Mai demult, un moş şi-o babă…

painting_children_childhood_kjb_DonaldZolan_02SabinaintheGrass_sm

Mă tot uitam pe filmarea micuţilor de la serbare şi mi-am adus aminte de prima poezie mai “serioasă” (adică avea mai mult de 4-6 versuri) pe care am învăţat-o când eram şi eu copilă. Pe lângă “Căţeluş cu părul creţ” şi “Zdreanţă”, poezia pe care am pregătit-o special pentru  Moş Crăciun, când aveam vreo 3 anişori, a fost “Povestea lui Tică”.

O repetasem în fiecare zi până la marele eveniment şi când am auzit “Ho-ho-ho! Unde e fata moşului?” în holul apartamentului, am sărit ca arsă să-l văd pe moş, să-i spun poezia şi să-i iau sacul cu jucării. Nu mai ţin minte cine a interpretat în anul acela rolul lui Moş Crăciun: tata, unchiul meu sau verişorul mai mare, dar ştiu că a fost destul de impresionat (şi bineînţeles amuzat) de următoarele versuri:

“Mai demult, un moş şi-o babă,
Moşul gras şi baba slabă,
Nu aveau, dacă socoţi,
Nici copii şi nici nepoţi.
Cine să-i fi ajutat
De cădeau bolnavi, la pat?

Într-o zi, în cioarece
Moşu-a prins un şoarece.
Şi, ca la o supărare,
Era gata să-l omoare.
Însă baba, mai miloasă,
L-a oprit, copil în casă.

Bucuros că are-un fiu
Moşu-a cumpărat rachiu.
Mai apoi i-a dat şi-un nume
Ca oricărui om din lume.
Să nu-l roadă vre-o pisică
I-a dat numele de Tică.

Tică-i tot sărea-n mustaţă,
Bucuros şi plin de viaţă.
Dar să ştiţi voi, dragii mei,
Tică avea un obicei:
Pe-ntuneric, pe lumină,
Ţup, în sacul cu făina!

Într-o seară, pentru cină,
Baba ia din sac făină,
Şi găteşte-o mămăligă.
Moşul iese-n prag şi strigă:
Tică, Tică, cina-i gata,
Vino să cinezi cu tata!

Şi-l tot strigă, îl tot strigă…
Tică-i fiert în mămăligă.
Vezi năravul de la fire,
Nu mai are lecuire!”

Redescoperind-o acum, m-a bufnit râsul dar m-am şi emoţionat un pic. Era mare lucru să fii atât de mic şi să reuşeşti să spui până la capăt o astfel de tragicomedie în versuri.

Pot spune cu mâna pe inimă că asta este poezia de care-mi aduc aminte cu cel mai mare drag. Nu am foarte multe amintiri de la vârsta de 3 ani, dar asta mi-a rămas întipărită adânc în memorie.

Voi aveaţi o poezie favorită? Hai să ne aducem aminte un pic de copilărie!

p.s: În caz de aveţi nevoie, vă las şi o sugestie de invitatii pentru botez.

Sursa foto: joelife-somiha.blogspot.com

6 responses to this post.

  1. Poezia asta e o adevărată dramă pentru un copil de 5-6 ani :))

    Like

    Reply

  2. Posted by Iulia on June 25, 2013 at 12:19

    Tin minte ca era si o povestioara cu soricelul care sarea in terci “Terciule, nu sari in mine!Ca sar si eu in tine!”… Stiu ca atunci cand aveam tot vreo 3 ani, cred…, fratemiu mai mare, care era clasa a 7-a sau 8-a atunci, ma invata poezii, una din tre ele o tin minte perfect si acum:

    “O pisica si-un ratoi,
    Buni prieteni amandoi,
    Din crengute si din lut
    O casuta si-au facut.

    Gata cand a fost casuta
    Pisicuta a spalat-o cu labuta,
    Iar ratoiul
    Aduna din ea gunoiul.

    Iata ca-ntr-o buna zi
    Un purcel la ei veni.
    Se ruga in chip si fel
    Sa-l primeasca si pe el.

    “Noi primim pe orisicine,
    Dar nu murdarei ca tine!
    Dupa ce te vei spala
    In casuta poti intra.”

    Cred ca asta e toata :))

    Like

    Reply

Părerea voastră contează!

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: