În amânare se află primejdia!

Ştiţi momentul acela când mai sunt 24 de ore până când trebuie să finalizaţi un proiect şi vă spuneţi “eee, mai am destul timp!”? Dacă da, probabil ştiţi şi despre criza ultimelor ore, sfinţii invocaţi din calendar în ultimele 20 de minute dinaintea termenului limită şi senzaţia de eliberare totală atunci când pui ultimul punct.

Procrastination-Comic-procrastination-273963_432_360

Sunt perfect conştientă că nu e bine să laşi totul pentru ultima sută de metri, că nu e indicat să amâni absolut nimic şi am auzit de zeci de ori proverbul “Nu lăsa pe mâine, ce poţi face azi!” (l-am auzit şi pe cel care adaugă “lasă pe poimâine!” dar nu despre asta vorbim acum). Însă, chiar am momente uneori, când primesc câte un proiect şi un număr de zile pentru realizare şi refuz să mă apuc de el din prima secundă. Poate că ar fi mult mai uşor dacă l-aş termina cu 2 zile mai devreme, poate aş răsufla uşurată şi m-aş răsplăti cu o clipă de răsfăţ şi poate chiar aş fi mai apreciată de cel care mi-a oferit proiectul.

Şi atunci de ce nu o fac şi aleg amânarea? Păi hai să enumerăm posibilele cauze:

1.Teama de eşec

Recunosc că, atunci când încerc ceva nou, am o frică teribilă de eşec. Deşi fac tot posibilul, de fiecare dată, să privesc totul ca pe o nouă provocare, am momente când îmi tremură genunchii şi sunt cât pe ce să dau înapoi. Atunci când sunt în necunoştinţă de cauză, îmi este teamă să nu dau greş, să nu fiu privită cu ochi reci şi ascuţiţi şi arătată cu degetul. Îmi spun mereu “din greşeli se învaţă, aşa că dacă o dau în bară măcar capăt experienţă”, dar tot am o senzaţie de gol în stomac şi nod în gât.

2. Obişnuinţă

Odată ce am constatat că nu se întâmplă nimic rău dacă las totul pe ultima clipă, ci reuşesc să duc până la capăt proiectul aşa cum trebuie, îmi spun mereu că totul va fi bine chiar dacă amân un pic. Pentru bacalaureat am învăţat în ultimele două luni şi l-am luat cu notă mare şi felicitări de la cei dragi, pentru şcoala de şoferi la fel, în ultimele zile am studiat legislaţia aşa cum trebuie etc. Dar probabil va veni şi ziua când nu voi reuşi să termin ceva la timp, tocmai din cauza amânării, şi voi plăti un preţ cu prea multe zerouri (la figurat).

3. Naivitate

Ştiţi gândurile de tipul: “de mâine mă apuc de sală”, “de luni mă las de fumat”, “de luna viitoare nu mai mănânc de la KFC”? Cam aşa gândesc şi eu, uneori. Îmi spun că “mâine” e ziua cea mai potrivită pentru a începe ceva/renunţa la ceva. Sunt naivă 100% convinsă de faptul că azi nu e bine să dau start-ul vreunui proiect dar că mâine totul va merge strună. Şi când vine acel “mâine”, intervin alte probleme, alte treburi de rezolvat şi totul merge pe dos.

4. Simularea de ADHD

Momentul acela când îmi pregătesc toate materialele pentru a începe să lucrez la proiect dar realizez că parcă aş bea o cafea înainte. Mă duc, îmi pun ibricul pe aragaz, mai dau drumul şi la radio, mai ascult o ştire şi o melodie cu “lalala”, torn cafeaua în ceaşcă, beau cafeaua şi parcă mi se face poftă de un pahar de suc de portocale, dar n-am suc de portocale în frigider, aşa că mă hotărăsc să mă duc la magazin, mă îmbrac, mă pieptăn şi plec la magazin. Cumpăr sucul, mă întorc cu el acasă, beau un pahar şi-n timp ce beau paharul de suc, constat că trebuie să şterg praful, să aranjez hainele în dulap, să desfac şi să curăţ tastatura, să aranjez iconiţele pe desktop, să-mi verific mailul şi să răspund la mailuri, să mai dau 2-3 like-uri pe Facebook şi să mai descarc şi un film pentru “după ce termin proiectul”. Şi uite aşa trece ziua şi nu apuc decât să înşir nişte materiale, ca apoi să le strâng, căci mai e şi mâine o zi.

5. De unde încep?

Atunci când mă pregătesc să iau cu asalt o nouă provocare, mă documentez înainte de pe internet sau citind cărţi. Caut informaţii, date, sfaturi etc. care ar putea să mă ajute să nu dau greş (vezi punctul 1). Şi, după ce îmi umplu sertăraşul din minte corespunzător noului proiect, încerc să-i găsesc un început, o introducere, o prefaţă. Şi am momente când mă blochez. Şi ce crede Alexandra că e mai bine să faci atunci când rămâi în stare de semn de întrebare în faţa unei provocări? Să o amâni, poate mâine nu te mai blochezi…

Şi DA, sunt conştientă că motivele enumerate mai sus nu ar trebui să devină scuze pentru veşnica amânare. Dar sunt încrezătoare că, la un moment dat, îmi voi da seama că risc prea mult cu acest stil de a rezolva probleme şi voi încerca să:

– simt cu adevărat că orice greşeală pe care aş putea-o face, nu-mi va aduce decât un plus de experienţă;

– realizez că orice învăţ are şi un dezvăţ şi să mă dezobişnuiesc de a tot amâna de pe o zi pe alta;

– conştientizez că cea mai bună zi pentru a începe orice-mi doresc să fac/orice trebuie să fac este ASTĂZI şi nu mâine;

– am mai multă încredere în forţele proprii;

– nu mai introduc clipe forţate de distragere a atenţiei în timpul dedicat proiectelor;

Mai ales că astăzi am aflat că “procrastinarea poate provoca insomnii şi mult stres în viaţa de zi cu zi. Este un obicei de care putem scăpa singuri sau prin terapie, iar terapia congnitiv-comportamentala este cea care are succes în renunţarea la obiceiuri nemaidorite.” (sursa: De ce amânăm lucruri)

Deşi ştiam deja că psihologia poate fi cel mai bun prieten al tău şi un umăr de nădejde în drumul spre o îmbunătăţire a vieţii, citind tot mai multe articole pe tema asta, convingerea îmi este din ce în ce mai mare. Trebuie doar să ai voinţă şi un set de sfaturi utile.

beat_procrastination

Daca vrei și tu să primești acces la articole și resurse de genul celui despre care am scris eu astăzi, încă te mai poți abona gratuit la TheHunger.ro aici.

Sursa foto: pinterest.com

19 responses to this post.

  1. La mine amanarea esta ca o a doua natura din pacate. Am citit asta si ca datorita tipului meu de personalitate, am anumite trasaturi care predispun spre amanare(am o fire mai artistica). Deci, ar trebui sa ne analizam si tipul de personalitate, dar si sa ne autoobservam in profunzime, sa descoperim ce vrem cu adevarat.
    Off topic: Faina tema, tocmai am schimbat-o si eu pe a mea, ma atrage la fel, combinatia de alb-verde.( Oare ce-o zice Jung de asta?🙂 )

    Like

    Reply

    • Posted by Alexandra on July 9, 2013 at 18:31

      E posibil să ai dreptate, nu zic nu.:D Dar cred că, până la urmă, fiecare lucru trebuie făcut la timpul său, fie cât mai repede sau amânat…

      Like

      Reply

  2. Utlie informatii. Avand in vedere ca amanarea creeaza stres, nefericire si boli, ar trebui sa ne tratam.

    Like

    Reply

  3. Câteodată amânarea e bună.De multe ori ideile geniale și rezolvările vin în ultimul moment. true story

    Like

    Reply

  4. Haidade ce m-am speriat! Am crezut că am nimerit pe un alt blog deși eu am dat click către al tău! Eram ceva gen WTF… unde am nimerit că nu aici trebuia să ajung!!!! Da m-ai speriat!
    Legat de articolul tău, e tare interesant. Mie una chiar îmi place site-ul lor și m-am și abonat :X. O să apară și la mine ceva despre asta mâine la ora 14🙂

    Like

    Reply

    • Posted by Alexandra on July 4, 2013 at 20:55

      Aştept cu nerăbdare să citesc!😀
      Sper că de-acum să nu îţi mai provoc sperieturi, căci tema asta îmi place mult de tot şi cred că o voi păstra un timp mai îndelungat.😀

      Like

      Reply

  5. Posted by Adrian T. on July 4, 2013 at 17:07

    Felicitări! Blogul tău a fost nominalizat pentru ” A Bouquet Of Three Awards”, premiu simbolic pentru activitatea în blogosferă. Pentru detalii intră aici: http://sufletpoetic.wordpress.com/
    Cu drag, Adrian T.

    Like

    Reply

  6. Mie imi place foarte mult aceasta noua tema si sper sa te atasezi de ea, sa o pastrezi. Cealalta era banala, parca nu te reprezenta. Tu nu esti deloc banala!
    Eu aman foarte rar chestiile pe care imi propun sa le fac. De cele mai multe ori cineva trebuie sa ma tempereze, pentru ca vreau totul acum si aici, nu maine, nu poimaine. :))))

    Like

    Reply

    • Posted by Alexandra on July 4, 2013 at 16:51

      Şi mie îmi place mai mult asta, simt că reprezintă cam tot ceea ce scriu eu pe blog.😀 Mulţumesc pentru părere!
      Sper să ajung şi eu să nu mai amân nimic, că nu-i aşa plăcut să prinzi viteză de Speedy Gonzales în ultimele minute, doar ca să fii gata la timp. Eu măcar sunt una din cazurile fericite care, deşi amână, reuşeşte să rezolve la timp tot. Dar tot nu-i bine!

      Like

      Reply

  7. Asa este, teama de esec este cel mai urat impediment, cel care ne blocheaza pozitia de start si spor la treaba! Dar ce am invatat, atat pe plan profesional, dar mai ales personal, nimic nu trebuie amanat… pentru ca maine s-ar putea sa fie prea tarziu pentru a face treaba bine.

    Like

    Reply

    • Posted by Alexandra on July 4, 2013 at 15:07

      Când amâni ceva pentru a doua zi trebuie să fii conştient de riscurile pe care ţi le asumi. Eu fac tot posibilul să renunţ la acest prost obicei definitiv.

      Like

      Reply

  8. Am regasit aici multe despre ,,amanare” ce le-am folosit si eu ! Dar problema este timpul. Timpul pierdut nu il mai recuperam. Deci acum si nu maine, e mult mai constructiv daca vrem sa realizam ceva.

    Like

    Reply

    • Posted by Alexandra on July 4, 2013 at 14:59

      Aşa este! Şi eu mă uit uneori cum trec orele şi mă gândesc “puteam să fac ceva important în loc să mă uit după cai verzi pe pereţi”…

      Like

      Reply

Părerea voastră contează!

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: