Vânt, vărsat de vânt…

71678

După cum probabil ştiţi deja, săptămâna trecută m-am trezit cu un cadou de primăvară: ceva simptome de vărsat de vânt. M-am trezit din somn cu mâna stângă scărpinând-o pe cea dreaptă şi am aruncat o privire să văd care-i fenomenu: câteva pete roşii în dreptul cotului. Iniţial am crezut că m-a pişcat acea insectă cu multe picioare a cărui nume refuz să-l pronunţ (pentru a nu mi se ridica păru-n cap). Am cercetat terenul în căutarea fiinţei care-mi provoacă veşnic teroare în suflet dar nici urmă de ea!

Am tăiat de pe listă muşcătura de paianjen. Pişcătura de ţânţar nu arăta nicidecum ca petele mele roşii aşa că am bănuit, apoi, o intoxicaţie. Drept urmare, am luat 3 bucăţi Claritin de la farmacie şi deja mă acomodam cu gândul că voi fi vegetariană câteva zile.

A doua zi, însă, petelor respective li s-au alăturat altele în diferite zone ale corpului plus o serie de alte simptome: febră, dureri de cap, durere în gât. Am contactat doctorul familiei şi după ce a analizat situaţia mi-a dat verdictul: varicelă. Nu mai trebuia să fac niciun pas afară din casă, să mă îndop cu vitamina C şi să fac tot posibilul să nu mă scarpin, ca să nu rămân cu cratere apoi.

Ziua 1 –  v-am spus deja cum a decurs. În neştiinţă de cauză, am tratat o intoxicaţie şi am părăsit apartamentul ca să mă duc la muncă.

Ziua 2 – S-au schimbat datele problemei şi am modificat şi eu tratamentul. Mi-am pus hainele cele mai confortabile (şi roşii, care ar fi grăbit erupţia şi micşorat numărul zilelor de carantină, că m-am luat după toate sfaturile primite prin telefon) şi am început să caut pe internet informaţii despre varicelă. Mare greşeală dar dacă m-a mâncat, m-a mâncat… După ce am vizionat o galerie întreagă de fotografii cu figuri monstruoase acoperite de varicelă, mi-am făcut o cruce şi am zis “Doamne ajută! Dacă mâine dimineaţă mă trezesc aşa ca ăştia, am pus-o…”.

Ziua 3 – Deschid ochii timid şi încep să mă pipăi. Nu vă gândiţi la prostii, încercam să-mi dau seama cât la sută monstru sunt! După câteva secunde de puls ridicat şi căutari pe tot corpul, realizez că nu mi-au apărut foarte multe în plus. Fericire, extaz, mulţumiri către cer!

În decursul acestei zile apar primele mâncărimi crunte dar, având în vedere faptul că aveam maxim 20 de bube pe tot corpul, e suportabil!

Ziua 4 – Mă uit în oglindă şi ţip. Câteva pete se instalaseră pe gât, altele se făcuseră confortabile pe spate şi pe mâini, iar pe picioare eram full-option. În imposibilitatea de a mă deplasa prea mult, din cauza umflăturilor teribile dintre degeţelele mele firave (care acum arătau a cartofi), m-am resemnat cu statul în pat şi vizionatul de filme.

Dar nu pot să exprim în cuvinte starea de nervi ce mă cuprindea atunci când efectul alcoolului mentolat dispărea şi mâncărimea îmi invada 75% din corp. Deşi aproape de fiecare dată mă consolam cu gândul că se poate şi mai rău (vezi imaginile de pe Google), aveam uneori momente în care îmi venea să fugăresc o mâţă în grădina de la parter, să o prind şi să o enervez în aşa hal încât să dea din gheare vreo jumătate de oră pe picioarele mele. Îmi venea să iau peria de sârmă şi să o tocesc pe spatele meu. Era o senzaţie de frustrare teribilă când mă dădeam cu mixtură mentolată şi după 5 minute îi pierea efectul.

Ziua 5 – Nu pot să spun că m-am trezit din somn, căci nu prea am reuşit să dorm în noaptea respectivă datorită mâncârimilor. Dar spre dimineaţă mâncărimile au devenit mai blânde şi picioarele mele nu mai semănau cu cele a lui Hulk. Reuşeam să mă deplasez până la toaletă călcând pe toată talpa şi nu doar pe călcâie. Era ceva mai bine…

Ziua 6 – Starea psihică îmi era total la pământ. Toată lumea se ducea la grătar, la plajă, la petreceri, la plimbare, la expoziţii, la târguri de carte, la concerte, la serate, iar eu stăteam şi priveam pereţii, dorindu-mi să treacă timpul mai repede. Mâncărimile apăreau foarte rar, cât să-mi amintească de boala care mă ţinea între 4 pereţi.

chikenpox

Ziua 7 – Moralul se mai ridică, cojiţele mai intră la apă, iar febra, durerile de cap şi durerea în gât dispar complet. Stare generală: promiţătoare.

Ziua 8 – Apare febra la loc. Deschid catalogul cu vorbe de “dulce”, rostesc câteva cu voce tare şi mă resemnez cu ideea. Mâncărimile mai prind un strop de curaj şi mă deranjează o dată pe oră. Doar nu mă aşteptam să-mi treacă într-o săptămână, când pe alţii îi ţine şi câte 3…

Ziua 9 – Astăzi. Probabil nu va mai dura mult până când izolarea va lua sfârşit. Aşa a zis şi medicul. Ce bine!…

Şi-n tot timpul în care am stat ca o legumă în pat, neavând chef de mare lucru, mă mai uitam pe Facebook, mai postam câte o melodie, mai râdeam de câte o ştire “senzaţională”, mai scriam câte un post pe blog (cu greu, datorită “picăturilor de rouă” ce îmi invadaseră şi degetele de la mâini), mai citeam câteva rânduri dintr-o carte etc.

Şi la un moment dat, de la febră probabil, mi-a venit în cap întrebarea: “Oare cum o reacţiona o piţipoancă cu varicelă?”. M-a bufnit râsul şi mi-am imaginat un botic ţuguiat, leşinat în pat, cu iPhone-ul în mână, dând check in “din pătuţ” cu comentariul adiţional “Cine-mi stoarce şi mie lămâia? Doc’ zice că am nevoie de Vitamina C!”. La naiba, cred că şi varicela piţipoancei ar da check in pe facebook: “Bubiţa 1 is with Bubiţa 43 near vagina. Party peopleeeeeee in the hooooouseeeee!”

Şi acum revenind la subiecte mai serioase, voi aţi avut varicelă? Cum aţi suportat-o?

Sursa foto1: www.toonidooni.com

22 responses to this post.

  1. Eu am acum varicela la 19 ani si ma distrez de minune.Daca pana azi credeam ca sunt unul din fericitele cazuri care nu prezinta prurit, in noaptea asta BOOM!POW! “Da’ de ce incerci sa dormi?!Da’ esti nesimtita?!Ia mamancarime, zi bogdaproste!” Fantastic! Mai antrenant e faptul ca mai sunt si intr-o tara a carei limba n-am apucat sa o invat inca, nu toate farmacistele vorbesc engleza, iar medicul cere senin 200 de euro la fiecarr 5 minute.Woooo-hooo!

    Like

    Reply

  2. Eu am avut varicela la sfarsitul clasei a5a, motiv pentru care m-am simtit oribil pentru ca luasem premiul 1 si nu puteam sa merg la premiere. Pe langa asta, pudra mentolata (ca asa mi-a recomndat medicul de familie) avea acelasi efect ca si faina, adica NU AVEA! Eu nu stiam de faza cu hainele rosii, cred ca tine mai mult de superstitie, dar acum imi dau seama ca eu nu am purtat aceasta culoare atunci si m-a tinut “boala” cam doua saptamani si jumatate. Am incercat din rasputeri sa nu ma scarpin, dar nu am reusit. Din fericire, nu m-am trezit cu cratere pe piele (eu am o piele mai ciudata, nu imi raman niciodata semne, dar orice ar fi, imi trece foaaaaarte greu), doar cu unul aproape invizibil pe obrazul drept. Aceea a fost singura boala a copilariei pe care am facut-o, dar mai am timp sa le fac si pe celelalte (Doamne fereste!)

    Like

    Reply

  3. […] Axlandra tocmai s-a ales cu o boala a copilariei: varsat de vant. Doar vine 1 […]

    Like

    Reply

  4. Nu am avut decat pojar, dar asta s-a intamplat tot pe vremea dinozaurilor, cum spunea cineva mai sus. Ionut a facut de curand, dar calculatorul i-a rezolvat toate problemele. Cu gandul la LOL uita sa se scarpine, mai ales ca ambele maini erau ocupate. :))

    Like

    Reply

    • Posted by Alexandra on May 30, 2013 at 12:57

      :)) Şi el cu LOL-ul? Am şi eu câţiva amici care stau cu orele în faţa calculatorului, omorând tot felul de creaturi… am jucat şi eu prin adolescenţă câteva asemănătoare dar acum nu ştiu dacă aş mai avea răbdare.

      Like

      Reply

  5. Posted by Dr.Cris on May 28, 2013 at 20:51

    Am avut-o prin gradinita….adica pe vremea dinozaurilor :)). Mica fiind, evident ca m-am scarpinat pana mi-au iesit gloabele oculare din orbite si am ramas cu 3 cratere mirobolante, unul pe frunte, dar cu trecerea timpului nu se mai observa, si doua pe piept, acum pozitionate undeva …pe piept. No big deal. Sanatate si insanatosire grabnica!

    Like

    Reply

    • Posted by Alexandra on May 29, 2013 at 08:44

      Eu m-am abţinut cât am putut şi nu cred că voi avea cratere :)) Sper…
      Mulţumesc!😀

      Like

      Reply

  6. Eram copil când am avut varicelă. Ţin minte, totuşi, că mă mânca pielea, iar maică-mea îmi tot spunea să nu mă scarpin. Şi am trecut peste, fără filme şi lectură. Cum? Habar n-am!

    Like

    Reply

  7. Multa sanatate !!!!

    Like

    Reply

  8. Și eu am făcut varicelă acum vreo 2-3 luni, și deși auzisem că adulții fac forme extrem de urâte, nu cred c-am avut în total 30 de bubițe, spre deosebire de fetița mea, care numai pe față a avut câteva zeci.
    Apropo, dacă îți rămân cumva gropițe, există o cremă, Contractubex se numește,pe care ne-a recomandat-o medicul de familie fiindcă cea mică a rămas cu câteva semne pe față. Deși s-au scurs câteva luni de atunci, în numai câteva zile de aplicare a cremei, gropițele i s-au estompat considerabil.

    Like

    Reply

    • Posted by Alexandra on May 28, 2013 at 14:58

      Din fericire, mie nu mi-au apărut deloc pe faţă!
      Nu ştiam de crema asta, mulţumesc frumos!

      Like

      Reply

  9. Foarte urâtă varicela-vărsatul de vânt – la adulți….Eu am avut cam prin clasa a 9-a, luată desigur de la fratele meu ….Eu am stat 3 săptămâni în casă, fratele meu o lună întreagă, fiind și iarnă.

    Frumos a mai fost! Cred că i-am înnebunit pe ai noștri perioada aceea, dar am trecut peste fără semne sau traumatisme :))))

    Într-un fel, e mai bine că ai făcut acuma ….Imagineză-ți să fi făcut varicelă undeva pe la vreo 30-40 de ani ….sau s-ar fi chemat vacanță atunci?!

    Mă bucur că ești mai bine și mai veselă! O zi faină!

    Like

    Reply

    • Posted by Alexandra on May 28, 2013 at 14:50

      Eu sunt fericită că nu a fost atât de urât precum văzusem pe la alţii care se plângeau pe forumuri. A fost chiar lejer la mine faţă de cum putea să fie. Nu mă plâng.
      Şi da, poate la 30-40 de ani ar fi fost mai mari riscurile pt complicaţii. BIne că am făcut acum.
      Mulţumesc pentru urare! O zi minunată şi ţie!

      Like

      Reply

  10. Cine îşi mai aduce aminte din copilărie? Brrrrrrr! Dar, anul trecut, pe 29.12.2012 i s-a declanşat varicela Măriucăi, fiica mea cea mică de 4 ani. A fost naşpa rău. Am făcut revelionul acasă, cu ea în braţe, plimbând-o prin casă. Zile întregi aşa au trecut, dând cu mixtură pe bubiţele ei, suflând peste bubiţe, plimbând-o în braţe prin casă, plânsete etc.Concediul (stabilit deja) din perioada 03ian-08ian s-a dus în bălării. Bine că a trecut!!! Măriuca a fost destul de curajoasă, a trecut mai uşor decât mă aşteptam peste acea perioadă.

    Like

    Reply

    • Posted by Alexandra on May 28, 2013 at 14:08

      Din câte am auzit e mai bine să o ai în copilărie, căci dacă o faci când eşti adult există riscul apariţiei unor complicaţii. Noroc că eu am scăpat doar aşa…

      Like

      Reply

  11. n-am avut, aşa că nu am ce impresii să îţi împărtăşesc. dar nu vreau să mă gândesc cum ar fi să trebuiască să stau în casă cu săptămânile…

    Like

    Reply

    • Posted by Alexandra on May 28, 2013 at 14:06

      Noroc de cărţi şi filme, că altfel înnebuneam atâta timp închisă în casă.😀

      Like

      Reply

      • îmi poţi recomanda un film bun?😀

        Like

      • Posted by Alexandra on May 28, 2013 at 16:52

        Eu m-am uitat la câteva comedii romantice (Notting Hill, Pretty Woman, Runaway bride) la Warm Bodies, The Shining şi la Iron Man 3.😀 Multe sunt vechi, ştiu, dar erau de mult timp pe lista de must see şi am profitat de ocazie.

        Like

Părerea voastră contează!

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: