Când te vorbeşte cartierul…

bad-neighbors

Credeam că obiceiul de a şti tot ce mişcă prin vecini se poartă doar la ţară. Astăzi mi s-a demonstrat că şi doamnele „distinse” din oraş se interesează exagerat de mult de viaţa vecinilor de cartier.

Pe lângă faptul că şi eu şi mama ne-am săturat să tot spunem că NU vindem maşina doar pentru că tata nu mai e printre noi, astăzi ni s-a reclamat şi faptul că am îndrăznit să ne renovăm balconul mic, când noi trebuia să rămânem pioase.

Da, cum să nu! Mai bine să rămânem pioase, cu geamurile vechi de 20 de ani crăpate şi stând să cadă, să ne îngheţe şosetele în dormitor şi să fim invadate pe balcon de motani în călduri, decât să ne permitem să apelăm la propriile noastre rude să ne ajute cu renovatul. Căci, deh… ne judecă lumea…

Nu vreau să fiu rea faţă de nimeni, dar nu înţeleg de ce oare nu-şi văd de treaba lor; de apartamentul, familia şi viaţa lor. Chiar nu mai găsesc vreo emisiune penibilă cu bârfe la televizor şi s-au apucat de spionat vecinii?

Aş fi înţeles poate dacă primeam reclamaţii pentru zgomot&co. de la vecinii din scara noastră, dar să vină o doamnă de la două scări depărtare să-i bată obrazul mamei că „are bărbaţi în balcon de aproape o lună”, mi se pare de-a dreptul deplasat! Măcar dacă erau străini, dar era vorba de unchiul şi vărul meu…

Şi ceea ce nu pricep absolut deloc este ce are de-a face renovatul balconului cu ceea ce este în sufletul nostru, după tristul eveniment? Ce legătură are starea noastră psihică cu un lucru material? Ne-am asigura un loc în Rai dacă am lăsa apartamentul neîngrijit şi am vărsa lacrimi de crocodil 24 de ore din 24?

Din câte ştiam eu, viaţa merge mai departe! Dacă continuăm să ne trăim ce-a mai rămas din ea nu înseamnă că amintirea tatei a fost aruncată la gunoi! Nu înseamnă că nu-l mai iubim, că nu ne mai doare… înseamnă doar că ne concentrăm pe ceea ce avem acum. 

Mie, una, mi-ar fi ruşine şi nu aş îndrăzni să comentez ceva la adresa unei persoane care tocmai a trecut printr-o astfel de suferinţă, cum am trecut noi. Dar unii oameni nu au limită, nu ştiu când să vorbească şi când să tacă şi, mai ales, ce să spună în anumite circumstanţe! E penibil…mai ales la vârsta înaintată pe care o au, când ar trebui să ştie deja să-şi aleagă vorbele.

Şi când aud oameni ca ei cum spun „tinerii din ziua de azi sunt nişte nesimţiţi”, mi se face greaţă! Cu modele ca ei… cred şi eu că tinerii din ziua de azi devin nesimţiţi!

sursa foto: littlebettydesigns.blogspot.ro

23 responses to this post.

  1. Sunt oameni care nu se simt bine pana nu improasca in toate partile cu rautati. Nu mai pune la inima! Lasa-i in plata Domnului!

    Like

    Reply

  2. […] să mergem până la magazin, că am pierdut 10 lei pe stradă sau că ne-a părăsit primul iubit (sau că ne bârfesc babele). Unii oameni chiar au probleme adevărate şi fac tot posibilul să le […]

    Like

    Reply

  3. Posted by nespusdemult on February 27, 2013 at 23:07

    Imi pare rau! Cei care comenteaza aiurea au mintea odihnita. Daca erau cu adevarat preocupati de ceva, de cresterea nepotilor sa zicem, nu mai aveau timp de vorbe aruncate aiurea. Intelepciunea vine odata cu varsta, dar nu la toti!

    Like

    Reply

    • Posted by Lucian Moldovan on February 28, 2013 at 00:36

      Intocmai. La unii dispare odata cu varsta. :))

      Like

      Reply

    • Posted by Alexandra on February 28, 2013 at 10:47

      Din păcate aşa este… Eu m-am obişnuit cu bârfele lor, dar să vină să mă tragă de mânecă şi să-mi facă observaţie e altceva… Vorba ta, să-şi vadă de nepoţii lor şi să le ceară lor socoteală.

      Like

      Reply

  4. Posted by ideisiidei on February 27, 2013 at 20:46

    Poate ca tanti aia era interesata de acei barbati :)))))))))))))). Unii tot vor sa aiba grija si de capra veicnului ca de a lor au avut asa de bine (vorba proverbului)

    Like

    Reply

  5. Stii cum sunt femeile batrane de la blacon: ţaţe comuniste. In acea perioada, barfa era o practica normal si chiar de incredere pentru sistem pentru a depista pe oricine ce e impotriva lui.

    Like

    Reply

  6. Posted by alinfazakas on February 27, 2013 at 14:45

    Orașul, locul în care tragi un pârț – și în 2 minute află toți că te-ai c*c*t pe tine 🙂

    Like

    Reply

  7. Şi dacă erau 15 bărbaţi în apartamentul tău, ce?
    1. Alţii n-au niciun drept să se amestece în viaţa ta.
    2. Tu nu poţi închide gura lumii, chiar dacă nu respectă punctul 1.
    3. N-ai de ce să te ofuschezi că un prost e prost.

    Like

    Reply

    • Posted by Alexandra on February 27, 2013 at 15:33

      Dacă ma bârfeau pe la spatele meu nu aveam nicio problemă. M-am obişnuit cu aşa ceva. Dar nici bunul simţ să faca asta nu îl mai au. Vin şi te iau la rost în mijlocul străzii de parca le-ai fi dator cu explicaţii…asta m-a uimit mai mult…

      Like

      Reply

  8. In fiecare sta, dar si in fiecare bloc din orase exista cel putin cate o persoana care nu are nici o ocupatie, nimic mai bun de facut decat sa stea cu ochii pe ceilalti, sa le judece faptele, sa dea verdicte, sa ii scoata din minti. Am trecut si noi prin asa ceva dupa ce a murit tata… Nu vrei sa stii cum am reactionat. :))

    Like

    Reply

  9. eu am doua vecine (acasa la mama) care de dimineata de la 5 stau la vizor si-i spun mamei cand vine de la lucru “te-am auzit cand ai plecat”…ok..wtf…why do you care? eu zic că e o preocupare de oameni marunţi care nu au altceva de facut. un exemplu si mai trist e o vecina din sat de la bunica: e imobilizată la pat de vreun an si toata ziua e la telefon si barfeste…zic sa nu ne preocupe si pe noi de ei ca prea or sa se creada importanti:)

    Like

    Reply

    • Posted by Alexandra on February 27, 2013 at 09:32

      Eram curioasă care e logica lor… cu ce scop adună toate aceste informaţii? Cu ce-i ajută pe ei să ne afle fiecare mişcare? :))

      Like

      Reply

      • Posted by Lucian Moldovan on February 27, 2013 at 10:56

        Unii pur si simplu nu concep ca exista si oameni diferiti de ei si, cred, de asta se leaga de altii. Ei prefera sa traiasca din viata altora decat sa-si vada de viata lor, care probabil nu le ofera destul entuziasm pe cat le ofera o alta viata.

        Like

      • Posted by Alexandra on February 27, 2013 at 10:58

        E chiar deprimant ce spui tu aici! :)) E păcat să ai o viaţa a ta şi să nu ţi-o trăieşti fiindcă eşti prea ocupat cu activităţile altora…

        Like

      • Posted by Lucian Moldovan on February 27, 2013 at 11:18

        E, intradevar. :))) Dar altfel nu-mi explic de ce ai fi atat de interesat, catre obsedat, de ceea ce fac altii…

        Like

Părerea voastră contează!

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: