Marea întâlnire

 Partea IPartea II

Stătea de 10 minute în faţa fântânii şi se uita în jurul ei, aşteptându-se ca în orice clipă să-i vadă chipul lui George. Imaginaţia ei o luase razna de când citise biletul şi realiză că misteriosul admirator era chiar unul din prietenii ei. Toate scenariile din filmele romantice îi rulau în minte, reuşind să o facă să tresară la fiecare minut. Dacă i s-ar fi întâmplat să primească un colet cu lenjerie intima, acum câţiva ani, probabil l-ar fi ignorat şi ar fi continuat să se ocupe de hârţoagele zilnice. Dar acum, după atâţia ani de muncă fără pic de relaxare, avea nevoie de un astfel de joc.

–  Mă aştepţi de mult timp? auzi o voce şoptită, în spatele ei. Se întoarse şi zâmbi. Era chiar el, George.

–   De mai puţin timp decât mă aştepţi tu pe mine.

–   Haha…să-nţeleg că ştii?

–   Am aflat…

–  Cine ţi-a spus?

–  Că mă visai pe un şezlong, lângă piscina ta imaginară? Bianca.

–  Într-o zi tot voi avea o piscină, numai pentru mine… sau pentru noi.

–  Pentru noi sună mai bine. Mergem?

–  Unde?

–  Unde vrei tu. Tu m-ai ademenit la o întâlnire misterioasă, tu alegi unde să mergem.

–  Avem două variante: putem să bem ceva pe o terasă, să ne plimbăm şi să vorbim vrute şi nevrute…

–  Sau…?

–  Sau să trecem peste etapele astea şi să ne oprim direct la mine.

–  La tine?

–   La mine!

–   Sună tentant, dar prefer varianta 1 momentan. Vreau să ştiu cu cine am de-a face.

Au râs amândoi şi au pornit spre o terasă. Astfel, timp de două ore, au povestit, au glumit, şi-au adus aminte de vremurile din liceu şi au făcut tot posibilul să nu se gândească la acea lenjerie sexy ce îi aştepta acasă. În ochii lor se citea totuşi dorinţa şi oricât se străduiau să ascundă gândurile mai puţin ortodoxe, gesturile tremurate le cam trădau intenţiile.

La un moment dat îi cuprinse pe amândoi o linişte deplină. Niciunul din ei nu mai scoase un cuvânt timp de câteva minute bune.

Apoi, ea îi zâmbi viclean şi îi spuse:

–  Povesteşte-mi, totuşi, despre fantezia ta cu acele costume de baie.

–  Ce fantezie?

–  Bianca mi-a spus că îţi imaginai cum stăteam eu în şezlong lângă piscina ta, în diverse costume de baie.

–  Păi de fiecare dată când îmi imaginam asta, erai în alt costum de baie. Nu era nimic premeditat…

–  Dar lenjeria?

–  Ei, asta e altă poveste.

–  Sunt nerăbdătoare să o aud.

1333546639Tăcu câteva secunde, lăsând doar privirea să dea startul poveştii. Ochii îi aţinteau buzele, imaginând, dorind, visând. O privea şi se gândea la finalul serii, când ea îşi va face apariţia în tocul uşii de la dormitor, purtând lenjeria cumpărată de el. Dantela îi va contura sânii, bretelele vor sta pe marginea umerilor, nerăbdătoare să cadă, iar intensitatea culorii în lumina lumânărilor o va îmbrăca într-un mister total.

Ridică o sprânceană şi cu aceeaşi voce şoptită, cu care o surprinsese la începutul întâlnirii, spuse:

–  Mai bine ar fi să-ţi arăt

7 responses to this post.

  1. Am mai citit o dat povestea ta…si mi-a placut. Normal ca a castigat nici nu imi imaginam altceva!

    Like

    Reply

  2. […] … va urma … […]

    Like

    Reply

  3. Mi-ar fi pierit orice chef daca ma facea sa il astept zece minute ca tantaloaica. :))
    Dar povestea este frumoasa si bine scrisa.

    Like

    Reply

  4. Super articolul tau, multa bafta!

    Like

    Reply

Părerea voastră contează!

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: