O gură de aer proaspăt într-o lume poluată

Când ai mei prieteni se plângeau de zilele ghinioniste la locul de muncă, eu zâmbeam şi-mi spuneam că eu nu pot păţi vreodată aşa ceva. Mă minţeam frumos, crezând că voi avea, după terminarea facultăţii, un job de vis spre care să plutesc în fiecare dimineaţă şi unde ghinionul să fie interzis. 

Mă imaginam plecând de acasă cu zâmbetul pe buze, radiind de energie şi voie bună. Mă vedeam păşind într-o încăpere şi spunând “bună dimineaţa” colegilor mei, apoi aşezându-mă la un calculator şi lăsându-mi imaginaţia să zburde într-un document word. 

Fie vorba-ntre noi, încă mai visez la aşa ceva…

Numai că socoteala de acasă nu are nici o legătură cu cea din târg. Deşi lucrez într-un mediu minunat, plin de chicoteli, dansuri, cântece, jucării şi desene colorate, mai am şi zile în care stresul, oboseala, alinierea planetelor şi trezitul cu faţa la cearşaf îşi spun cuvântul. Astăzi a fost una din acele zile.

Oricât am încercat să îmi adun toată energia pozitivă, să mă concentrez pe povestirile haioase ale copilaşilor şi să fac abstracţie de orice ar putea să declanşeze bomba din mine, ajungând acasă după-amiază, am făcut BUF!

Astrele au fost total împotriva mea în această minunată zi de 1 aprilie şi au făcut tot posibilul să-mi dea planurile peste cap. Îmi organizasem fiecare minut al programului pentru ziua de luni şi bag seamă că Cel de printre norişori a fost foarte amuzat de planurile mele şi s-a gândit să jongleze un pic cu ele. 

c2f3c18926-felicitari-1-aprilie-vezi-sa-nu-te-loveasca-1-aprilie

Am vrut să le pun copiilor DVD-ul numărul 2 cu Magic English, să repetăm cuvinte împreună, să jucăm jocuri haioase şi să cântăm melodiile cu Pluto, Bambi şi Daisy. Calculatorul grupei mici se pare că n-a fost de acord cu ideea mea şi a refuzat să-mi citească DVD-ul. Iniţial, am crezut că e o problemă cu DVD-ul aşa că am băgat altul. Nu a mers. Am încercat cu un DVD al copiilor, cu Mica Siernă, pe care ştiam că îl văzuseră acum două săptămâni şi trebuia să meargă. Nu a mers nici acela. Oficial, tehnologia se întorsese cu poponeţul la mine…

Văzând că n-am nicio altă soluţie, am apelat la planul B. (Întotdeauna e bine să ai un plan B, pentru absolut orice situaţie! Trust me on that!) Am scos stick-ul magic din poşetă şi am făcut o recapitulare a cuvintelor învăţate în ultimele 3 săptămâni, cu ajutorul unor cântece în limba engleză. Noroc că am avut şi cartonaşele cu animalele de la fermă şi culorile, căci am reuşit să fac o lecţie interactivă şi fără “simpaticul” DVD.

Crezând că acela a fost singurul moment de ghinion al zilei, am răsuflat uşurată şi m-am felicitat singură pentru soluţia găsită. Mare greşeală…

Din 10 copii cuminţi în clasă, ajungând la toaletă, am avut parte de 10 copii puşi pe şotii. Oricât am încercat să-i liniştesc, erau porniţi să facă ceva “rău” înainte de culcare. Drept urmare, oglinzile au fost desenate cu un pic de săpun, săpunul lichid răsturnat în chiuvetă şi una bucată Alexandra a început să patineze pe săpun, spre uşă, printre ei, încercând să nu-şi piardă echilibrul şi nici răbdarea.

Ajungând, într-un final, cu toţii înapoi în clasă, inima îmi venise la loc şi deja îmi făceam planuri pentru o alternativă la DVD, cum să fac să le aduc lecţia pe stick a doua zi etc.

La un moment dat, uitându-mă la ceas, mi-am dat seama că la ora 13 şi 15 trebuia să mă întâlnesc cu mama, undeva în partea cealaltă a oraşului. Dă-i şi îmbracă-te repede, ia-ţi poşeta şi mapa şi fă paşi spre uşă…

Dar nu am apucat să fac nici măcar un pas căci am fost anunţată că era şedinţă cu tot personalul şi cineva trebuia să rămână cu copiii; şi cum eu picasem 3 la numărătoare, trebuia să mai rămân şi după program. Panică, panică, panică! M-am conformat cu chiu, cu vai, şi m-am dezbrăcat de geacă, aşezându-mă înapoi pe scaun.

Deja trimiteam un mesaj de anulare a planurilor şi de reprogramare a analizelor, când doamna asistentă a intrat pe uşă. Probabil mi-a văzut figura palidă, de om la ananghie, căci m-a întrebat dacă nu cumva trebuie să ajung în altă parte. I-am răspuns afirmativ şi văzând disperarea din ochii mei, s-a oferit să rămâna dânsa în locul meu.

Apariţia acestei doamne minunate a fost cam singurul moment în care mi-a venit să strig “Aaaaaaaleluia” pe ziua de astăzi. I-am mulţumit şi i-am mai mulţumit o dată şi am fugit spre staţia de maxi-taxi.

Nu era bai, căci mi-ar fi plăcut să rămân cu copiii în continuare. Ei sunt ca o gură de aer proaspăt într-o lume poluată. Dar fiind anunţată de şedinţă, cu 5 minute înainte să plec, nu prea mai puteam să-mi anulez programările. O să-i cumpăr doamnei asistente o cutie mare, mare cu ciocolată, la primul salariu!

Dar joaca de-a planurile nu s-a încheiat aici…

Ajungând acasă, am început să mai caut şi alte joburi pe internet. Mă gândeam că poate luna asta am noroc şi găsesc şi ceva la care pot apăsa butonul “Aplică la acest job”. Printre sute de oferte pentru videochat, hostess online (care-i un videochat spus “elegant”, dar treacă de la mine…), agent asigurări, sudori, şoferi şi cumpărători sub acoperire, am găsit vreo două joburi care să se muleze pe abilităţile mele. Am trimis CV-ul şi acum îmi ţin singură pumnii, poate, poate reuşesc să fac nişte bănuţi scriind articole online.

Ideea la care vreau să ajung, însă, e că am fost atât de concentrată să selectez cele două joburi potrivite, încât nu mi-am dat seama că am stat timp de o oră în aceeaşi poziţie pe scaun, cu piciorul stâng sub mine, oprindu-i o ţâră circulaţia…

Astfel, ridicându-mă apoi brusc de pe scaun, piciorul meu a refuzat să coopereze şi a rămas sub formă de legumă, făcându-mă să-mi pierd echilibrul şi să aterizez uşor spre stânga. Norocul meu că în stânga era patul, că altfel trebuia să mă adune cineva de pe jos.

Sper ca asta să fie ultima “poantă” de care am parte în această minunată zi de 1 aprilie. Deşi, dacă stau şi mă gândesc mai bine, eu nu am fost păcălită astăzi, ci luată de-a dreptul la mişto! 

Voi cum aţi fost păcăliţi azi? Aţi avut astrele aliniate cum trebuie sau nu?

6 responses to this post.

  1. Poate ca nu iti mai amintesti ce am patit eu aseara cu blogul… Aia pacaleala de 1 aprilie. Noroc ca am inima buna, ca altfel ma avea pe constiinta. :))

    Like

    Reply

    • Posted by Alexandra on April 2, 2013 at 09:49

      :)) Aia chiar fu păcăleală…. la mine totul era cât se poate de serios şi îmi doream să fie doar păcăleli.

      Like

      Reply

  2. Eu am scapat ieftin doar cu o pacaleala micuta de genul ” V-a cazut ceva jos “.😆

    Like

    Reply

  3. Las’ că trece şi 1 aprile! Zâmbeşte! Mîine poate fi şi mai şi…

    Like

    Reply

Părerea voastră contează!

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: