Credeam că obiceiul de a şti tot ce mişcă prin vecini se poartă doar la ţară. Astăzi mi s-a demonstrat că şi doamnele „distinse” din oraş se interesează exagerat de mult de viaţa vecinilor de cartier.
Pe lângă faptul că şi eu şi mama ne-am săturat să tot spunem că NU vindem maşina doar pentru că tata nu mai e printre noi, astăzi ni s-a reclamat şi faptul că am îndrăznit să ne renovăm balconul mic, când noi trebuia să rămânem pioase.
Da, cum să nu! Mai bine să rămânem pioase, cu geamurile vechi de 20 de ani crăpate şi stând să cadă, să ne îngheţe şosetele în dormitor şi să fim invadate pe balcon de motani în călduri, decât să ne permitem să apelăm la propriile noastre rude să ne ajute cu renovatul. Căci, deh… ne judecă lumea…
Nu vreau să fiu rea faţă de nimeni, dar nu înţeleg de ce oare nu-şi văd de treaba lor; de apartamentul, familia şi viaţa lor. Chiar nu mai găsesc vreo emisiune penibilă cu bârfe la televizor şi s-au apucat de spionat vecinii?
Aş fi înţeles poate dacă primeam reclamaţii pentru zgomot&co. de la vecinii din scara noastră, dar să vină o doamnă de la două scări depărtare să-i bată obrazul mamei că „are bărbaţi în balcon de aproape o lună”, mi se pare de-a dreptul deplasat! Măcar dacă erau străini, dar era vorba de unchiul şi vărul meu…
Şi ceea ce nu pricep absolut deloc este ce are de-a face renovatul balconului cu ceea ce este în sufletul nostru, după tristul eveniment? Ce legătură are starea noastră psihică cu un lucru material? Ne-am asigura un loc în Rai dacă am lăsa apartamentul neîngrijit şi am vărsa lacrimi de crocodil 24 de ore din 24?
Din câte ştiam eu, viaţa merge mai departe! Dacă continuăm să ne trăim ce-a mai rămas din ea nu înseamnă că amintirea tatei a fost aruncată la gunoi! Nu înseamnă că nu-l mai iubim, că nu ne mai doare… înseamnă doar că ne concentrăm pe ceea ce avem acum.
Mie, una, mi-ar fi ruşine şi nu aş îndrăzni să comentez ceva la adresa unei persoane care tocmai a trecut printr-o astfel de suferinţă, cum am trecut noi. Dar unii oameni nu au limită, nu ştiu când să vorbească şi când să tacă şi, mai ales, ce să spună în anumite circumstanţe! E penibil…mai ales la vârsta înaintată pe care o au, când ar trebui să ştie deja să-şi aleagă vorbele.
Şi când aud oameni ca ei cum spun „tinerii din ziua de azi sunt nişte nesimţiţi”, mi se face greaţă! Cu modele ca ei… cred şi eu că tinerii din ziua de azi devin nesimţiţi!
sursa foto: littlebettydesigns.blogspot.ro
În Grădina Veche 
Posted by elly weiss on March 1, 2013 at 02:01
Sunt oameni care nu se simt bine pana nu improasca in toate partile cu rautati. Nu mai pune la inima! Lasa-i in plata Domnului!
LikeLike
Posted by Alexandra on March 1, 2013 at 09:31
Aşa ar trebui…Mulţumesc!
LikeLike
Posted by Dans în cârje | În grădina mea on February 28, 2013 at 08:33
[…] să mergem până la magazin, că am pierdut 10 lei pe stradă sau că ne-a părăsit primul iubit (sau că ne bârfesc babele). Unii oameni chiar au probleme adevărate şi fac tot posibilul să le […]
LikeLike
Posted by nespusdemult on February 27, 2013 at 23:07
Imi pare rau! Cei care comenteaza aiurea au mintea odihnita. Daca erau cu adevarat preocupati de ceva, de cresterea nepotilor sa zicem, nu mai aveau timp de vorbe aruncate aiurea. Intelepciunea vine odata cu varsta, dar nu la toti!
LikeLike
Posted by Lucian Moldovan on February 28, 2013 at 00:36
Intocmai. La unii dispare odata cu varsta. :))
LikeLike
Posted by Alexandra on February 28, 2013 at 10:47
Din păcate aşa este… Eu m-am obişnuit cu bârfele lor, dar să vină să mă tragă de mânecă şi să-mi facă observaţie e altceva… Vorba ta, să-şi vadă de nepoţii lor şi să le ceară lor socoteală.
LikeLike
Posted by ideisiidei on February 27, 2013 at 20:46
Poate ca tanti aia era interesata de acei barbati :)))))))))))))). Unii tot vor sa aiba grija si de capra veicnului ca de a lor au avut asa de bine (vorba proverbului)
LikeLike
Posted by Alexandra on February 27, 2013 at 21:05
Nu m-am gândit la varianta asta! :))
LikeLike
Posted by Lucian Moldovan on February 28, 2013 at 00:39
:)) Si nu numai atat. Unii ar lua capra vecinului si-ar combina-o cu un tap de-al altui vecin, ca sa faca o adevarata ferma de capre. :))
LikeLike
Posted by Pascal Razvan Constantin on February 27, 2013 at 19:57
Stii cum sunt femeile batrane de la blacon: ţaţe comuniste. In acea perioada, barfa era o practica normal si chiar de incredere pentru sistem pentru a depista pe oricine ce e impotriva lui.
LikeLike
Posted by Alexandra on February 27, 2013 at 21:04
Au rămas setate pe stilul vechi!:))
LikeLike
Posted by Pascal Razvan Constantin on February 27, 2013 at 21:10
Adevarat, trist, dar adevarat.
LikeLike
Posted by alinfazakas on February 27, 2013 at 14:45
Orașul, locul în care tragi un pârț – și în 2 minute află toți că te-ai c*c*t pe tine 🙂
LikeLike
Posted by Alexandra on February 27, 2013 at 15:30
Că bine zici! :))
LikeLike
Posted by Javra on February 27, 2013 at 14:29
Şi dacă erau 15 bărbaţi în apartamentul tău, ce?
1. Alţii n-au niciun drept să se amestece în viaţa ta.
2. Tu nu poţi închide gura lumii, chiar dacă nu respectă punctul 1.
3. N-ai de ce să te ofuschezi că un prost e prost.
LikeLike
Posted by Alexandra on February 27, 2013 at 15:33
Dacă ma bârfeau pe la spatele meu nu aveam nicio problemă. M-am obişnuit cu aşa ceva. Dar nici bunul simţ să faca asta nu îl mai au. Vin şi te iau la rost în mijlocul străzii de parca le-ai fi dator cu explicaţii…asta m-a uimit mai mult…
LikeLike
Posted by vienela on February 27, 2013 at 12:30
In fiecare sta, dar si in fiecare bloc din orase exista cel putin cate o persoana care nu are nici o ocupatie, nimic mai bun de facut decat sa stea cu ochii pe ceilalti, sa le judece faptele, sa dea verdicte, sa ii scoata din minti. Am trecut si noi prin asa ceva dupa ce a murit tata… Nu vrei sa stii cum am reactionat. :))
LikeLike
Posted by Alexandra on February 27, 2013 at 13:15
Aş avea nevoie de idei! :)))
LikeLike
Posted by simsim on February 27, 2013 at 09:28
eu am doua vecine (acasa la mama) care de dimineata de la 5 stau la vizor si-i spun mamei cand vine de la lucru “te-am auzit cand ai plecat”…ok..wtf…why do you care? eu zic că e o preocupare de oameni marunţi care nu au altceva de facut. un exemplu si mai trist e o vecina din sat de la bunica: e imobilizată la pat de vreun an si toata ziua e la telefon si barfeste…zic sa nu ne preocupe si pe noi de ei ca prea or sa se creada importanti:)
LikeLike
Posted by Alexandra on February 27, 2013 at 09:32
Eram curioasă care e logica lor… cu ce scop adună toate aceste informaţii? Cu ce-i ajută pe ei să ne afle fiecare mişcare? :))
LikeLike
Posted by Lucian Moldovan on February 27, 2013 at 10:56
Unii pur si simplu nu concep ca exista si oameni diferiti de ei si, cred, de asta se leaga de altii. Ei prefera sa traiasca din viata altora decat sa-si vada de viata lor, care probabil nu le ofera destul entuziasm pe cat le ofera o alta viata.
LikeLike
Posted by Alexandra on February 27, 2013 at 10:58
E chiar deprimant ce spui tu aici! :)) E păcat să ai o viaţa a ta şi să nu ţi-o trăieşti fiindcă eşti prea ocupat cu activităţile altora…
LikeLike
Posted by Lucian Moldovan on February 27, 2013 at 11:18
E, intradevar. :))) Dar altfel nu-mi explic de ce ai fi atat de interesat, catre obsedat, de ceea ce fac altii…
LikeLike