Povestea merge mai departe

Ştiu că v-am tot bătut la cap cu dragostea mea pentru mare, pentru plaja din Vama Veche, aşa că m-am gândit să vă povestesc cum a început această mare poveste de dragoste.

Nu aveam decât 15 ani şi abia mă familiarizam cu un nou stil de a trăi, cu o nouă gaşcă de prieteni. Deşi ascultasem toată copilăria piesele celor de la Scorpions, Guns N’ Roses, Eagles, Aerosmith, Smokie etc. nu eram la curent cu noutăţile. Nu credeam că mă mai poate atrage vreo altă melodie în afară de cele pe care le ştiam deja. Doar eram în perioada încăpăţânată, rebelă şi rock.

images

Dar, la un moment dat, într-o seară teribilă de iarnă, câteva acorduri de chitară şi o voce puţin răguşită şi tremurândă, m-au convins că există şi alte formaţii ce ar putea să-mi fie pe plac. Am stat o noapte întreagă ascultând băiatul din faţa mea şi descoperind melodii ce mi se mulau pe suflet. Nu voiam să mai răsară soarele, căci asta ar fi însemnat să plec de lângă el şi să las liniştea să ia locul minunatelor acorduri.

Însă, timpul a trecut mult prea repede şi eu m-am îndreptat, într-un final, spre casă. Întinsă în pat, apoi, nu reuşeam să-mi scot anumite versuri din minte şi mă tot întrebam care e stăpânul lor. Nu îl întrebasem pe băiat, căci, îmi era teamă să nu îi fac o impresie proastă… aşa că m-am prefăcut că ştiu fiecare melodie pe care o interpretează. Dar eu habar n-aveam…

După câteva căutări pe net, am descoperit că melodia care-mi bântuia gândurile se numea “Vama Veche – Vama Veche” şi am căutat-o pe oDC, pentru a o descărca în calculator.

Melodia a fost pe repeat timp de câteva zile bune.

Câteva luni au trecut apoi şi soarele deja dogorea pe cer. Urma să vină 1 mai şi toată lumea se agita în jurul meu. Toţi vorbeau de corturi, chetă, saci de dormit, camping, mers cu naşu’, ţigări de la moldoveni etc. Iar eu mă simţeam pierdută în spaţiu, căci nu înţelegeam ce se petrece. Voiam să fiu şi eu inclusă în poveste dar bănuiam că ai mei părinţi nici n-ar fi vrut să audă de o plecare, singură. Aşa că m-am conformat să-mi iau rămas bun  de la iubit şi prieteni şi să le urez distracţie plăcută.

Însă ei n-au avut aceeaşi idee şi s-au strâns cu toţii în faţa blocului meu, cu o seară înainte de plecare. Am coborât şi eu, cu gândul de a le ura din nou să se distreze şi pentru mine. Şi atunci l-am văzut pe tatăl meu cum coboară din maşină (venea de la muncă), îi priveşte pe toţi, zâmbeşte şi se îndreaptă spre mine. Ţin minte atât de bine momentul încât şi acum, povestindu-l, fiori îmi trec prin tot corpul. Şi-a fixat privirea asupra mea şi cu o figură serioasă a spus: “să nu intri în apă!”. Apoi a plecat în casă.

Câteva secunde am rămas înmărmurită, căci nu înţelegeam ce se întâmplă. Apoi când am văzut că lumea se bucură în jurul meu, am realizat că urma să merg şi eu, pentru prima oară, în Vama Veche.

Drumul spre Vamă a fost plin de noutăţi şi peripeţii şi aş putea să scriu o carte despre toate acele întâmplări. Eram înconjurată de o gaşcă veselă, cu poftă de viaţă, de cântec şi de trăit clipa la maximum! Şi era bine…

Prima oară când am fost eu în Vamă, s-a dat la ProTV ştirea cu “Trenul Groazei din Galaţi”, în care punkerii demolaseră tot trenul. Avusese loc tot ce era posibil: de la draperii rupte, la uşe scoase din balamale, la dat cu spray paralizant pe holuri şi tras semnalul de alarmă când ţi-era lumea mai dragă.

Vama-Veche-freedom-land-PhotoAV-25

Apoi, înghesuiala din maxi-taxi, din Mangalia spre Vama Veche, impactul vizual de la intrarea în Vamă ( o mare de rockeri pletoşi, îmbrăcaţi în piele, cu sticle de vodkă în mână), prima bere pe plajă, primul dans la stuf, prima lună plină privită de pe deal, prima mahmureală în camping, primul foc de tabără cu cântec de chitară şi voci de care puteai să te îndrăgosteşti pe loc şi nu în ultimul rând libertatea ce plutea în aer; toate m-au făcut să îmi doresc în fiecare an să mă întorc acolo. Poate că nu mai este ce a fost, dar păşind pe aleea principală, zeci, poate sute de amintiri îmi invadează mintea şi mă fac să zâmbesc.

În Vamă am crescut, în Vamă m-am îndrăgostit, în Vamă am simţit ce-nseamnă să fiu cu adevărat eu, fără limite, fără critici, fără etichete.

De aceea, abia aştept weekendul care vine, pentru a mă întoarce din nou pe plaja din Vama Veche, cu o bere în mână, la stuf, lângă bec…

“Povestea merge mai departe…”

Sursa foto1: www.iconiccanvasart.co.uk;

6 responses to this post.

  1. Nu am fost niciodata in Vama. Preferata mea este Costinesti, poate pentru ca acolo am petrecut atat de multe zile alaturi de prieteni, alaturi de fiul meu, cu ochii in valuri si cu sufletul in rai. Dar prima iesire la mare va fi in Vama.

    Like

    Reply

    • Posted by Alexandra on May 2, 2013 at 18:02

      Eu n-am mai fost de 2 ani. Ultima oară când am fost deja era în proces de schimbare Vama… din câte am auzit, mulţi din cei care vin acum acolo ar trebui să se ducă la Mamaia… dar rămâne de văzut când oi ajunge acolo.😀 Sper să nu mă împiedic de prea mulţi crocobauri cocalari din ăia…:))

      Like

      Reply

  2. Sunt zvonuri verificate, Alexandra, ai grijă!

    Like

    Reply

    • Posted by Alexandra on May 1, 2013 at 08:06

      De câte ori am fost n-am văzut o seringă pe jos…:)) Oricum ar fi, mă uit mereu pe unde calc, nu merg cu nasu pe sus. Mulţumesc pentru sfat!😀

      Like

      Reply

  3. Sper că n-o să calci pe ace de seringi pe plajă
    şi o să te distrezi, cu sau fără bere.

    Like

    Reply

Părerea voastră contează!

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: