Mă trezesc în unele dimineţi buimacă, mă uit la ceas câteva secunde, de parcă aş fi hipnotizată de ceea ce văd şi realizez că în scurt timp trebuie să:
– scriu un articol pentru blog;
– să fac un duş;
– să mă îmbrac;
– să mă machiez;
– să plec la muncă.
Ajung la grădiniţă şi, uneori, unul din copii îmi pune o întrebare cheie, la care habar nu am cum să-i răspund.
De când au crescut temperaturile, aproape în fiecare zi când ajung acasă nu mai am chef de absolut nimic. Vreau doar să stau degeaba…
Dar de cele mai multe ori sună telefonul sau vine cineva în vizită şi sunt nevoită să amân somnul, pentru discuţii ce par a nu se mai sfârşi vreodată…
Chit că sunt sau nu de acord cu persoana cu care conversez, dacă sunt prea obosită, nu mă mai chinui să o contrazic.
Dar, dacă mi se pune pata şi oboseala ajunge la cote maxime, e posibil să explodez.
Se întâmplă uneori să mi se ofere şi baliverne pe tavă… iar eu să le “cred”.
Alteori, apar persoane care reuşesc să mă binedispună cu un compliment sincer şi o vorbă bună.
În unele zile simt nevoia să mă întâlnesc cu prietenii şi să ieşim în oraş.
Uneori se mai întâmplă să rămânem fără cuvinte la finalul serii, când vine nota de plată.
Dar, de cele mai multe ori, ne distrăm de minune.
În unele zile nimic nu-mi poate strica buna dispoziţie.
În alte zile îmi vine să îmi cumpăr un sac de box.
Dar, de cele mai multe ori, o noapte de somn mă aduce înapoi pe linia de plutire.
Sursă gif-uri: http://www.reactiongifs.com