Primul sărut – cap II –

Introducere –  o nouă încercare

Prima petrecere – cap I –

Băiatul înalt ne-a cântat câteva melodii, necunoscute de noi pe atunci, şi entuziasmul a început să încarce, din nou, atmosfera. După ce i-a obosit mâna şi a fost aplaudat de fetele nou-venite de pe canapea, a lăsat chitara deoparte şi a lăsat alte formaţii să răsune în boxe. Atunci, m-am ridicat şi m-am îndreptat spre bucătărie, cu gândul să fumez o ţigară. Păşind, însă, câteva priviri ascuţite îndreptate spre mine, m-au făcut să mă întreb dacă era alegerea potrivită.

Şi, cum stăteam eu în tocul uşii, cu o ţigară în colţul gurii, neştiind dacă să o aprind sau nu, am simţit o mână cum mă apucă de braţ şi mă trage înapoi spre sufragerie. Am aterizat, astfel, de unde plecasem. Numai că, de data asta, camera era cufundată într-un semi-întuneric, iar din boxe răsuna o baladă ce avea să ajungă melodia mea de suflet.

Două braţe îmi îmbrăcau umerii derutaţi şi trupul îmi picase în plasa unui dans lent şi tulburător. Mă lăsam condusă de cel pe care îl catalogasem drept “vorbăreţul” şi nu reuşeam să-mi dau seama dacă e bine sau nu. Nu îl cunoşteam, îi rostisem doar de câteva ori numele şi nu îmi imaginam de ce în acele clipe mă simţeam atât de atrasă de el. Era o senzaţie nemaiîntâlnită şi atmosfera misterioasă din cameră contribuia cu mult la fiorii ce-mi treceau pe şira spinării. Era o emoţie nouă, ciudată şi captivantă. Era un alt soi de gravitaţie, acel soi care îi uneşte doar pe cei aleşi… acel soi care m-a împins să-i sărut buzele, de parcă aş mai fi făcut asta de o mie de ori.

7651700146f7425ae04605e9d9d111bb

Mirosul pielii sale mă îmbătase complet şi, fără să-mi dau seama, paşii mei se împleteau cu ai lui într-un ritm numai de noi ştiut. Dansam şi pluteam, pluteam şi dansam. Nu ne priveam în ochi şi totuşi buzele ni se uneau din când, în când, de parcă am fi cunoscut dintotdeauna hărţile chipurilor noastre.

Mă aşteptam ca vraja să dispară dintre noi odată cu finalul melodiei. Dar nu a fost aşa! Pentru prima oară, atunci, ne-am privit în ochi şi ne-am zâmbit.

– Vino cu mine! mi-a şoptit, zâmbind.

Nu i-am spus nici da, nici nu. Doar l-am urmat. A luat o chitară cu el şi s-a îndreptat către un dormitor, uitându-se din când, în când în urma sa. Am păşit amândoi în cameră, iar el a închis uşa. Fiori mă treceau în tot corpul şi voiam să aflu ce va urma, dacă va încerca ceva mai mult, dacă sunt pregătită pentru ceva mai mult. Dar ochii lui, cumva, mă asigurau că nu se va întâmpla nimic rău.

M-am aşezat pe pat şi l-am fixat cu privirea. A sprijinit chitara de perete şi s-a aşezat lângă mine.

Mâna sa, trecând prin părul meu, declanşa emoţii pe care nu le cunoscusem până atunci. Eram fascinată de puterea pe care o degaja asupra mea şi curioasă de intensitatea trăirilor, ce creştea tot mai mult, pe secundă ce trecea.

Ne-am sărutat minute în şir, hrănindu-ne unul din altul, oprindu-ne doar pentru a trage aer în piept. Căutam apoi, din priviri, acordul de a continua.

Deşi câteva grade urcaseră în termometru, în noaptea aceea, nu s-a întâmplat nimic mai mult. S-a oprit, lăsându-mă curioasă de ce ar fi putut urma. S-a oprit, ştiind că nu era momentul potrivit. Momentul acela a venit mult mai târziu, când un soi de dragoste deja se întipărise în sufletele noastre.

Tot restul nopţii, apoi, am stat întinsă în pat, fascinată de acordurile chitarei sale. Mă simţeam hipnotizată dar fericită. Însă, nici nu bănuiam ce avea să urmeze…

 Sursa foto: pinterest.com

Părerea voastră contează!

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: