“Colecţionarul” – John Fowles – Nu preţuieşti libertatea până nu o pierzi…

colectionarulCând am ajuns acasă de la bibliotecă, acum câteva zile, primul instinct a fost să deschid una dintre cărţi la ultima pagină, şi să citesc un scurt paragraf de acolo, încercând să ghicesc povestea care a dus la acel final:

“Bineînţeles, nu e la fel de drăguţă ca Miranda, de fapt nu e decât o vânzătoare ca toate celelalte, dar asta mi-a fost şi greşeala înainte, că am ţintit prea sus, ar fi trebuit să-mi dau seama că n-aş fi obţinut ce voiam eu de la una ca Miranda, cu ideile ei sus-puse şi cu şmecheriile ei. Pe una obişnuită puteam eu să o învăţ.”

Ceea ce mi-am imaginat eu că se va întâmpla în roman, nu a fost nici măcar pe aproape de povestea propriu-zisă. Aflasem de la câteva cunoştinţe că, dacă “Magicianul” de John Fowles m-a marcat cât de puţin, “Colecţionarul” de acelaşi autor mă va tulbura de tot. Şi aşa a şi fost!

Paragraful de mai sus nu este în niciun fel un “spoiler” (traducere: nu va strica surpriza lecturii şi a finalului), aşa că staţi liniştiţi! Nu puteţi să intuiţi ce se poate întâmpla pe parcursul romanului, plecând doar de la acel citat…

“Colecţionarul” aduce în prim plan gândirea malefică a unui om aparent simplu. Un personaj atât de obişnuit în ochii tuturor, încât inspiră milă. Frederick Clegg este funcţionarul pe care îl vezi zilnic la primărie şi te gândeşti că n-ar fi în stare să omoare nicio muscă. Este orfan, lipsit de prieteni, de înţelegere din partea singurelor rude rămase, de cunoştinţe, de atingerea unei femei, de viaţă. Singura sa nădejde este colecţia de fluturi şi speranţa că într-o zi, Miranda Grey îl va observa. Aspectul său fizic nu este un magnet pentru sexul feminin, statutul său social nu poate atrage atenţia unei dame iar stima sa de sine este la pământ. Şi-atunci nu-i rămâne nimic altceva de făcut, decât să-şi urmărească femeia visurilor cu privirea şi să spere.

Firul vieţii sale se întoarce la 180 de grade, însă, atunci când câştigă la pronosport suma de 73.091 lire sterline. Odată cu banii vine şi curajul de a face o încercare în direcţia obţinerii unei noi piese, pentru colecţia sa. Dorinţa de a o admira pe artista Miranda Grey se transformă într-o obsesie, care îl va împinge către o decizie înfiorătoare: răpirea.

Colecţionarul nu îi doreşte răul fetei, nu o forţează să întreţină relaţii sexuale cu el, nu o loveşte, nu o ţine flămândă; dimpotrivă, îi face toate poftele din punct de vedere material. Cumpără o casă aflată în mijlocul pustietăţii, îi decorează cum ştie el mai bine o cameră, în pivniţă (se gândeşte la absolut orice metodă prin care ea ar putea evada şi are grijă să împiedice asta), îi cumpără absolut tot ceea ce ea doreşte (rochii, cărţi, tablouri, legume proaspete, mâncăruri scumpe, coli albe pentru pictură etc.) şi îi vorbeşte cu mult calm, respectuos, aproape formal. El nu se gândeşte la captivitatea ei ca la un act crud, ci ca la o metodă de a-şi proteja femeia visurilor de realitatea înconjurătoare. Vrea să-i ofere orice, mai puţin libertatea!

the-collector-samantha-eggar-terence-stamp-1965

Romanul oferă cititorului o fereastră către mintea celui care răpeşte şi un vizor către spaima ce se instalează în sufletul celei care este răpită. Scris din două perspective total diferite, te lasă să pătrunzi printre gândurile malefice ale colecţionarului şi, apoi,  să treci printre toate etapele de suferinţă ale unei fiinţe prinse într-un soi de pânză de paianjen.

Pe măsură ce te afunzi tot mai tare în lectură, apare şi teama de a mai da o pagină, de a descoperi până unde pot merge laşitatea unui om şi disperarea altuia; ca finalul să te zdruncine total şi să vrei să-l poţi schimba cumva.

Eu nu am reuşit să las cartea din mână până nu am terminat-o, deşi uneori făceam pauze tocmai din cauza acelor senzaţii de frică, despre care v-am zis mai sus.

