O zi căscată

Cum decurge o zi în care îţi este somn de îţi pică ochii-n gură? Vă zic eu: după ce termini cam tot ce ai, important, de făcut, trăieşti cu impresia că nimic nu va sta între tine şi perna ta. Ai tot timpul liber din lume şi abia aştepţi să te odihneşti. Numai că, uneori, lucrurile nu decurg deloc cum îţi planifici…

ever-have-one-of-those-days-where-you-just-cant-win_1486

ora 8.00: sună alarma pentru a nu ştiu câta oară. Mă dau jos din pat, sătulă să mai apăs butonul de snooze şi cu ochii semi-deschişi bâjbâi după papucul stâng.

ora 8.15: mă aşez în faţa calculatorului şi admir tastele pentru câteva minute. “Trebuie să curăţ tastatura asta…. noroc că am învăţat unde sunt aşezate literele!”

ora 8.30: încep să tastez câteva cuvinte pentru un nou articol pe blog. “Oare nu era mai bine dacă aveam eu altă pasiune care să nu mă trezească cu noaptea-n cap?”

ora 9.00: şterg tot ce am scris şi o iau de la capăt. “Era o porcărie textul ăla… tre’ să mai beau o gură de cafea!”

ora 10.00: am terminat de postat articolul şi stresat lumea pe facebook cu share-uri spre el. Casc. Mă ridic de pe scaun.

ora 10.30: ies pe uşă. Destinaţia: grădiniţa cu copii cuminţi, dornici să înveţe limba engleză. Propoziţie parţial adevărată.

ora 10.40: mă ţin cu toate puterile de un scaun din autobuz. Îmi pare incredibil cum podeaua autobuzului s-a transformat în derdeluş. Nu am căzut toată iarna în zăpadă. Ar fi culmea să alunec pe gheaţă, într-un mijloc de transport.

ora 10.50: ajung în dreptul grădiniţei. Un copac se scutură. Ceva grame de zăpadă îmi aterizează în cap. Oftez. Casc. Intru în grădiniţă.

ora 12.00: unul din copii mă înţelege perfect. Mai are puţin şi adoarme cu capul pe măsuţă. Îl mângâi pe cap şi îi şoptesc: “încă un pic şi dormim!”

ora 13.00: copiii sunt aşezaţi în pătuţ şi parcă, parcă aş trage şi eu un pui de somn lângă ei. Plec spre casă. Şoferul de maxi-taxi mă leagănă niţel, reuşind să ocolească zero gropi.

ora 13.15: ajung în faţa blocului şi dau să urc pe scări. Alunec. Îmi pierd pentru două secunde echilibrul. În ultima clipă mă prind de balustradă. Oftez. Casc. Urc treptele…

ora 14.00: sunt pregătită să mă aşez în pat. Casc. Îmi dau jos papucii. Vibrează telefonul. Îl ignor pentru câteva secunde. Vibrează în continuare. Îmi pun înapoi papucii şi mă îndrept către poşetă. Se opreşte. Apel pierdut. Pierdut să rămână…

ora 14.03: “Oare cine m-a sunat?”, “Dacă era important…” Încerc să alung gândurile astea. Nu reuşesc. Se ţin scai de mine.

ora 14.05: verific telefonul. Apel de la iubit. Intru pe facebook să comunic cu iubitul. O relaţie fără comunicare nu e relaţie. “Ce-aş comunica din vis acum…”

ora 14.30: termin conversaţia şi un articol pentru Belva, pe lângă. “E timpul să mă odihnesc!” Brusc, mi se face un pic foame.

ora 15.15: am terminat şi de mâncat. “Acum ar fi numai bine să trag un pui de somn!” Mă aşez în pat. Aud soneria.

ora 16.00: stau de vorbă, în bucătărie, cu cei doi musafiri-surpriză. Ei sorb din cafea. Mi-ar fi şi mie poftă…

ora 16.30: “La revedere! Drum bun!” Mă întorc în camera mea şi mă aşez pe pat. “Să încercăm să dormim!” Telefonul vibrează de zor pe birou. Îl ignor. Îl ignor. Îl ignor. LA NAIBA! Mă ridic şi îl iau în mână: 3 mailuri noi. O nouă campanie interesantă cu produse faine. Trebuie să mă înscriu cât mai repede până nu se epuizează stocul.

ora 16.50: am găsit produsul ideal, o pereche de balerini.

ora 17.20: articolul participant e gata. E timpul să mă odihnesc! Mă aşez în pat şi închid ochii.

ora 17.41: vibrează telefonul pe birou. Vibrează. Vibrează. Vibrează. Îl ignor. Îl ignor!!!

ora 18.00: sună alarma. “‘Tu-ţi pilula….!”

ora 18.05: sună alarma din nou. Mă ridic şi iau pastila.

ora 18.20: mă uit ultima oară la ceas şi simt cum aţipesc. Un vis interesant îşi face apariţia dar apuc să văd doar un scurt trailer.

ora 18.41: vibrează telefonul. Vibrează. Vibrează. Nu-l mai ignor. Răspund. “Nu, nu mai ies nicăieri. DORM! Da, la ora asta!”

ora 19.00: vibrează telefonul. Îmi amintesc de câţiva sfinţi. Îi menţionez într-o urare de bine. Iau telefonul: un mail nou la care trebuie să răspund cât mai repede. Casc. Oftez. Mă aşez la birou.

ora 19.05: încă mă chinui să accesez de pe calculator pagina de yahoo. Internetul meu refuză să coopereze.

ora 19.10: iau tableta şi trimit răspunsul la mail de pe ea.

ora 19. 15: o nouă tentativă de a mă aşeza în pat. “Mission Accomplished!” Timp de jumătate de oră reuşesc să rămân acolo.

ora 19.45: Natura mă cheamă!… Trebuie să mă dau jos din pat… “Uuu, apa caldă nu mai e rece!” O baie fierbinte îmi accentuează starea de somn. Casc. Oftez.

ora 20.10: mă îmbrac în pijamale şi mă bag înapoi sub pătură. “Acum trebuie să dorm!” Casc.

ora 21.00: ochii îmi sunt aţintiţi pe monitor. “Somnule, unde mama naibii eşti?” Oftez. Îmi aduc aminte de abdomene. Încep să fac 2 serii. Oftez. Casc. Fac şi celelalte 3 serii. Beau apă. Pun capul pe pernă.

ora 22.00: “Moş Eneeeeeee??? Vii azi?”

ora 23.00: Cri-cri-cri!… “O oaie, două oi, trei oi….” Casc.

ora 24.00: Zzzzzzz!

Ieri a fost una din acele zile în care oricât mi-am dorit să dorm, Universul nu a fost de acord cu mine!

Sursa foto: gifstumblr.com

12 responses to this post.

  1. :)) M-ai amuzat. N-am patit asa ceva niciodata. Adica chiar asa nu. Si stii de ce? Fiindca inchid telefonul si gata :))) Poate sa sune si Papa de le Roma…

    Like

    Reply

    • Posted by Alexandra on March 30, 2013 at 10:15

      Adevărul e că eu aşteptam un telefon şi de aia l-am ţinut pe vibraţie. Dar m-a sunat oricine mai puţin persoana în cauză….:))

      Like

      Reply

  2. Eu deduc ca telefonul e de vina🙂 Cel mai bine ca sa adormi: un dus fierbinte, un ceai cald sau putin vin.

    Like

    Reply

  3. Bai, foarte tare articolul asta… mi-ai pus un zambet foarte fain pe fata !🙂
    Multam.

    Like

    Reply

  4. E greu. Câteodată mi se întâmplă şi mie să constat o o conspiraţe a tuturor componentelor din univers, aşa încât să nu fiu lăsat să dorm…

    Like

    Reply

  5. Eu nu am probleme. Un dus, televizor si un somn fara probleme pana dimineata la 7 juma😀

    Like

    Reply

  6. :)) Asa a patit Ionut al meu ieri. Toata ziua a visat sa doarma, sa recupereze noaptea pierduta si toata ziua s-a ivit cate ceva care sa ii deranjeze somnul. Cand s-a bagat in sfarsit in pat, somnul plecase pe alte meleaguri. A adormit pe la ora 23.🙂
    Dar asa am descoperit si eu cati sfanti cunoaste. De unii nici nu auzisem, nu cred ca sunt trecuti in vreun calendar. :))

    Like

    Reply

Părerea voastră contează!

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: