Laudă de tip SF

“Omul face banii, nu banii fac omul…”

Citeam ieri cuvintele acestea şi zâmbeam, gândindu-mă la toţi oamenii pe care i-am cunoscut şi care încercau să mă impresioneze cu numărul zerourilor din cont. Oricât le-aş fi explicat că pentru mine asta nu contează absolut deloc, existau persoane care ţineau neapărat să îmi înşire toate situaţiile în care au câştigat sume orbitoare. Aşa că dădeam din cap aprobator, mă gândeam la tot ce am de făcut a doua zi, mai cântam şi vreo două melodii în gând şi aşteptam ca grandioasa povestire să ajungă la final.

Ştiu că pe lumea asta există mândre domnişoare cărora le cade lenjeria intimă când aud de euro, maişini luxoase şi vile, dar eu nu fac parte din categoria asta. Voi fi impresionată mai mult de un om care din puţinul lui, oferă ceva altui om, mai sărac ca el, decât de un individ care stă cu teancul de bani în buzunar şi se uită dispreţuitor la cei care au doar doi lei în portofel.

Greed Threadmill - Low Res

Inima mea nu ţine cont dacă ai 5 lei în buzunar, 100 de lei sau o gaură!

De-a lungul timpului, am întâlnit mulţi bărbaţi care au vrut să mă dea pe spate cu reuşitele lor pe plan profesional. Şi am apreciat, în mare parte, faptul că voiau să îmi demonstreze că sunt persoane serioase, care nu fac umbră pământului degeaba şi muncesc din greu ca să-şi câştige existenţa. Ceea ce îmi omora elanul, însă, era lauda exagerată.

Îi aplaudam (la figurat) când îmi povesteau despre orele petrecute muncind. Îi înţelegeam când îmi enumerau toate joburile schimbate ca pe şosete, din diferite cauze. Îi invidiam chiar, când îmi mărturiseau că au jobul pe care şi-l doresc şi pot trăi lejer de pe urma lui. 

Dar în momentul în care povestirile lor intrau în latura SF-ului, părerea mea despre ei se schimba automat. Şi deşi mi-aş fi dorit din tot sufletul să le zic vreo două, nu am făcut-o prea des, probabil pentru că am crezut că m-aş fi obosit degeaba. Dar că tot veni vorba, dacă se întâmplă ca vreun “laudă-mă gură, că ţi-oi da friptură” să aterizeze aici, eu i-aş propune să-şi canalizeze toată energia spre fapte, că vorbele prea puţin contează!

Degeaba îi promiţi luna de pe cer, dacă faptele tale dovedesc că nu poţi să-i oferi nicio steluţă din carton! Degeaba te lauzi cu un portofel ce stă să explodeze, când în realitate, în el bate vântul şi-şi fac culcuş paianjenii!

Ştiu că e cool să îi vezi pe “ăi şmecheri din cartier” care au lângă ei piţi gagici mişto şi le plimbă cu BMW-ul, dar dacă îi promiţi şi ei o viaţă ca asta, nu înseamnă că se va şi adeveri ca prin minune!

Păcat că unii dintre aceşti bărbaţi dau vina pe materialismul femeilor dar habar n-au că mai există şi fete cărora nu trebuie să le cumperi câte o pereche de pantofi dimineaţa, o poşetă de piele la prânz şi o rochie cu diamante seara, ca să le dai pe spate! Din contră, unele femei îi vor râde-n nas celui care va încerca să le “vrăjească” cu frazele lui finalizate în euro.

Bineînţeles că nu-mi bat gura acum pentru cei care ştiu despre ce e vorba şi refuză să schimbe ceva în viaţa lor.

Pe bune, dacă ştii că acesta ţi-e caracterul şi lauda e numele tău mic, ignoră tot ce am scris mai sus şi caută-ţi o Miss “Diamonds are my best friend” ce îşi face poze în oglindă şi dă check in din Bamboo în fiecare seară! Sigur vă veţi înţelege de minune. Asta până când se va prinde că o abureşti degeaba şi-şi va căuta un Gigel care chiar să o plimbe cu o decapotabilă.  

Şi acum revin la dragii mei cititori cu o întrebare: cum reacţionaţi voi în situaţia în care o persoană nu se mai opreşte din a se lăuda cu situaţia sa materială? Şi cum reacţionaţi dacă se dovedeşte că totul e doar praf în vânt?

Sursa foto: daniellim-cartoons.blogspot.com

6 responses to this post.

  1. Ei bine, eu am intalnit si femei care se laudai cu situatia lor, chiar daca barbatii fac asta mai des. De obicei tind sa ignor astfel de persoane pentru ca ele nu realizeaza cat de superficiale par (sau chiar sunt). Dar devine amuzant cand, de exemplu, ma sui in masina unei astfel de domnisoare si constat ca nu e nici pe departe bolidul despre care imi povestea, ba chiar mai are si incuietoarea defecta, cateva zgarieturi si mizerie peste tot. La fel de amuzant precum cand ea se lauda ca isi permite tot ce isi doreste, dar la restaurant isi aminteste ca “si-a uitat portofelul acasa”… E penibil, insa astfel de persoane nu realizeaza, asa ca cea mai buna solutie este sa le ignoram complet – poate asa vor realiza ca nu ne impresioneaza.

    Like

    Reply

    • Posted by Alexandra on May 15, 2013 at 14:46

      Stai liniştit, scuza cu “am uitat portofelul acasă” am întâlnit-o şi eu, la un băiat. :)) E adevărat că situaţiile de acest gen sunt penibile rău. Păcat că ei nu-şi dau seama de acest lucru şi au impresia că toată lumea îi crede.

      Like

      Reply

      • Ei, nu era problema, in fond nu mergi undeva unde nu iti permiti sa platesti nota daca stii ca nu ai bani. Ideea era ca se lauda degeaba, cum ai spus si tu. Si da, ei nu inteleg… au o parere foarte buna despre ei.

        Like

      • Posted by Alexandra on May 15, 2013 at 16:07

        Corect. Eu dacă nu am bani, prefer să ies la o plimbare decât să mă duc în vreun local, “bine-bazată” (cum spune un amic de-al meu :)) ) şi să mă fac că plouă când vine nota de plată.

        Like

      • Oricum prefer plimbarile, dar nu sunt mereu posibile (de exemplu iarna) si nu toti gandesc la fel…

        Like

      • Posted by Alexandra on May 16, 2013 at 18:46

        Ştiu că nu toţi gândesc la fel. Ar fi culmea…😀

        Like

Părerea voastră contează!

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: