N-am întârziat… ceilalţi au venit prea devreme!

imagesDe mică am fost învăţată să fiu punctuală şi foarte rare au fost dăţile când am întârziat la şcoală. În schimb, aveam colegi care întârziau zi de zi şi nici nu se sinchiseau măcar să facă un efort pentru a ajunge la timp. Până şi domnii profesori se obişnuiseră cu persoanele în cauză şi aşteptau 10 minute înainte de a le pune o absenţă. Bineînţeles, prin liceu, deja erau la modă telefoanele mobile şi puteam să aflăm cam în cât timp va ajunge întârziatul.

Dar ceea ce mă amuza pe mine cel mai mult era inventivitatea colegilor mei când venea vorba de scuze. Nu excelau ei la limba română, nu creau opere literare în timpul liber, dar când profesorul le cerea motivul pentru care au întârziat, imaginaţia lor se dezlănţuia.

Când eram prin şcoala primară, scuza principală era: “Nu m-a trezit mama/bunica/tata la timp!”.

Prin gimnaziu, ne-am mai şmecherit un pic şi deja dădeam vina pe trafic, vremea de afară, alarma telefonului (la cei care deja aveau telefoane Nokia cu Snake), bateria de la ceas, alinierea astrelor, o mică indigestie, o durere de cap, moartea animalului  de companie, moartea bunicii, căutarea caietului de teme dispărut, blocaj în lift, inundaţie, căutarea cheilor rătăcite etc.

Prin liceu, tupeul era de-aşa natură că nici nu se mai căutau motive pentru întârziere. Se spunea într-o silă totală “Mă scuzaţi că am întârziat!” şi se trecea la loc. Profesorul motiva absenţa şi îşi continua treaba sau, dacă era mai sever, îl scotea pe întârziat la tablă şi îl întreba de sănătate.

Eu, dacă întârziam (ceea ce am stabilit deja că se întâmpla destul de rar), ori spuneam adevăratul motiv, ori nu spuneam nimic şi doar îmi ceream scuze pentru întârziere. Nu-mi amintesc să fi inventat vreodată vreo poveste de adormit copiii ca să-mi motivez întârzierea.

always-late-funny-quotes

Şi acum să vă enumăr câteva scuze de întârziere la şcoală, pe care le-am întâlnit pe internet şi prin cărţi şi care m-au făcut să râd cu poftă:

“Am venit până la poarta şcolii şi-abia atunci mi-am dat seama că eram încă îmbrăcată în pijamale, aşa că a trebuit să mă întorc acasă să mă schimb.” 

“Am stors pasta de dinţi prea tare şi mi-am pierdut toată dimineaţa ca s-o bag la loc în tub.”

“N-am întârziat… ceilalţi au venit prea devreme.”

“Mi-e teamă că nu vă pot spune de ce am întârziat. Guvernul mi-a cerut să jur că voi păstra secretul.”

“Când am ajuns aici, doamna profesoară nu era în clasă, aşa că am ieşit să o caut.”

Eu nu-mi pot da seama ce este în mintea elevilor care vin cu astfel de scuze? Chiar au vreo speranţă că îi va crede cineva sau pur şi simplu au chef să îşi ia profesorii peste picior? Să fiu profesoară şi să-mi spună un puşti că a întârziat la oră pe motiv că a fost răpit de extratereştri, cred că aş bufni în râs şi l-aş trimite să se caute…

Voi aţi folosit scuze stupide când eraţi elevi? Aţi auzit scuze penibile pe la alţi colegi? Care ar fi acelea?

15 responses to this post.

  1. Sau: „Părinții au pierdut cheia de la cușca în care mă țin și au stat toată dimineața să o caute.” Am găsit scuza asta într-o carte, printre cele enunțate de tine :)) La mine în liceu se poartă scuzele legate de școală: ”Am fost la secretariat”, ”Am fost la cancelarie să îl caut pe domnu’ diriginte” sau veşnicul “S-a sunat?! Nu am auzit!” Dar atunci când se practică ”întârzierile în grup”, scuzele sunt altele. Când profa întreabă unde sunt Popescu, Ionescu și Marinescu, prietenii lor care sunt prezenți spun că sunt împreună și că au pierdut autobuzul, dar vin în ”10 minute” (a se citi ”la sfârșitul orei”). Însă am și colegi care, știind că proful X nu se uită să vadă cine zice ”prezent”, cei din fundul clasei se oferă să îi ajute pe ”amărâții” care nu mai au nevoie de încă ‘şpe absenţe pe lângă cele 42 deja colecționate că deh! cine vrea dubluri?

    Like

    Reply

    • Posted by Alexandra on August 19, 2014 at 15:10

      Bine că merge la voi să strige prezent altcineva, la mine nu mergea. Că am încercat și eu, dar m-am ales cu o absență din aia nemotivabilă. :))

      Like

      Reply

  2. Eu cred c-am fost nitel mai cumintica, imi era prea teama de ce as putea pati daca intarzii.😀 Mereu ajung mai devreme.😆

    Like

    Reply

    • Posted by Alexandra on June 10, 2013 at 14:16

      Şi eu ajung mai devreme la majoritatea întâlnirilor şi mă enervează chestia asta. Dar mereu am impresia că dacă nu plec mai devreme voi întârzia… am un pitic pe creier. :))

      Like

      Reply

  3. Mie scoala imi intarzia somnul. Asa ca am ales sa dorm mai mult.

    Like

    Reply

  4. Scuze penibile nu am folosit… cand intarziam fie incercam sa intru la ora cu scuzele de rigoare, fie asteptam pauza si gata, in functie de cat de mult intarziam si ce profesor aveam la ora.
    In schimb, cea mai penibila scuza pe care am auzit-o vreodata in scoala a fost motivul unui coleg pentru lipsa temei lui la Limba Romana: a inceput cu varianta clasica, precum ca i-a ros cainele caietul, iar cand a fost pus sa il aduca drept dovada, s-a jurat ca respectivul caiet “i-a fost furat de catre extraterestrii din spatele dulapului”! :))

    Like

    Reply

  5. Eu dacă eram profesor și auzeam așa glume, îi lăsam doar de amuzament :))) Eu odată am întârziat la teza la mate și când m-a întrebat profa de ce am întârziat, i-am arătat amenda de la RATB :))) I s-a făcut milă și m-a lăsat să scriu și în pauză :))

    Like

    Reply

  6. La mine veşnica scuză era tramvaiul. Făceam cam 50 de minute cu tramvaiul până la liceu. De cele mai multe ori, chiar aşa era. În facultate nu întârziam. Ori veneam la cursuri, ori nu.

    Like

    Reply

  7. Eu nu obișnuiesc să intârzii,dar îmî amintesc de o situație ciudată în care a fost pusă o colegă din gimnaziu.Ea obișnuia să intârzie mereu la prima oră.După un timp,profesorul de georgafie s-a enervat,și dat fiind faptul ca locuiau in vecinătate,s-a oferit să o aducă cu mașina la școala,în diminețile în care aveau același program.

    Like

    Reply

    • Posted by Alexandra on June 9, 2013 at 14:07

      Suferea de întârziere cronică înseamnă, dacă a ajuns să-l exaspereze pe săracul profesor. :))

      Like

      Reply

  8. […] Axlandra vorbeste despre intarzieri si intarziati. La scoala da, era frumos sa intarzii. Ajunsesem si eu in […]

    Like

    Reply

Părerea voastră contează!

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: