Mişcări organizate şi sentimente

De câte ori nu v-aţi găsit în faţa oglinzii, mişcându-vă pe ritmurile unei melodii ce răsuna în toata casa? Băieţii probabil vor răspunde “Niciodată! Eu Tarzan, eu bărbat bine, eu nu mişc caraghios în oglindă!”, iar fetele îşi vor aminti de peria de păr pe post de microfon şi mişcările circulare din şolduri… Presupun şi eu!

Eu recunosc: dansam în oglindă cu orele! Dansam şi stând pe scaun în timp ce făceam conuri şi bastonaşe pe caietele de teme. Dansam şi când mă deplasam din camera mea până în bucătărie, la masă. Dansam când mă uitam la televizor şi vedeam o vedetă dansând şi încercam  să-i imit mişcările.

Dar mai bine vă povestesc de spectacolele pe care le dădeam în faţa blocului:

La scara alăturată, găsisem noi un loc numai bun în care să ne desfăşurăm. Acolo era scena. Şi cu săptămânile făceam brainstorming (neştiind că aşa se cheamă) şi veneam cu idei de dansuri, cântece şi prezentări de modă. Organizam totul pe hârtie, fiecare urmând să exerseze acasă mişcările stabilite. Iar în ziua spectacolului, eu şi restul fetelor urcam pe scenă şi ne maimuţărem, iar băieţii îşi cumpărau seminţe şi Coca-Cola şi râdeau de noi.

Şi probabil pentru vecini şi pentru oamenii care mai treceau pe stradă era şi mai hilar să vezi nişte piticanii gătite cu hainele “bune”, cu clămiţe colorate în păr, cu sclipici pe piele, dansând şi făcând playback pe “Lasă-mă papa la mare” şi “Noapte de vis”.

N-am să uit nici acum momentul meu de glorie când, în timpul dansului, o şuviţă rebelă de care era prinsă o clamă a început să mi se bălăngăne ca un pendul în faţa ochilor. Îmi pierdusem concentrarea şi ştiam că trebuie să o elimin din scenariu, că altfel se duce tot “numărul” naibii. Drept urmare mi-am smuls clama (+ 3 fire de păr) şi am aruncat-o în public, încercând să-l imit pe Michael Jackson când arunca cu ochelarii de soare în fanele pe jumătate leşinate. Râsetele au fost isterice şi pe moment m-am simţit umilită, dar acum, aducându-mi aminte, parcă-mi vine şi mie să râd.

Căci era totuşi haios. Nu eram conştientă de cât de caraghios dansam, îmi aruncam mâinile şi picioarele în aer de ziceai că mai am puţin şi ies din balamale. Aveam o mişcare numită “karate”, pe care o furasem împrumutasem de la Andreea Bălan şi care putea fi considerată punctul culminant al numărului meu artistic; şi asta pentru că toată lumea se speria când îmi aruncam piciorul drept în sus, ferindu-se să nu încaseze una în meclă.

Acum nu mai dansez “organizat”, nu-mi mai pun ideile pe hârtie, nu mai dau spectacole în faţa blocului. Acum, mai dansez, din când în când, pe la petreceri şi acolo timid, ferindu-mă de coate, ţigări aprinse şi împiedicaţi pe care îi mai calc uneori sub talpă…

În schimb urmăresc cu mare drag orice competiţie de dans, orice film pe această temă, orice videoclip. Consider că dansul exprimă o poveste. Poţi conştientiza ce simte cel care dansează urmărindu-i mişcările, poţi să-i înţelegi trăirile în funcţie de forţa sau delicateţea pe care o dezvăluie publicului. Şi mă fascinează să văd oameni dansând, oameni arătându-şi sentimentele unii faţă de alţii folosindu-se de ritmul unei melodii.

Îmi plac la nebunie momentele de flash mob, când într-o gară, sau într-o piaţă, sau pur şi simplu în mijlocul străzii, un grup de tineri încep să danseze şi-i lasă pe toţi cu gura căscată. Nu am prins niciun astfel de moment live, dar am vizionat o mulţime de videoclipuri pe internet şi toate m-au surprins într-un mod sau altul.

Şi acum, la final, vă recomand câteva filme cu tema dansului, ce mie mi-au plăcut extrem de mult: Dirty Dancing (ambele), Take the lead, Honey, You got served, Burlesque, Step up (toate), Street Dance 2,  Save the last dance.

Dacă aveţi şi alte recomandări pentru mine, de filme sau chiar videoclipuri de pe youtube, vă rog lăsaţi-le într-un comentariu!

Şi acum o întrebare: ce stil de dans vă place cel mai mult?

Până una alta, eu să încetez să mai visez la rochii negre (rochii negre), pantofi strălucitori şi dansuri senzuale cu Antonio Banderas, o să-mi iau perechea depantaloni scurti (pantaloni scurti online) şi un tricou larg şi o să exersez nişte mişcări prin casă. Ce bine că s-a inventat youtube-ul!

Sursa foto: chicquero.com