Vrăjitorul din grădina mea

Vă spuneam zilele trecute că am văzut două filme extrem de proaste. Revin la acest subiect cu o mică adăugare: după ce că acţiunea era teribil de cretină, subtitrarea nu se lăsa nici ea mai prejos. 

Nu ştiu cine era autorul subtitrării la filmul “Fun Size”, dar hohotele mele de râs erau datorate traducerii mot-à-mot a unor expresii, şi nu fazelor propriu-zise.

Traducătorul probabil n-avea nici cea mai vagă idee care este subiectul filmului, nu cred că se uitase nici măcar la trailer şi folosise cu siguranţă Google Translate. Şi rezultatul era pe măsură: replicile personajelor nu aveau nici cea mai mică legătură cu subtitrarea. 

Şi, printre râsetele isterice şi exclamările de tipul “nu se poate aşa ceva!”, mi-am adus aminte de print screen-ul pe care l-am făcut când am reinstalat windowsul, acum câteva săptămâni. A fost aventura vieţii mele şi, pe lângă mulţi nervi întinşi la maximum, am avut parte şi de un moment hilar:

Astfel, am descoperit ce nu era în regulă cu al meu calculator. Aveam un vrăjitor, ascuns bine printre foldere.

Mânca-l-ar mama! Cu bagheta lui magică mă ia peste picior din când în când, şi-mi blochează toate aplicaţiile. E şmecher în pelerina lui neagră şi cu nasul cârn, veşnic roşu.

Uneori petrecem şi zile bune împreună, el îmi măreşte viteza la internet, eu nu-l mai înjur de mamă. Avem şi zile de tot rahatul, când el dă petrecere pe hard disk-ul meu şi invită toţi viruşii cu freza ridicată să-mi devasteze teritoriul. Atunci îl fugăresc de pe o partiţie pe alta, dar nu se lasă prins şi bagă viteza a doua pe mătura lui fermecată. Mă mai şi părăseşte din când în când şi vă jur că-i simt lipsa. Dar întotdeauna se întoarce la mine, să-mi facă viaţa un calvar, deschizând pagini la întâmplare şi făcând veşnic câte un Google Update.

Acum, lăsând gluma şi vrăjitorul la o parte, mie tot nu-mi sună bine “clichează”. Şi totuşi, cuvântul există în DOOM 2. De ce? Pentru că o turmă de oameni s-a gândit că nu  e bine să spună “dau click”, ci e mai inteligent şi patriotic să modeleze un verb nou. Şi uite aşa a ieşit : eu clichez, tu clichezi, el/ea clichează, noi clicăm, voi clicaţi, ei/ele clichează.

Drept urmare, aşa clicaşi eu pe “Înainte” la vrăjitorul de instalare, amuzându-mă neîncetat pe seama traducătorilor şi a cuvintelor inventate la beţie…