Dan Grigorescu spune: “O altă calitate a Colecţionarului mi se pare a fi modul în care se sugerează aici drumul dramatic parcurs de personaje întru căutarea propriei identităţi. Ele trec prin aceleaşi întâmplări, pe care le povestesc, fiecare în felul său, aşa încât, în cele din urmă, portretul fiecăruia se desenează din propria relatare a întâmplărilor şi din reflectarea lor în relatarea celuilalt. Îngemănate, cele două portrete capătă trăsături distincte pe măsură ce se desfăşoară naraţiunea celui împreună cu care alcătuieşte cuplul.”

g2syMELeJ6ye2fBaZWuiVNohXWV

Câteva citate din carte mi-au trimis fiori pe şira spinării:

EL:

“Nimeni nu m-ar înţelege. Toţi ar bănui că urmăream altceva. Uneori, înainte de venirea ei, când mă uitam prin cărţi, mi se întâmpla să-mi treacă şi mie prin cap că intenţiile mele nu erau tocmai curate. Dar când a venit, totul s-a schimbat. Nu m-am mai gândit la cărţi, nici la intenţia de a o pune să pozeze pentru mine. Acum toate astea mă dezgustau pentru că ştiam că ar fi dezgustat-o şi pe ea. Avea o drăgălăşenie care te obliga şi pe tine să te porţi drăguţ, căci era clar că se aştepta s-o faci. Vreau să spun că ideea de a o pune să facă anumite lucruri părea scabroasă. Nu era ca alte femei, pe care nu le respecţi şi prin urmare nici nu-ţi pasă ce faci; ea îţi impunea respect şi trebuia să te porţi cu grijă.”

„Am fost goi unul în faţa celuilalt şi totuşi nu puteam fi mai departe unul de altul.”

“Îmi spuneam că e tâmpită. Absolut tâmpită. Bineînţeles, nu era, dar nu pricepea cum să mă iubească. Existau atâtea modalităţi prin care să-mi facă plăcere. Dar era ca toate femeile. N-avea decât o singură idee în cap. Niciodată după aceea nu am mai respectat-o. Am fost furios zile în şir. Pentru că nu eram impotent.”

EA:

“Senzaţiile şi sentimentele mele sunt complet bulversate, ca nişte maimuţe speriate închise într-o cuşcă. Noaptea trecută am crezut că înnebunesc, aşa că am scris şi am scris şi am tot scris până când am reuşit să mă transpun în cealaltă lume. Să pot evada măcar spiritual, dacă fizic nu reuşesc. Să-mi dovedesc mie însămi că lumea de afară mai există încă.”

“Tot timpul nu făceam decât să-mi bat joc de el, să-l chinuiesc, să-l urăsc şi să i-o arăt. Era ciudat, stăteam tăcuţi unul în faţa celuilalt şi am avut senzaţia, pe care o mai avusesem o dată sau de două ori înainte, că mă simţeam neaşteptat de aproape de el – nu era dragoste sau atracţie, sau simpatie de niciun fel, ci certitudinea că destinele noastre erau legate. Ca şi cum am fi fost doi naufragiaţi pe o insulă – pe o plută – care nu doresc în niciun fel să fie împreună, dar care sunt totuşi obligaţi să fie împreună.”

“De afară, nimeni nu-şi poate imagina ce înseamnă să fii închis. Îţi spui, ei, ai o grămadă de timp să gândeşti şi să citeşti; nu poate fi chiar aşa de rău. Dar timpul care se târăşte atât de încet! Pot să jur că toate ceasurile din lume au rămas cu secole în urmă de când am intrat aici.

N-ar trebui să mă plâng. E o închisoare luxoasă.”

Voi aţi citit acest roman? Ce impresie v-a lăsat?

Dacă nu l-aţi citit încă, îl puteţi cumpăra de aici, sau citi în variantă online aici.

Sursa foto: tumblr.com

6 responses to this post.

  1. […] de la fiecare colţ de stradă, la poveştile încărcate de sentimente sincere, la rânduri care merită citite şi acorduri care merită […]

    Like

    Reply

  2. […] text a fost conceput în urma citirii romanului “Colecţionarul”, de John Fowles. Particip cu el la Clubul Povestilor Parfumate, iniţiat de Mirela. Ediţia de astăzi a avut tema […]

    Like

    Reply

  3. Posted by greenleaffy on July 18, 2013 at 18:26

    Am amândouă cărțile la care te referi, îmi place foarte mult Fowles. În caietul meu de lectură, am scris ca o concluzie generală despre Colecționarul: “Un roman P-E-R-F-E-C-T”.

    Like

    Reply

  4. Posted by Adrian on July 18, 2013 at 15:30

    Nu am citit romanul. Mi-a plăcut prezentarea ta şi mi-a stârnit interesul, îl voi trece pe lista de aşteptare.

    Like

    Reply

Părerea voastră contează!

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: