Nopţi de Vamă

Din motive pe care nu vreau să mi le amintesc, planurile mele pentru plecarea în Vama Veche de 1 Mai au fost un pic date peste cap. De aceea, pentru câteva ore nu am fost sigură dacă voi mai merge sau nu. Dar mi-am asumat riscul şi a meritat, căci s-a dovedit că temerile mele au fost nefondate şi gândul că voi fi a treia roată la căruţă a fost infantil.

936105_543872212318386_1834091527_nDrept urmare, pe 3 mai, la ora 11.00 am plecat cu prietena mea cea mai bună şi cu iubitul ei, spre Vama Veche. Pe drum am râs în hohote şi noi, gagicile, am băut ceva bericică, astfel că nici n-am simţit cum au trecut 4 ore şi eram deja ajunşi la poarta vilei unde ne-am cazat.

De cum am ajuns, distracţia a fost în toi. După ce ne-am cărat bagajele în camere şi am făcut un duş rapid, am pornit spre plajă, în căutare de persoane cunoscute cu care să dansăm până-n zori. Şi, din fericire, le-am găsit destul de repede!

Mergând pe aleea principală, tot felul de amintiri îmi veneau în minte şi mă făceau să afişez un zâmbet larg şi puţin tâmp, ce-i drept. Vedeam motoarele din faţă de La Piraţi şi mă gândeam la prima bere băută acolo, înconjurată de plete, negru şi piele. Vedeam tarabele cu inele, haine colorate şi tricouri cu mesaje haioase şi-mi aduceam aminte de primul pandantiv cumpărat de acolo, pe care îl mai am şi acum şi-l port cu mare drag. Desigur că observam şi noutăţi care îmi cam zgâriau retina dar încercam din tot sufletul să le ignor. Nu prea pot să concep ce era în mintea domnişoarelor cu tocuri cui, îmbrăcăminte de discotecă şi găleţi de sclipici roz turnate pe ele… dar trecem peste.

Prima noapte am petrecut-o cu vin de ţară şi dansuri La Stuf, lângă bec, până când ni s-a făcut foame şi am plecat după sandwichurile magice de lângă Bibi. După ce am mâncat pe săturate, ascultând un grup de hipioţi cântând minunat la chitară, la celălalt colţ al străzii, ne-am întors pe plajă şi am constatat că restul grupului dispăruse. Am mai stat 5 minute şi când am realizat că suntem înconjuraţi doar de tricouri mulate şi figuri exagerat de dubioase ce ne urmăreau cu privirea, am plecat spre cazare. Am jucat câteva meciuri de 101 şi ne-am băgat la somn.

P1140685

A doua zi a fost plină, începând cu câteva ore de stat la soare pe plajă, ascultând un grup de francezi fără să înţelegem mare lucru şi răspunzându-le doar cu zâmbete, continuând cu un grătar în grădina vilei unde stăteam şi culminând cu o noapte nebună de râsete, cântece, dansuri şi voie bună.

Deşi seara eram un pic obosiţi şi molesiţi de la soarele de dimineaţă, ne-am plimbat pe întreaga plajă, căutând un loc unde să cânte muzică faină şi să bem şi noi o bere. După jumătate de oră de mers fără succes, am găsit localul ideal. Muzica folk şi rock răsuna în boxe, preţurile nu îţi provocau stări de leşin iar gazdele păreau primitoare. Am jucat ceva cărţi şi acolo şi la un moment dat am fost invitaţi de patroni şi personal să ne alăturăm mesei lor, la un cântec de chitară cu Ionuţ, zis şi Banderas.

945311_543875158984758_1773280577_n

A urmat o noapte minunată pe care n-o voi uita prea curând. Am cântat, am ciocnit ouă colorate la 12 noaptea, înconjuraţi de zeci de lumânărele ce ofereau un cadru de vis, am băut cea mai bună palincă din Satu Mare şi am dansat până aproape de răsăritul soarelui. N-am întâlnit până acum gazde mai prietenoase şi mai haioase şi, din câte au spus ei, nici ei n-au întâlnit clienţi ca noi. Spre ruşinea mea, însă, am uitat cum se chema localul respectiv. Este fix lângă Papa la Şoni, pentru cunoscători…936461_543875565651384_1589508950_n

Au fost nopţi şi zile de Vamă ce mi-au adus relaxarea de care aveam nevoie. Cazarea la Vila Aty & Michelle a fost de nota 10. La preţul respectiv chiar au fost cele mai bune condiţii pe care ţi le puteai dori: aer condiţionat în cameră, televizor, apă caldă şi un pat extraordinar de confortabil. Să nu mai spun că şi gazdele de aici au fost foarte amabile, oferindu-ne tot ce aveam nevoie, de la o cafeluţă dimineaţa, din partea casei, până la ajutor în pregătirea jarului pentru grătar. M-am împrietenit chiar şi cu căţelul lor, pe numele său Pitbull. O scumpete de animăluţ, blând şi sociabil, mai puţin când venea vorba de poze. Nu stătea să-i fac o poză ca lumea… cum vedea că îndrept aparatul spre el, cum întorcea capul şi pleca de lângă mine.

Dar am reuşit, într-un final, să-l prind într-o singură poză complet. Faceţi cunoştinţă cu Pitbull:

P1140705

Sper să mă întorc cât de curând acolo şi cu siguranţă voi frecventa aceleaşi locuri, în principal, că prea bine a fost! Chiar dacă am plecat pentru prima oară fără partener, la Vama Veche, nu a fost rău deloc. Din contră, m-am distrat de minune!

Aşa nopţi de Vamă să tot ai…

7 responses to this post.

  1. 🙂 ma bucur ca te-ai distrat !

    Like

    Reply

  2. […] Alexandra a fost in vama. N-a stat in cort, ci la vila. Dar n-a ratat distractia de pe […]

    Like

    Reply

  3. Mai bine singură! Scapi de grija altuia şi distracţia-i mai mare… la mare!

    Like

    Reply

  4. A fost suuuper!!!

    Like

    Reply

Părerea voastră contează!

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: