Fotografii macabre

images

După cum probabil ştiţi, recent am înmormântat un membru drag al familiei. Staţi liniştiţi, nu voi continua textul într-un ton dramatic care să vă ridice păru-n cap; mi-am descărcat deja sufletul într-un articol anterior.

Nu voi vorbi nici despre declaraţiile stupide pe care trebuie să le completezi pentru a-ţi îngropa mortul la Cimitirul Eternitatea, nici de groparii care nu-ţi sapă dacă n-au câte un săpun de fiecare, o sticlă de spirt, 50 de lei de persoană, 2l de vin şi mâncare pe săturate (dar ţin să menţionez că au fost trimişi 6 gropari, căci 3 sau 4 nu erau suficienţi, de parcă săpau ediţia revizuită a Marelui Canion) şi nici de nesimţirea celor care fură prosoapele de pe maşinile din faţa bisericii nu voi mai spune ceva.

Toate detaliile menţionate mai sus mă irită dar, având în vedere faptul că trăiesc în ţara renumită pentru tâlharii ei, nu mă mai surprind.

În schimb, ceea ce nu înţeleg absolut deloc este dorinţa unora de a fotografia persoana decedată înainte de a fi înhumată. Mi se pare macabru şi fără sens. De ce să priveşti o fotografie cu un trup fără suflet, în loc să te uiţi cu drag şi dor la fotografiile vechi, de pe vremea când persoana avea sânge cald în vene? De ce să îţi prelungeşti chinul de a vedea un om drag între patru scânduri? Cui faci bine dacă imortalizezi un eveniment tragic din viaţa unor persoane?

Înţeleg fotografiile făcute la locul unor accidente, cu victimele în cauză, pentru a servi investigaţiilor. Înţeleg fotografiile făcute celor decedaţi în împrejurări cumplite ce au dus la mutilări, arsuri etc., pentru a fi recunoscuţi de către familii. Dar nu înţeleg fotografiile făcute de dragul de a captura tragicul moment şi pentru a arăta şi altora cum a fost şi cum arăta decedatul.

Mi-a cerut şi mie cineva să fac fotografii la înmormântare, pentru că persoana respectivă nu putea ajunge la faţa locului. Mi s-a încreţit carnea pe mine numai gândindu-mă la această idee. Bineînţeles că am respins sugestia din tot sufletul şi i-am precizat persoanei că nu fac asta nici dacă mă plăteşte cu kilograme de aur şi locuri asigurate în paradis.

Ştiu că astfel de obiceiuri nu au apărut recent, odată cu aparatele digitale, ci erau practicate şi cu mult înainte, dar tot sinistre mi se par. Nu ştiu cine a fost iniţiatorul acestui “simpatic” obicei, dar cred că-i lipsea totuşi ceva pe la mansardă.

Voi ce părere aveţi despre fotografiile la înmormântări?

Sursa foto: woodyandrizzuto.com

13 responses to this post.

  1. e macabru și fără sens..nu am făcut acest lucru și nici nu aș face vreodată !

    Like

    Reply

  2. Numai aşa, ca să retrăieşti nişte clipe groaznice…
    Ăsta-i masochism şi, în cele din urmă,
    lipsă de respect faţă de cel dus…

    Like

    Reply

  3. Nu isi au locul … asta e parerea mea🙂

    Like

    Reply

  4. Eu am una facut cu el..dar de acasa.M-a rugat sa fac asta o matusa foarte apropiata de noi care nu era in tara.Si imi dau si eu seama ca e putin macabru..mai ales ca o am si dupa atat de mult timp,dar pur si simplu nu o pot sterge..
    Si nu,nu ma uit la ea,dar stiu ca e acolo.

    Like

    Reply

    • Posted by Alexandra on February 2, 2013 at 11:36

      Părerea mea e că e mai bine să-ţi aminteşti de el aşa cum era înainte… şi o astfel de fotografie nu poate face decât rău sufletului tău.

      Like

      Reply

      • Sincer imi e greu sa il recunosc si din vechile poze..cat a fost bolnav a slabit enorm de mult..sa nu mai zic ce schimbare radicala a fost in infatisarea lui..Multi din cei care au venit la inmormantare nu l-au recunoscut.Acum simt ca-mi amintesc de tata in 2 forme,nu pot sa il asociez numai cu el-inainte sa fie bolnav.:)

        Like

      • Posted by Alexandra on February 2, 2013 at 12:01

        Din păcate ştiu cum e. Tatăl meu nu a vrut să-l văd aşa slăbit dar eu tot am fost la spital şi vorba ta, nu îl mai recunoşteam. Aşa că prefer să mă uit pe fotografiile vechi şi să mi-l amintesc aşa cum era când boala nu se lipise de el.🙂 Îmi este mai bine aşa şi cred eu că şi el ar fi vrut acelaşi lucru.

        Like

  5. din fericire nu am “participat” la prea multe inmormantari dar ideea de a face poze…intradevar este macabru. Oricum am observat si eu acest “obicei” pe la noi….

    Like

    Reply

Părerea voastră contează!

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: