Alexandru care sunt motivele acestor dorinţe.

Alexandru a explicat:

“1. Vreau ca medicii cei mai eminenţi ai vremii să-mi ducă sicriul ca în felul acesta să arate tuturor cât de neputincioşi sunt în faţa morţii.

2. Vreau ca pământul să fie acoperit de comorile mele pentru ca toată lumea să poată vedea că toate comorile ce le câştigăm aici pe pământ, aici rămân.

3. Vreau ca mâinile mele să atârne în aer goale, pentru a permite oamenilor să vadă că vom pleca cu mâinile goale, aşa cum am venit, atunci când se termină tezaurul cel mai de preţ – Timpul.

Timpul este viaţa noastră.
Cel mai bun cadou pe care îl poţi da cuiva este timpul tău!
Şi tu dacă ai intuiţie, vei înţelege de ce ai primit acest TEZAUR.”

Timpul se scurge prea repede uneori şi prea încet alteori, dar în final toţi rămânem fără el. Nu ţinem de cont de minutele pe care le pierdem în faţa calculatorului, când am putea să ne întâlnim fizic cu persoanele dragi. Nu ţinem de cont de momentele de “lene” şi aşteptăm să treacă în loc să o alungăm şi să profităm de fiecare secundă pe care o avem pe lumea asta. Pierdem vremea uitându-ne pe tavan în loc să citim câteva rânduri care să ne stimuleze imaginaţia. Stăm cu ochii lipiţi de televizor, ascultând bârfe şi trivialităţi, în loc să ieşim la o gură de aer curat, în natură.

Trăim cu impresia că vom avea mii de minute alături de cei dragi şi conştientizăm importanţa lor doar atunci când timpul se termină şi nu mai putem face nimic.

Nu reuşim să apreciem timpul la adevărata sa valoare şi pentru unii dintre noi primul loc e ocupat de maşini, case, cluburi, haine de firmă şi pantofi de fiţe. Nu ştiu dacă povestirea de mai sus este 100% adevărată, dar nu asta contează. Esenţa mesajului stă în ceea ce gândeşti tu după ce l-ai citit. Dacă te-a pus pe gânduri cumva, înseamnă că şi-a atins scopul. Dacă te-a făcut să râzi şi să te gândeşti să-ţi mai cumperi o vilă, e clar că nu te-a “atins” deloc. Fiecare îl interpretează cum vrea, prin prisma propriilor trăiri.

Deci, voi cum vă valorificaţi timpul?

Sursa foto: favim.com