Caut trotuare curate şi fraze fără organe!

Când eram copilă eram veşnic atenţionată să mă comport frumos pe stradă. Ca orice miniatură de om, îmi plăcea să mă maimuţăresc, să alerg, să calc prin bălţi, să fug după fluturi, să mă caţăr pe garduri şi să mă agăţ de copaci. Iar mama mereu îmi spunea: „nu e frumos, eşti fetiţă!”. Şi atunci nu înţelegeam sensul expresiei. Acum, însă, când văd cum se poartă lumea pe stradă, parcă îmi dau seama la ce se referea draga de ea: trebuie să ai totuşi o anume atitudine când îţi scoţi faţa în lume! Dar unora nu le pasă de asta nici la vârste înaintate.

În primul rând, e vorba de atitudinea adoptată de tineri pe stradă: de la băieţii care îşi mai gâdilă, verifică, scarpină organul prin pantaloni, la cei care îşi exprimă cu fluierături şi aluzii admiraţia faţă de fetele pe lângă care trec, la cei care-şi lasă o mostră de salivă pe asfalt şi, nu în ultimul rând, la cei care aruncă, oriunde mai puţin la coşul de gunoi, lucrurile de care nu mai au nevoie. Nici fetele nu se lasă mai prejos, nu vă faceţi griji! Intră şi ele în categoria specimenelor a căror conduită publică lasă de dorit. Da, trebuie menţionate şi tinerele care îşi bagă şi-şi scot, în gura mare, organe ce nu le aparţin.

Nici adulţii nu-s uşă de biserică! Se mai întâmplă să vezi şi câte un bărbat bine, îmbrăcat la patru ace şi cu o servietă în mână, cum îşi suflă nasul lângă un copac. Se pare că nu ştie toată lumea de existenţa şerveţelelor nazale. Să mai zic oare şi de doamnele aranjate şi coafate care-şi trag dresurile în faţa restaurantelor şi se scobesc între dinţi cu unghia de la degetul mic?

De bătrâni nu voi spune prea multe, doar că ar trebui să mai pună mâna în dreptul gurii atunci când îi apucă criza de tuse în staţia de autobuz. Şi ar putea să te roage frumos să le cedezi locul pe o bancă la umbră, nu să ţipe în gura mare că „tinerii din ziua de azi sunt nişte nesimţiţi”.

Nu bag mâna-n foc că aş avea un comportament de nota 10, dar am învăţat de mică cam tot ce nu e bine să faci pe stradă: să arunci gunoaie pe jos, să traversezi neregulamentar, să vorbeşti urât, să-ţi scuipi guma pe asfalt sau să o lipeşti de stâlpi, bănci, balustrade etc., să te legi de ceilalţi oameni care-şi văd de treaba lor; mai pe scurt, să te comporţi ca proaspăt scos din peşteră. 

Între cei patru pereţi ai tăi poţi să fii cât de Mowgli vrei tu, dar când ieşi pe uşă ia-ţi cei 7 ani de acasă cu tine! Şi dacă nu-i ai, fă-ţi rost de ei!

Ce frumos ar fi să trăiesc într-o lume în care „pisi, ce bună eşti!” nu s-ar mai auzi la orice colţ de stradă, în care trotuarele nu ar mai fi pline de scuipat, ambalaje şi mucuri de ţigară şi în care ai putea să te aşezi pe o bancă în centru fără să verifici dacă nu s-a urcat cineva, înainte, cu picioarele pe ea.

Nu ştiu ce se poate face pentru prima mea „pretenţie”, dar ştiu că pentru celelalte ar putea fi date amenzi. Ai preferat să arunci pachetul gol de ţigări pe jos, în loc să mai faci trei paşi şi să ajungi la coş, scoate banii din portofel! Că nu e nimeni obligat să-ţi suporte ţie mizeria! După ce vei fi „neatent” şi vei plăti o dată, de două ori, de trei ori… o să ajungi să te lecuieşti şi o să începi să înţelegi rostul tomberonului.

Sursa foto: online.wsj.com; gizmodo.com.au