Cu neuronii în vacanţă…

Am ales astăzi să mă întorc acasă cu autobuzul, deoarece toată lumea se înghesuia la maxi-taxi şi nu aş fi vrut să stau ca sardina-n conservă. Dar Universului nu i-a convenit deloc alegerea mea şi m-a pedepsit cu câţiva bătrâni dornici de harţă.

542690_494445493948454_1719604651_n

După ce că tot aştept  de ceva timp să se termine cozile de bătrâni, de la casele de bilete ale Transurb, ca să-mi fac şi eu un abonament, astăzi dragii de ei s-au gândit că să se lege de viaţa mea ar fi o idee bună.

Scenariu:

Autobuzul opreşte în staţie. Eu eram urcată deja de vreo două staţii şi-mi vedeam de treaba mea, undeva în stânga uşii din mijloc. Apare la uşă un bărbat în scaun cu rotile. Toată lumea se uită la el, nimeni nu îl ajută să urce. Bărbatul se ridică de pe scaun, îşi urcă scaunul şi apoi se urcă şi el, sprijinindu-se de un mâner. Autobuzul dă să plece în timp ce omul se chinuia să urce. Nimeni nu-l ajută. Şoferul se prinde că mai tre’ să urce cineva şi pune frână. Omul urcă într-un final cu tot cu scaun şi se aşează.

După câteva secunde de linişte, autobuzul pleacă din loc şi moşii din jurul scaunului cu rotile încep să comenteze: “Tineretul din ziua de azi. Nu mai ştiu ce e aia ajutor.” Întorc subtil privirea spre ei şi văd că arată spre mine, spunând “stau şi se uită, nu pot să ajute…”.

Menţionez: – am 50 de kg, cu tot cu un sac de cartofi în braţe;

– bărbatul respectiv cântărea pe puţin 80 de kg, să nu mai zic şi de scaunul cu rotile, care şi ăla avea câteva kilograme bune.

Cum puii mei albaştri, dintre toţi oamenii ăia din autobuz care au stat şi n-au mişcat un deget, s-au gândit să mă aleagă pe mine aia nesimţită? Erau atâţia bărbaţi care ar fi putut să-l ridice şi să-l ajute pe acel om! De ce tocmai pe mine mă arătau cu degetul? Ar fi fost mai bine dacă mă duceam să-l ridic şi cădeam cu tot cu el?

Nu vreau să jignesc pe nimeni, îmi văd mereu de treaba mea şi sunt politicoasă cu toţi, indiferent de vârsta lor. Dar când văd oameni de acest tip care se autointitulează judecători şi aruncă cu noroi fără să gândească.. mi se acreşte de politeţe şi-mi vine să le spun vreo două de origini.

Au noroc că aleg să-i ignor de fiecare dată.

Uneori am impresia că ei urcă în autobuz şi-şi lasă neuronii afară. Altfel nu-mi explic de unde atâta proastă judecată…

Sursa foto: facebook.com/ProFMLiderFM

5 responses to this post.

  1. Pe mine ma enerveaza pana si faptul ca au grija sa bombane de cate ori vad o persoana tanara stand pe scaun in autobuz. Si tare m-am bucurat cand au luat la rost o fata tanara, care chipurile nu se simtea sa se ridice de pe scaun, sa cedeze locul celor care merg gratis pana in centru pentru doua rosii si o paine. Fata s-a ridicat in picioare si a saltat tacticos tricoul, a dat jos pansamentul si le-a aratat o operatie nevindecata inca, mai lunga de 20 cm. :))

    Like

    Reply

  2. Posted by Lucian Moldovan on March 6, 2013 at 23:02

    Hai, bai, de parca batranetul din ziua de azi stie mai multe. Daca ei ar fi fost oameni ultra-buni si mega-marinimosi l-ar fi ajutat pe barbatul respectiv si nu ar fi comentat ca, vezi doamne, tineretul din ziua de azi nu mai stie ce e aia ajutor, preocuparea lor evidenta fiind orice altceva decat ajutarea sarmanului om.

    Like

    Reply

  3. unii oameni sunt de o rautate iesita din comun. de ce? de plictiseala…

    Like

    Reply

Părerea voastră contează!

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: