Arată-mi profilul tău de Facebook, ca să-ţi spun cine eşti!

Pentru că soarele şi-a făcut simţită prezenţa în weekendul acesta, dispoziţia mea a fost un pic mai bună. Aşadar, am ignorat răceala care refuza să mă părăsească şi am hotărât să fac puţină curăţenie, atât în offline (camera mea) cât şi în online (facebook, messenger, mail).

Ştersul prafului şi dansul pe covor cu aspiratorul au durat puţin. Ştergerea “prietenilor” din online, însă, părea că nu se mai termină.

487429_307738866019322_861793278_n

Deşi am lăsat o explicaţie şi pe Facebook pentru hotărârea mea de a elimina câţiva oameni din listă, se pare că aceasta nu a fost pe deplin înţeleasă, aşa că îi voi dedica acest post.

Cine îşi mai aduce aminte de HI5 să ridice mâna sus!

Acolo, cocalarul se mozolea online cu piţipoanca, emokidul cu emokida, peştii cu paraşutele şi tot aşa. Era un talmeş balmeş, presărat cu un limbaj de mahala şi şmecherisme fără măsură. Toţi aveau câte 5000 de prieteni virtuali şi tot mai adăugau…

Am avut cont prin adolescenţă dar l-am închis când am realizat că pierd timpul aiurea, că nu prea se mai găsesc oameni cu neuroni funcţionali pe acolo. N-aveai cu cine să schimbi o vorbă. Toţi cei care nu mai suportau dezastrul cocălăresc se mutaseră pe Facebook. Drept urmare, asta am făcut şi eu.

Prin 2010 mi-am făcut cont pe Facebook. Am acceptat în lista de prieteni oameni apropiaţi, oameni pe care îi cunoşteam cât de cât şi cu care aveam ce discuta, oameni străini dar care păreau de treaba şi tot aşa. Încercam pe cât posibil să nu adaug oameni dubioşi.

Schimbând tot felul de anturaje şi cunoscând oameni noi, de-a lungul timpului, i-am introdus pe toţi în lista mea de prieteni pe facebook. Trecând anii, preferinţele mele pentru oameni şi activităţi s-au schimbat şi cu unele persoane nu mai nicio tangenţă.

De multe ori am făcut abstracţie de ce postau acestea şi m-am gândit că n-ar fi frumos să-i şterg pe cei cunoscuţi, din listă, că “dacă se supără”… ei bine, azi mi s-a pus pata, tot văzând prea multe lucruri care nu mă interesau absolut deloc în news feed-ul meu, şi am început să-i şterg.

Cum vedeam o poză care părea a fi luată de pe un site XXX, apăsam Unfriend.

Cum descopeream câte un status cu prea multe organe băgate şi scoase, apăsam Unfriend.

Sunt conştientă că fiecare om pe care l-am şters are preferinţele şi nemulţumirile lui, legate de această reţea de socializare. Dar, din punctul meu de vedere, Facebook-ul îi leagă online pe cei care au anumite lucruri în comun: muzică, filme, cărţi, pasiuni, comportament, locuri frecventate etc.

Iar dacă eu ştiu cine eşti dar nu (mai) avem nicio legătură în offline (uneori nici măcar un banal “salut” pe stradă), nu (mai) avem absolut nimic în comun (de la fel de a te distra, până la limbajul folosit în comunicare), pentru ce oare să te ţin în lista mea de prieteni?

Ca să văd zilnic videoclipuri cu Harlem Shake, instigări la violenţă şi fumat rahaturi, poze cu fese şi ţâţe cât Australia, statusuri lăsate la beţie şi comentarii jignitoare? Cred că se ştie răspunsul meu la aceste întrebări… dacă voiam aşa ceva, nu-mi ştergeam contul de Hi5.

I-am păstrat în lista mea pe următorii: cei cu care am ce discuta (mai mult decât “ce faci?merci, bine”) chiar dacă poate nu-i cunosc personal, cei care nu mă jignesc aiurea şi apoi pretind că-mi sunt prieteni, cei care nu-mi jignesc familia, prietenii sau apropiaţii, modul de a trăi şi pasiunile, cei care nu-şi aduc aminte de mine doar când au nevoie de ceva, cei care mi-au fost alături şi la greu, nu doar la distracţie, cei care au postări cu informaţii şi umor de calitate, artiştii pe care îi apreciez, bloggerii dragi mie şi, bineînţeles, familia şi prietenii de suflet. Toţi aceştia au rămas în cercul meu, atât online cât şi offline.

Restul, să fie sănătoşi şi să-şi vadă de drumul lor! Nu port ranchiună, nu fac voodoo în miez de noapte. Pur şi simplu eu am ales altă direcţie şi consider că nu mai am nimic de împărţit cu ei, mai ales în mediul virtual, pe care intru să mă binedispun, nu să mă umplu de nervi.

La urma urmei, proverbul “Spunemi cu cine te însoțești, ca ți spun cine ești” e cât se poate de adevărat. În cazul de faţă, “arată-mi profilul tău de Facebook, ca să-ţi spun cine eşti” se potriveşte de minune.

Poate sunt prea cârcotaşă, poate am procedat greşit şi trebuia să dau explicaţii la fiecare în parte, înainte de a-i elimina complet. Nu contest nici asta! Dar rămân de părere că, atunci când vrei să ai un fresh start şi să nu mai repeţi aceleaşi greşeli, trebuie să te rupi de tot ceea ce ţi-a făcut rău până atunci, să faci schimbările necesare şi să-i păstrezi alături pe cei care îţi susţin decizia.

Voi ce fel de oameni aveţi în listele de prieteni? Îi selectaţi atent?

18 responses to this post.

  1. Posted by Lucian Moldovan on March 17, 2013 at 21:47

    Nu am profil de facebook. Sunt omul invizibil. :))

    Like

    Reply

  2. Draga Alexandra, in primul rand iti multumesc ca inca ma numar printre prietenii tai de pe Facebook. Nu stiu cat inseamna asta, dar imi pare bine ca nu ai considerat ca nu este cazul sa mai pastram legatura. Despre ce ai scris, si eu am aceeasi dilema: ma uit la prieteni de pe messenger sau Facebook si imi dau seama ca nu mai avem nicio treaba, dar ma gandesc ca daca i-as sterge, s-ar supara. Si culmea e ca asa se intampla. Dar cand ii tin in liste, nu ma cauta nimeni… trebuie sa ii caut tot eu pe ei (majoritatea). Asa ca parca nicicum nu e bine… desi cred ca intr-o zi am sa fac si eu acelasi lucru, dar cu diferenta ca am sa ii si anunt pe respectivii :))

    Like

    Reply

    • Posted by Alexandra on March 17, 2013 at 20:13

      Oricum am impresia că mulţi dintre ei nu-mi vor simţi lipsa, aşa că e ok şi fără “preaviz”.😀 Nu-mi fac probleme că le-aş fi cauzat aşa mult stres.
      Cu tine am avut ce discuta din prima clipă şi, deşi nu ne cunoaştem personal, am ţinut o legătură cât de cât constantă pe internet. În plus, tu nu postezi porcării şi nu m-ai jignit cu absolut nimic prin comentariile tale. Aşa că nu aveai de ce să dispari din cercul meu de prieteni virtuali.😀
      O seară faină!
      P.S: mă bucur că te bucuri că încă te mai afli printre prietenii mei. :))

      Like

      Reply

      • Nici mie nu cred ca mi se simte lipsa, dar asa le place unora, sa isi acorde mai multa importanta decat ar merita.
        Si eu am considerat ca avem ce discuta de cand ti-am citit blogul si intotdeauna am gasit ceva cel putin interesant ori amuzant la tine. Cat despre postari si comentarii, nu incerc sa atrag atentia cu orice pret… Iti multumesc, totusi, pentru cuvintele frumoase, nu am cum sa nu ma bucur. O seara faina si tie!🙂

        Like

      • Posted by Alexandra on March 18, 2013 at 08:01

        Mulţumesc şi eu!😉

        Like

  3. eu stiam de Emonel si Emonica … asta cu emokidul si emokida m-a dat pe spate. Rock on😀

    Like

    Reply

  4. Posted by nespusdemult on March 17, 2013 at 15:59

    Pasind pe retelele de socializare, uneori ai senzatia de nisipuri miscatoare!

    Like

    Reply

  5. Bine ai făcut! Din păcate, nu mi-am făcut timp pentru asta, dar e pe lista mea.

    Like

    Reply

    • Posted by Alexandra on March 17, 2013 at 15:59

      Aveam în plan asta de ceva timp dar mereu găseam câte o scuză să o amân. Astăzi, însă, mi-am făcut curaj şi am dat clickuri pe unfriend. :))

      Like

      Reply

  6. Foarte tare ! Si eu am facut asta acum vreo cateva saptamani si am sters vreo 400 de “prieteni” care nu ma inspirau cu nimic. Nici eu n-am stiut daca a fost bine sau rau, dar pot sa spun ca, deocamdata, nu o regret cu nimic. O zi frumoasa iti doresc !🙂

    Like

    Reply

  7. De acord cu tine, Alexandra. În general, am în lista de prieteni doar persoane pe care le cunosc și offline (am spus ,,în general” pentru că sunt și câteva excepții-persoane despre care mi-am format o părere, făcând parte din același grup profesional, în mediul virtual).Chiar și așa, de multe ori abia mi-am stăpânit impulsul de a face curățenie în listă, gândindu-mă exact așa: ,,O să se supere, suntem colegi de serviciu, ne știm din liceu etc”. Adevărul este că, dacă aș păstra doar persoanele de care mă leagă interese/pasiuni comune sau un anumit mod de a vedea lucrurile și pe care le și cunosc, nu știu dacă ar mai rămâne vreo 10 în listă. M-am săturat să văd zilnic poze cu bebeluși în tot felul de ipostaze (cei la casa lor), săruturi pasionale în fața șifonierului (cei care aspiră să fie la casa lor), vorbe de duh despre iubirea care întotdeauna învinge, complimente reciproce de genul ,,finutza, esti o mumusică”, ,,mersi, nasica, si tu la fel, poop” -fără semnele de punctuație🙂. Dacă postez o fotografie cu mine (strâmbă, slută, nu contează cum), primesc like-uri peste like-uri (,,pupatul în bot”, vorba lui Caragiale, e la mare căutare pe Facebook), dar dacă postez altceva , rămân cu senzația că vorbesc singură.

    Like

    Reply

    • Posted by Alexandra on March 17, 2013 at 15:57

      Mă regăsesc complet la capitolul cu pupatul în bot. Şi eu dacă pun o poză, sare lumea cu like-urile la greu. Când postez ceva care solicită atenţia mai mult de 2 secunde, mă simt ca-n deşert…forever alone. :)) Bine, exagerez, am mulţi cititori fideli care intră de pe facebook pe blog, să vadă ce articole am scris şi dau şi like/comment/share.😀
      Oricum, am rămas cu 500 de oameni în listă şi sunt mulţumită de ei.:D

      Like

      Reply

  8. este evident ca si facebook se transforma usor usor in hi5…. urmatorul pas contul pe google+😀

    Like

    Reply

Părerea voastră contează!

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: