Când textul tău devine celebru, dar nu mai eşti tu autorul său…

riaa

Am găsit astăzi în news feed următorul text:

“E ziua ei liberă, dar nu și a lui. A plecat la muncă înainte să se trezească ea, nici măcar nu a intrat în dormitor să-i spună bună dimineața. Se așează la masa din bucatarie și își aprinde o țigară. E o cană cu cafea în microunde, apasă butonul și o încălzește. E încă ursuză și nu vede biletul de pe masă. Aprinde televizorul din bucătărie și trecând de pe un canal pe altul se oprește pe un post muzical. Era melodia lor. Ii dă o stare de bine și începe să o fredoneze ușor, deși nu are ureche muzicală.
Iși aruncă privirea pe masă și vede biletul. Ridică o sprânceană și deschide biletul împaturit în două, își pune ochelarii și începe să citească.
“Bună dimineața, iubito. Nu aveam somn, m-am trezit pe la 3 dimineața și m-am gândit să-ți scriu. Nu ți-am mai scris demult, știu că îți plăcea asta. Ți-am lăsat cafeaua în microunde și ți-am făcut niște clătite, sunt în dulap.
M-am gândit să-ți țin companie azi, deși nu sunt lângă tine. Am program scurt că e sâmbătă, dar nu voiam să te las singură. Vezi că lângă clătite mai e un bilet, vorbim acolo. Te pup.”

Se ridică de pe scaun, umblă prin dulap și găsește o farfurie cu clătite rulate. Sunt cu gemul ei preferat, cel de caise. Sub farfurie se află un alt bilet.

“Imi cer scuze că am ars prima clatită, dar știu că ție îți plac și astea arse. Cum sunt? Mi-au ieșit bine? Mi-ar fi plăcut să mă vezi cum le întorc în aer, un adevărat maestru. Știu că ai venit direct în bucătărie să fumezi, mi-ar fi plăcut să bem cafeaua împreună. Acum probabil stai picior peste picior pentru că faci pe tine și vrei să termini de citit biletul. Pe asta l-am facut mai scurt, cât să apuci să mănânci o singură clatită. Următorul bilet e în baie, sub tubul de pastă de dinți. Vorbim acolo.”

Ușurată că s-a terminat biletul, se șterge cu un șervețel pe degete și fuge spre baie. Ia biletul și îl citește.

“Pun pariu că ești relaxată acum. Aseară te-ai agitat mult, mi-ai dat coate și m-ai dezvelit. Cred ca iar ai visat că te urmarește cineva, te încruntai foarte tare. Te-am trezit să te liniștesc și mi-ai spus că nu ai furat florile, că le-ai găsit acolo pe masă. Am zâmbit și te-am lăsat să dormi, eram sigur că nu o să îți amintești. Dupa vreo o oră am simțit nevoia să te pup pe frunte, și te-am pupat. Ai zis “mhm”, de parca m-ai aprobat. Imi place să dorm cu tine, e o adevarată aventură în fiecare seară.
Ai terminat? Mergem pe balcon? Hai.”

Se spală pe mâini, apoi se spală pe față și pe dinți.
Pe balcon găsește un bilet și o foaie mototolită aruncată pe jos. Ia foaia și o citește.

“Vezi cât de bine te cunosc? Eram sigur că o să ridici întâi foaia asta mototolită. Nu scrie nimic în ea, dar poți să citești biletul.”
Ea zambește și deschide biletul.
“Stăteam pe balcon azi dimineață, fumam o țigară și mă uitam spre fântână. Era așa liniște încât auzeam numai apa. Am stat și m-am gandit la cât de fericit mă faci tu pe mine și mă gândeam să îți fac o surpriză. Iți mai plac surprizele? Ce întrebare, nu..? Ți-am luat ieri un cupon de la un salon de masaj, cu tot cu împachetari în algele alea scârboase. Vezi că stai pe cupon, e sub păturica de pe băncuță, ia-l de acolo și hai înapoi în bucătărie să mai vorbim că ți se răcește cafeaua. Ne vedem în congelator.”
Zambește timid și împachetează înapoi biletul. Se ridică și scoate de sub paturică un plic roz care conținea cuponul. Cu gura până la urechi face pași lenți către bucătărie, citind.
Ajunge în dreptul frigiderului și deschide congelatorul. Găsește un bilet și o înghețată Panda.

“Surprizăăă, ți-am luat ieri o înghețată Panda. Am vrut să ți-o dau aseară, dar dacă tot te-a durut burtica am hotărât să ți-o dau azi. Tocmai bine că s-a integrat perfect în scenariul de azi. Sper că ești la fel de entuziasmată ca mine pentru ideea asta cu biletele, sper că nu te plictisesc.
Azi împlinim un an de când suntem împreuna și voiam să îți spun la mulți ani într-un mod mai puțin firesc. Du-te până la șifonier și uită-te acolo unde îmi țin eu cămășile. Vezi că în pantofi mai e un bilet. Cum care pantofi? Du-te odată!”

Se duce într-un suflet către șifonier și găsește o pungă de cadouri în care erau pantofii pe care îi probase cu două zile înainte, în mall, dar nu i-a cumpărat pentru că erau prea scumpi. În pantofi se afla un bilet.

“Ia vezi, îți vin? La mulți ani, iubita mea. Să-i porți sănătoasă. Când termini de admirat piciorul perfect, vino înapoi în bucătarie. Mă găsești în ibricul roșu.”

Ea se duce în bucătărie, caută peste tot și nu găsește niciun ibric roșu. Se enervează și începe să răscolească peste tot și îl găsește ascuns într-o oală cu capac. Ia biletul din ibric și îl deschide.

“De-asta te iubesc eu. Nu mi-ar fi dat prin cap să caut în oala aia cu capac. Tu nu renunți niciodată, de-aia nu ai renunțat la mine. Stii că pot mai mult, așa cum știai că există un bilet într-un ibric roșu.”
Azi am încercat să-ți arat că, deși m-am schimbat, nu am uitat de noi. Incă țin minte ce îți place, ce îți dorești și ce nu mai fac. Păcat că nu mi-a venit ideea asta acum un an, când ne-am despărțit.
Poate nu mai stăteam singur într-o bucătarie goală visând cu ochii deschiși că încă umbli prin casă..”

1384247192_1328157f35

Pentru că m-a impresionat foarte mult, am dat un scurt search pe Google, să văd cine este autorul. Cel care îl distribuise pe Facebook nu menţiona dacă textul îi aparţine sau nu, deşi prin comentarii lumea îl felicita pentru creativitate şi el mulţumea de zor…

Dragul de Google era derutat şi el şi nu putea să-mi ofere un răspuns sigur: cei de la mirobolanta publicaţie Cancan preluaseră textul şi i-l atribuiau unei domnişoare dar el mai apărea şi pe alte bloguri, printre care şi unul al cărui autor este Tudor.

Citind comentariile la articolul de pe Cancan (ar trebui să primesc un premiu pentru că am petrecut atâta timp pe site-ul lor), am descoperit multe plângeri la adresa tipei care afirma că e textul său. Majoritatea o contraziceau, spunând că textul îi aparţine lui Tudor. Bineînţeles că erau prezenţi şi fanii înfocaţi ai mândrei, care o susţineau până-n pânzele albe. Aşa că nu pot să bag mâna-n foc pentru niciunul dintre ei, deşi aş înclina să fiu de partea lui Tudor. Nu mă puneţi să argumentez, e doar intuiţia! 

Lăsând adevăratul autor la o parte, gestul de a îţi atribui creaţii ce nu-ţi aparţin mi se pare deplorabil. Dacă nu eşti în stare să scrii tu ceva care să stârnească emoţii şi te limitezi la a copia ce au conceput alţii, dai dovadă de un caracter infect. BIne ar fi dacă ar exista poliţia blogosferei, care să detecteze textele copiate şi să-i penalizeze cumva pe “autori”.

 Sursa foto: internet-televisionlaw.blogspot.comwww.teachingvillage.org

25 responses to this post.

  1. Posted by Alex on September 9, 2013 at 20:12

    E relativ simplu de verificat: textul care are cea mai veche data de postare trebuie sa fie cel real. Pe blogul lui Oana apare din 2010 iar pe restul din 2011 sau 2012, nu mai retin dar oricum mult mai tarziu. Asa ca nu stiu ce sa zic despre cine minte si cine nu. Sincer mie imi place cum scriu amandoi.

    Like

    Reply

    • Alex, te inseli. Data poate fi modificata in asa fel incat un articol scris ieri sa para ca a fost scris cu trei ani inainte.

      Like

      Reply

      • Si totuși, lăsând la o parte detaliile și supozițiile, pe blogul meu nu s-a modificat nicio dată, niciodată. La niciun articol. Un joc ‘fericit’ de cuvinte, pare-se. Bănuiesc că se poate verifica și asta, dacă e cazul😉

        Like

    • Ai mare tupeu, Oana. Daca aveai aceeasi cantitate de inspiratie cat ai tupeu, ajungeai intr-adevar celebra🙂

      As putea sa ofer acces la mailul de pe care ti-am trimis articolul cuiva de aici, sa te fac de cacao. Mai bine scrie ceva original, povestea asta e deja fumata, oricum, nu o sa mai ai mare succes cu ea si alta nici ca-ti mai dau🙂

      P.S: am intrat intamplator in cafeneaua ta cand am fost prin BM. Nu erai acolo. Mi-ar fi placut sa te confrunt un pic, sa vad daca te vindec de amnezie :))

      Like

      Reply

  2. Posted by Codruța Barberiu on August 26, 2013 at 16:00

    O, da, si mie mi-a placut textul. L-am gasit pe blogul unui anume x nu-i dau numele ca nu vreau sa-i fac publicitate, ar fi chiar culmea, dar nu era Tudor desigur, era un alt blogger. Nu am avut timp atunci sa fac sapaturi sa vad sursa dar ca si stil de scris nu bătea deloc cu felul în care scria X. Deci, foarte bine ca ai facut cercetari, cu ocazia asta am aflat si de blogul lui Tudor căruia, apropo se pare că nu îi pasă de plagiatori. Citez de pe blogul lui, de la informații utile ”- Nu dau 2 bani pe drepturi de autor. Copiaza ce vrei, nu ma anunta.”

    Like

    Reply

  3. Cu un conducator precum Ponta, nu e de mirare. Ne urmam alesii.

    Like

    Reply

  4. Oana era o prietena buna si i-am facut “cadou” articolul respectiv. Nu l-a furat, a primit aprobarea sa-l posteze pe blog de la mine, in scris. Totusi, nu e ea autorul povestii respective. http://postimg.org/image/rdl6pvhh9/

    Nici nu stiu ce caut eu aici sa dau explicatii🙂

    Like

    Reply

    • Posted by Alexandra on July 29, 2013 at 23:03

      Nu aş putea spune că te înţeleg, căci nu ar fi adevărat. Nu aş face “cadou” niciodată un text la care am pus suflet, cum pare a fi cel scris de tine. Dacă eşti indiferent faţă de munca ta şi nu-ţi pasă cine o fură, împrumută, foloseşte (aşa cum am văzut că scrie şi la descrierea ta de pe blog), ce rost a mai avut să dezvălui apoi că nu ea e autoarea?🙂
      Dar nu eşti dator cu nicio explicaţie, cel puţin nu pe blogul meu, aşa că nu e nevoie să mai răspunzi la vreo întrebare. Acesta a fost doar unul dintre multele cazuri de texte copiate în blogosferă. Aveam de mult timp subiectul acesta în minte, ai avut doar “ghinionul” să-mi sară în ochi astăzi textul tău (sau al Oanei…sau al cui o fi) şi să scriu despre el…
      Ce cauţi tu aici să dai explicaţii totuşi, nu ştiu. Nu pot să te lămuresc, căci numai tu poţi şti motivele.😉

      Like

      Reply

      • Pai am ajuns aici in urma unui ping back. In fine, sa zicem. Ma bucur ca va place povestioara, atribuiti-o cui vreti voi, subiectul e inchis de ceva vreme🙂 Pa.

        Like

      • Posted by Alexandra on July 30, 2013 at 08:17

        Spor la scris în continuare!😉

        Like

  5. Se intampla destul de des sa dau peste asemenea scandaluri, in care sunt implicati nu doar bloggeri (unii ar avea o scuza- ca sunt necopti si nu le-a spus nimeni ca este rusinos), ci si jurnalisti, de la care am avea pretentii. Ma intreb ce naiba invata ei in scolile alea…
    Bine faci ca scoti la lumina aceste mizerii. Asa vor fi vazute de tot mai multi oameni si poate in viitor lucrurile se vor mai schimba. E buna si ideea cu politia blogosferei… :))))

    Like

    Reply

    • Posted by Alexandra on July 29, 2013 at 20:49

      Nu cred că mai învaţă ceva…la ce articole apar prin presă, numai jurnalism nu se mai poate numi.

      Ar fi bine să avem nişte poliţişti prin blogosferă, care să facă dreptate.😀

      Like

      Reply

  6. Am citit aceasta poveste si chiar a fost un mare haos legat de autor, ba ca nu se cunoaste, ba ca se cunoaste. Nu stiu cine l-a scris dar imi place si mi-a intrat direct la inima.

    Like

    Reply

  7. Da, bine ar fi fost daca s-ar fi luat masuri impotriva textelor copiate de pe internet. Este rusinos sa ne furam continut si sa pretindem ca este al nostru. In primul rand ne pacalim pe noi, nu suntem capabili sa facem ceva original, pe urma ii pacalim pe oamenii din jurul nostru.

    Like

    Reply

    • Posted by Alexandra on July 29, 2013 at 19:51

      Măcar dacă vor să publice un text scris de altcineva, să menţioneze autorul. Şi eu mai găsesc texte care nu-mi aparţin dar îmi plac atât de mult, încât simt nevoia să le arăt lumii. Dar asta nu înseamnă că mi le însuşesc…

      Like

      Reply

  8. Și eu am auzit de scandalul cu pricina. Adică am văzut pe Fb statusuri de-ale Oanei, cea despre care scrie în Cancan, în care afirma că se bucură de succesul articolului ei, deși pe celebra rețea de socializare articolul circulă cu autor necunoscut. Evident c-am citit și eu povestioara și mi s-a părut pe stilul ei, dar nah, nu poți să bagi mâna în foc pentru nimeni. La noi, în Baia Mare, Oana e un personaj destul de controversat, dar chiar și așa îmi vine greu să cred că și-ar însuși un articol scris de altcineva.

    Like

    Reply

    • Posted by Alexandra on July 29, 2013 at 19:50

      Nu ştiu mai nimic despre Oana, deci nu mă pot pronunţa… cei care o cunoasc cu adevărat pot spune dacă ar fi în stare de aşa ceva sau nu (sau poate chiar nici ei). Nu fac acuzaţii la adresa nimănui dar cu siguranţă unul dintre ei doi minte şi altul e adevăratul autor. Ideea de însuşire a unui lucru ce nu-ţi aparţine m-a iritat mai mult şi nu neapărat vreun personaj anume.😀

      Like

      Reply

  9. Posted by Eddie on July 29, 2013 at 18:31

    Agree la faza cu poliția blogosferei! Să îmi spui dacă dorești să înființezi așa ceva că ai votul meu!😀 Referitor la acest text… nu am decât cuvinte de laudă și îți mulțumesc că mi-ai dat ocazia să îl citesc la tine pe blog. Sfârșitul e mai dramatic, dar în rest e pur și simplu superb!

    Like

    Reply

    • Posted by Alexandra on July 29, 2013 at 19:45

      Şi mie mi-a plăcut mult de tot textul şi chiar voiam să felicit autorul, dar acum sunt mai confuză ca niciodată. :)) Nu ştiu cine l-a scris cu adevărat, dar a făcut o treabă foarte bună!

      Like

      Reply

Părerea voastră contează!

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: